ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2569/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub nr.

122/P/2010, petenta T.L. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de D.R.,

G.M. și C.F., judecători în cadrul Tribunalului Botoșani, pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență

în serviciu, prev. de art. 246 și art. 249 C. pen., fapte constând în aceea că,

în această calitate, făcând parte din completul de judecată care a soluționat

recursul declarat de susnumita, în dosarul nr. 11142/193/2009, au încălcat

dispozițiile art. 385/8 alin. (1) C. proc. pen., privind „neagravarea situației

în propriul recurs".

Prin Rezoluția

nr. 475/P/2010 din 23 decembrie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, confirmată prin Rezoluția nr. 29/II/2/2011 din 07 februarie 2011 a

Procurorului general al aceluiași parchet, s-a dispus neînceperea urmării

penale față de respectivii magistrați, sub aspectul infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi, ambele în formă calificată, prevăzută de art. 246 raportat la art.

248/1, art. 247 raportat la art. 248/1 C. pen. și neglijență în serviciu,

prevăzută de art. 249 C. pen., în baza art. 228 alin. (6), 10 lit. a) C. proc.

pen., cu motivarea că faptele reclamate de petenta, nu există.

Împotriva

celor două rezoluții, a formulat plângere petenta T.L., prin care a solicită

desființarea acestora, în sensul „ admiterii plângerii penale" formulată

împotriva celor trei judecători, cu cheltuieli judiciare.

In motivarea

plângerii, petenta a arătat, în esență, că magistrații mai sus menționați, cu

intenție, și-au îndeplinit în mod defectuos și cu gravă neglijență atribuțiile

de serviciu în dosarul penal nr. 11142/19372009, cauzându-i vătămări intereselor

sale legale, respectiv, că au încălcat prevederile art. 385/16 alin. (1)

întrucât inculpatul L.G. nu a fost prezent în sala de judecată pentru a fi

audiat, fiind reprezentat de avocat, iar cei trei judecători, în mod nelegal,

nu au fixat termen pentru rejudecare și nu s-au pronunțat asupra probelor ce

urmează să fie administrate.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 32

din 11 februarie 2011, examinând cauza pe baza lucrărilor și materialului din

dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen. a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T.L., împotriva rezoluțiilor

nr. 475/P/2010 din 23 decembrie 2010 și nr. 29/11/2/2011 din 7 februarie 2011

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că, la data de 29 decembrie 2006, petenta T.L. - medic

primar în expertiză medicală, angajată a Casei Județene de Pensii Botoșani, a

chemat în judecată această instituție, solicitând plata drepturilor salariale

suplimentare pentru perioada 2004-2006.

Prin sentința

civilă nr. 744 din 05 iulie 2007, Tribunalul Botoșani i-a respins acțiunea, ca

nefondată. Ulterior, petenta s-a mai adresat cu o cerere Tribunalului Botoșani,

solicitând obligarea aceleiași case de pensii să-i plătească stimulentele

neacordate aferente primelor 4 luni din anul 2007, acțiune care, de asemenea, a

fost respinsă.

La data de 23

ianuarie 2009, petenta a formulat plângere penală împotriva numitului L.G. -

directorul Casei Județene de Pensii Botoșani - prin care a solicitat să se

efectueze cercetări față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi, ambele în formă calificată și neglijență în serviciu, fapte prevăzute

la art. 246 raportat la art. 248/1, art. 247 rap. la art. 248/1 și art. 249 C.

pen.

Prin Rezoluția

nr. 43/P/2009 din 29 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani,

confirmată prin Ordonanța prim procurorului adjunct de la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Botoșani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sus

numitul, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate

nu sunt prevăzute de legea penală.

Împotriva

celor două acte ale procurorilor, a formulat plângere petenta, plângere ce a

fost admisă prin sentința penală nr. 2785 din 20 octombrie 2009, desființate

actele respective cu trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii

urmăririi penale față de numitul L.G. sub aspectul infracțiunilor ce au făcut

obiectul plângerii penale.

Recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și de numitul L.G., au

fost admise de Tribunalul Botoșani, în complet format din judecătorii: D.R., G.M.

și C.F. - intimații din prezenta cauză - prin decizia penală nr. 41/R din 28

ianuarie 2010 (

/

dosar nr. 11142/193/2009), casată sentința

judecătoriei, iar în rejudecare, a fost respinsă plângerea formulată de petenta

împotriva actelor procurorului.

Prin aceeași

decizie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta împotriva

sentinței judecătoriei.

Instanța de

fond a mai reținut că nu rezultă că cei trei judecători ar fi săvârșit vreuna

dintre infracțiunile reclamate, petenta plângându-se practic de faptul că nu a

fost amânată cauza pentru a fi audiat numitul L.G., act procedural care, de

altfel, era inadmisibil în acel cadru procesual, așa cum se arată la art. 278/1

alin. (7) C. proc. pen. Pe de altă parte, judecătorul este suveran în dosarul

său, neputând fi tras la răspundere pentru actele procedurale efectuate sau

pentru soluțiile pronunțate, cu excepția cazului în care s-ar dovedi reaua sa

credință sau grava neglijență, ceea ce în speță nu este cazul.

Împotriva

sentinței penale nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petiționara T.L., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 158/39/2011.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurentul petiționar, este inadmisibil, având în vedere

că decizia pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta

cauză prin sentința penală nr. 32 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea petentei T.L., ca nefondată si a

menținut rezoluția din 23 decembrie 2010 dată în dosar nr. 475/P/2010 și

rezoluția nr. 29/II/2/2011 din 7 februarie 2011 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permite formularea nici unei căi de atac în acest

context procesual.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

astfel cum a fost modificat prin Legea 202/2010 „Hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința

penală nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, ca instanță de fond, este definitivă potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., împrejurare care atrage inadmisibilitatea controlului

judiciar prin recursul solicitat de petiționară.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara T.L. împotriva sentinței penale

nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

In temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

CESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara T.L. împotriva sentinței penale

nr. 32 din 11 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 iunie 2011.