ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1183/2012

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 204 din 27 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. 8162/2/2010 al Curții de Apel București – secția a II-a, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata G.I.C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen. Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile R.E. și R.A.F. și cererea de obligare a inculpatei la cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin actul de sesizare a curții de apel s-a reținut că, în ziua de 27 mai 2008, în jurul orei 18,05 inculpata conducea autoturismul „Peugeot 407”, pe DJ 101 B din direcția DN1 spre comuna G. În localitatea C. (Ilfov) circulând în coloană, după ce a depășit două autoturisme staționate pe partea dreaptă a sensului de mers în dreptul imobilului cu nr. 391, a inițiat manevra de viraj spre stânga, traversând axul șoseRON pentru a intra pe podețul din fața imobilului cu nr. 255. Venind din spate, dinspre DN 1 spre comuna G., motocicleta Honda VTR 1000, condusă de R.A.F., a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpată, înainte ca acesta să parcurgă ultima jumătate de metru pentru a ieși din carosabil.

Zona de impact s-a constatat a fi la nivelul portierei și a stâlpului din partea stângă față a autoturismului. În urma accidentului rutier, conducătorul motocicletei a decedat. În actul de sesizare se reține că la producerea accidentului de circulație au concurat culpele ambilor conducători. Astfel, în sarcina inculpatei s-a reținut că nu a respectat dispozițiile art. 35 alin. (1), art. 5 alin. (1) și art. 45 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 cu dezvoltările din art. 118 lit. a)-d) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006, art. 13 alin. (1) și art. 14 din Convenția europeană pentru reprimarea infracțiunilor rutiere. Inculpata nu a adoptat, ca participant la traficul rutier, un comportament de natură a nu afecta siguranța traficului și a executat manevra de virare la stânga, peste axul drumului, fără să se asigure corespunzător.

Referitor la conducătorul motocicletei, R.A.F. s-a reținut că a încălcat dispozițiile art. 35 alin. (1) și art. 49 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, art. 121 alin. (1) din HG nr. 1391/2005 și art. 13 alin. (1) din Convenția europeană pentru reprimarea infracțiunilor rutiere, prin faptul că nu a respectat dispozițiile legale referitoare la viteza maximă de deplasare, la categoria de vehicul pe care îl conducea, la mijloacele de semnalizare. În cursul cercetării judecătorești, Curtea a procedat la audierea inculpatei, a părții civile și a martorilor G.T., C.E., T.P., B.V., V.F., P.G., T.N., C.A., M.R.M., V.P. și C.A. Inculpata a depus un raport de expertiză tehnico-științifică întocmit de expertul C.M., iar partea civilă a depus acte justificative referitoare la pretențiile civile.

A fost atașată și adresa nr. 127.713 din 4 aprilie 2011 a IPJ Ilfov și copie a fișei de abateri și infracțiuni la regimul circulației rutiere privind pe R.A.F. Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 27 mai 2008 în jurul orei 18,05 inculpata G.I.C., conducând autoturismul marca Peugeot 407, se deplasa pe D 1 101 B din direcția DN 1 spre comuna G., în condiții de carosabil uscat, trafic redus și vizibilitate bună. Ajunsă în localitatea C., în dreptul imobilului cu nr. 204, după ce a depășit două autoturisme staționate pe sensul său de mers, având o viteză de aproximativ 10 km/oră a inițiat manevra virajului la stânga intenționând să treacă peste axul drumului spre podul din fața imobilului în care locuia unchiul său.

În acele momente, venind din spate, motocicleta Honda VTR 1000, condusă de R.A.F., datorită vitezei de circa 140 km/oră a intrat în coliziune cu autoturismul, zona de impact fiind în partea stângă față a mașinii. În urma impactului, conducătorul motocicletei a decedat. Potrivit procesului-verbal de constatare la fața locului, în zona în care s-a produs accidentul rutier nu existau indicatoare rutiere care să impună restricții sau interdicții. Analizând declarațiile martorilor P.D. și V.P., instanța a reținut că viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpată, în momentele premergătoare accidentului era mică. Astfel, martorul V.P. care circula în același sens de mers cu inculpata, în fața acesteia, a arătat că rula cu viteză foarte mică de circa 20-30 km/oră, întrucât înaintea sa se aflat un autobuz care se deplasa cu viteză redusă, iar martorul P.D.

care intenționa să traverseze șoseaua, a văzut autoturismul care circula cu viteză mică care semnaliza pe stânga ca să intre în curtea unchiului și în momentul acela un motociclist care probabil n-a observat semnalizarea a intrat în autoturism deplasându-l spre garajul vecinului. Declarațiile martorilor oculari sunt confirmate de expertizele efectuate în cauză „viteza medie în momentele premergătoare accidentului fost de ordinul a 25 km/h, putând fi de cca 40 km/h anterior angajării în depășire și de circa 10 km/h în momentul impactului cu motocicleta (expertiză efectuată în cursul urmăririi penale de expertul tehnic A.I.M. Expertul G.C. în raportul de expertiză criminalistică, a apreciat că viteza medie de deplasare a autoturismului inculpatei era de 15 km/h.

Având în vedere declarația martorului P.V., care a arătat că se deplasa cu viteză mică în coloană și din sensul opus nu circulau autovehicule „traficul fiind lejer pe acest sens” și a martorului P.D. care a precizat „arăt că în momentul în care au intenționat să traversez și m-am asigurat nu am văzut decât mașina implicată în accident, fără să văd motocicleta” instanța a concluzionat că inculpata în momentele premergătoare și în timpul executării manevrei de viraj stânga a condus autoturismul cu viteză foarte mică, demonstrând prudență în efectuarea manevrei. Tot astfel, interpretând concluziile expertizelor judiciară și criminalistică, coroborat cu declarațiile martorilor oculari, judecătorul fondului a reținut și motivat că în momentul începerii manevrei de viraj stânga în câmpul vizual al inculpatei nu se afla motocicleta condusă de R.A.F., astfel că nu se poate susține că aceasta nu s-a asigurat temeinic înainte de efectuarea manevrei.

Având în vedere declarațiile martorilor C.E., G.T., V.F. și P.D. care au relatat că, aflându-se în zona în care s-a produs accidentul rutier, atenția le-a fost captată de viteza cu care circula motocicleta Honda și concluziile expertizelor efectuate în cauză care au stabilit că viteza cu care circula motocicleta a fost de 140 km/h (expertiză tehnică) și, respectiv, 83 km/h (expertiză criminalistică) ambele cu mult peste viteza legală de 50 km/h, cum și încălcarea de către R.A.F. a dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța a concluzionat că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului motocicletei, viteza excesivă, cu care acesta a circulat, având legătură de cauzalitate directă și determinantă în producerea accidentului rutier.

Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și părțile civile R.E. și R.F. Prin recursul parchetului sentința este criticată pentru greșita achitare a inculpatei G.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 alin. (1) și (2) C. pen., caz de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În motivarea recursului, se susține în esență că: - instanța de fond și-a însușit în totalitate raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul inginer A.I.M. și face referire la viteza cu care se deplasa autoturismul condus de inculpată și cea de 140 km/oră cu care se deplasa motocicleta condusă de R.A.F., ori această viteză a fot contestată de părțile civile.

Prin ordonanța din 16 octombrie 2009 a fost dispusă o nouă expertiză tehnică pentru lămurirea împrejurărilor asupra cărora existau contradicții în raportul de expertiză întocmit de exp.inginer Anton Ilie, expertiză care nu a stabilit corect condițiile și dinamica producerii accidentului și culpele celor doi conducători; - instanța nu a motivat de ce a decis să-și însușească un raport de expertiză considerat a fi nefundamentat de către Parchet prin raportare la declarațiile inculpatei și ale martorului P.D.

Astfel, există contradicție cu privire la locul impactului, astfel cum au fost consemnate de expert precum și între declarațiile inculpatei privind manevrele efectuate și cele consemnate de expert, toate acestea culminând cu un calcul eronat al vitezelor cu care se deplasau motocicleta și autoturismul, întrucât avea la bază o altă dinamică a accidentului diferită de cea conturată prin declarațiile inculpatei și a martorului ocular P.D.; - greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că manevra de viraj spre stânga a autoturismului a fost corespunzător semnalizată, luând în considerare prima declarație a martorului P.D. din 27 mai 2008, cât timp în cea de a doua declarație dată la 20 august 2008 (deci după 3 luni de la producerea accidentului) martorul nu a mai putut preciza dacă autoturismul avea semnalizatorul stâng în funcțiune; -fără a contesta pertinența declarațiilor date de martorii V.P., T.P.

și C.E. care au sesizat momentele premergătoare accidentului, viteza de deplasare a autoturismului nu poate fi stabilită doar pe baza declarațiilor acestor martori; în mod similar nu poate fi stabilită doar pe baza declarației martorului P.V. că inculpata a efectuat virajul la stânga în mod corect, într-un moment potrivit și în siguranță; - nu se poate concluziona că victima a fost în câmpul vizual al inculpatei în timp ce aceasta efectua manevra de virare la stânga doar pe declarațiilor martorului P.D., urmând a se avea în vedere și faptul că poziția martorului în trafic nu era aceeași cu a inculpatei, fiind astfel diferit unghiul din care putea fi văzută motocicleta. De altfel, în calculul efectuat de expertul C.G.

luându-se în considerare spațiul parcurs de motocicletă, deplasarea laterală a acesteia, și avându-se în vedere locul impactului corect stabilit (spre deosebire de raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Anton Ilie) rezultă că manevra de depășire efectuată de motociclist a fost anterioară virajului inițiat de inculpată; - date fiind vitezele diferite de deplasare a motocicletei stabilite în cele două rapoarte de expertiză, instanța putea să dispună o nouă expertiză, lucru pe care nu l-a făcut deși la termenul din 11 aprilie 2011, inculpata a cerut efectuarea unei noi expertize prin folosirea programului specializat în semnalarea și reconstrucția accidentelor rutiere „Virtual Crash 2.2.” Această nouă expertiză ar fi fost utilă prin prisma motivării hotărârii, contradictorii sub aspectul reluării în ansamblul probator a unei expertize apreciată nefundamentată de parchet; - greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că victima nu trebuia să conducă pe drumurile publice motocicleta Honta VTR, cu putere de 74 Kw, încălcând dispozițiile art. 38 alin. (2) din HG nr. 1391/2006.

Victima a obținut permis de conducere pentru categoriile A și B la 11 octombrie 2007, dată la care împlinise 18 ani, în plus avea o experiență de 2 ani pe o motocicletă cu specificații tehnice inferioare (permisul de conducere pentru categoria A dobândindu-l la 30 august 2006), iar accidentul s-a produs după 7 luni de la data dobândirii permisului de conducere pentru orice categorie de motociclete. Prin motivele de recurs scrise, părțile civile R.A.F. și R.E. au criticat sentința pentru cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Au formulat aceleași critici ca și în recursul procurorului și au considerat că judecătorul fondului a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

În temeiul art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., au solicitat Înaltei Curți ca după examinarea cauzei sub toate aspectele să dispună, în principal, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatei; în subsidiar, dacă se consideră a fi necesară completarea probatoriului administrat prin efectuarea unei noi expertize, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare. În eventualitatea rejudecării cauzei și condamnarea inculpatei, au solicitat admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată și obligarea inculpatei la despăgubiri materiale, daune morale și a cheltuielilor judiciare (onorariu de avocat și onorariul pentru expert). Verificând hotărârea prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor și materialului probator aflat la dosar, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În instanța de fond a audiat-o pe inculpată și martorii audiați în cursul urmăririi penale și prin coroborarea declarațiilor martorilor cu expertizele efectuate în cauză, a reținut o situație de fapt corectă, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică. Conduita în trafic a inculpatei și a victimei R.A.F. au fost analizate ținând seama de declarațiile martorului P.D., martor care a perceput direct accidentul precum și a martorului G.T., C.E., V.F., T.N., V.P., martori audiați nemijlocit (cu excepția martorului P.D., bolnav, al cărui deces a intervenit în cursul judecării recursului). Martorul P.D.

audiat la 27 mai 2008, în declarația olografă a arătat că a observat autoturismul de culoarea muștarului că semnalizează stânga ca să intre în curtea vecinului său; în momentul în care mașina era încadrată să intre în curte, un motociclist care venea dinspre DN 1, probabil nu a observat semnalizarea stânga, a intrat în autoturism deplasându-l până în garajul de beton din fața gardului vecinului. Audiat la 20 august 2008, a relatat organului de cercetare penală că în ziua de 27 mai 2008 în jurul orelor 18,00, se afla în fața casei intenționând să traverseze șoseaua, însă nu a făcut acest lucru, deoarece a văzut o mașină care circula cu viteză mică pe mijlocul drumului și intenționa să intre pe podișca vecinului său de la nr. 255. A menționat că autoturismul se deplasa pe mijlocul drumului, deoarece depășea două autoturisme staționate pe partea dreaptă a carosabilului chiar în fața magazinului vis-a-vis de locuința lui.

Autoturismul a trecut de locul în care se afla martorul și s-a încadrat aproape perpendicular față de axul drumului pentru a intra la imobilul de la nr. 255. Martorul a făcut trei precizări, prima că drumul, la circa 200-300 înspre DN 1 față de poziția sa prezenta o curbă la stânga și a doua că atunci când autoturismul mai avea 0,5 – 1,0 m de acostamentul din fața casei vecinului, a văzut o motocicletă care trecea ca fulgerul prin fața sa și cum intră în laterala stângă a mașinii și a treia „de asemenea, precizez că în momentul în care am intenționat să traversez și m-am asigurat, nu am văzut decât mașina implicată în accident fără să văd motocicleta”. Martorul a mai arătat că nu poate preciza dacă autoturismul implicat în accident avea semnalizatorul stânga în funcțiune.

Instanța fondului a apreciat ca fiind relevantă declarația dată de martor în momentul imediat următor accidentului când a relatat sec ce a văzut. Declarația dată după 3 luni când a fost chestionat pe larg despre cele întâmplate la 27 mai 2008, în care nu neagă semnalizarea în vederea manevrei de intrare în curtea imobilului de la nr. 255 și spune că nu poate preciza dacă autoturismul avea semnalizatorul stânga în funcțiune, nu putea duce la înlăturarea celor declarate prima dată, fiind evident că omul percepe un fapt și îl relatează într-un fel imediat după procedura lui și astfel, de cele mai multe ori cu scăpări, nesiguranță sau uitarea unor aspecte, după trecerea unei perioade de timp. Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului declarația martorului Panico este susținută și confirmată de cea a martorului V.P.

Martorul a relatat că se deplasa într-o coloană cu viteză mică, deoarece în față rula un autobuz cu viteză mică, martorul a perceput accidentul auzind zgomotul și s-a întors la locul accidentului. Viteza redusă cu care se deplasa cu autoturismul condus de inculpată este reținută și în cele două expertize. Conduita în trafic a motociclistului R.A.F. fost și ea analizată pe baza declarațiilor aceluiași martor P.D. și în special a martorilor T.P., C.E., G.T., V.F. care au perceput momentele anterioare producerii accidentului. Acești martori se aflau în fața caselor lor la circa 800 metri de locul accidentului. Martora C.E. a declarat „La un moment dat atenția mi-a fost atrasă de zgomotul unei motociclete…am privit înspre carosabil și atunci am văzut cum prin fața noastră un motociclist rula către comuna G. cu viteză foarte mare și într-o poziție aplicată spre partea dreaptă a sa….poziția se datora faptului că acesta ieșise din curbă”.

Martorul G.T. care stătea de vorbă în fața casei cu nr. 391 a declarat „la un moment dat, C.E. m-a întrebat dacă am văzut ce viteză mare avea motociclistul care a trecut pe lângă noi”, „i-am spus că nu am fost atent….” Martora V.F. a auzit-o pe C. când s-a adresat martorului G.T., întrebându-l dacă a văzut ce viteză mare avea motociclistul care a trecut pe lângă ei”. Martorii fac referire atunci când vorbesc despre viteză – „a trecut ca fulgerul”, „avea viteză foarte mare era aplecat pe partea dreaptă la ieșirea din curbă”. Raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de expertul A.I.M. și care are în vedere măsurătorile efectuate de organele poliției rutiere, fotografiile de la locul accidentului aspectele – deformările vehiculelor și formula de calcul a determinării vitezei a concluzionat că viteza cu care se deplasa motocicleta a fost de minim 140 km/h.

La întocmirea raportului de expertiză, expertul a ținut seama la stabilirea pierderii de energie în impactul cu autoturismul pe baza comparării avariilor motocicletei în cauză cu avariile unor motociclete prezentate în catalogul întocmit de Dr. Melegh. În accident, la motocicleta în cauză s-a produs ruperea furcii din față și a amortizoarelor cu consecința delăsării roții din față. Expertul a calculat pierderea de energie pe baza formulelor utilizate având în vedere și datele furnizate de catalogul Melegh – cu motociclete prezentate în raport având distrugeri asemănătoare. Expertul parte – propus de părțile civile nu a făcut nicio obiecție la modul în care au fost stabilite vitezele de deplasare a celor două vehicule.

Instanța nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de ing.G.C., expert în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București care printr-o altă metodă a stabilit viteza de deplasare a motocicletei la valoarea de 83 km/h și a apreciat viteza de deplasare a autoturismului la 15 km/h – apropiată de cea stabilită de expertul A.I.M. Judecătorul fondului a motivat de ce consideră concluziile expertului C.G., lipsite de certitudine, bazate pe aprecieri, arătând, printre altele, că expertul a obținute date prin comparația avariilor motocicletei Honda VTR cu avarii considerate similare ale altor motociclete. Într-adevăr, dacă expertul A.I.M.

a luat spre comparare motociclete prezentând aceleași deformări și distrugeri (furca ruptă, roata desprinsă etc.), din catalogul Dr. Melegh motocicleta de comparație are furca integră și roata se afla în furcă. În cursul judecății la instanța de fond a fost depus raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic judiciar C.M.

Determinarea dinamicii producerii accidentului rutier, momentul apariției stării de pericol, cine a creat-o, în ce a constat aceasta, distanțele și timpii parcurși de autovehicule și posibilitatea tehnică de evitare a accidentului, prezumându-se vitezele maxime de deplasare ale autovehiculelor la care impactul putea fi evitat, s-a făcut pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, urmelor și mijloacelor materiale de probă găsite pe carosabil la fața locului de către organele de cercetare, a avariilor autoturismului și motocicletei folosind programul complex specializat în reconstrucția și simularea accidentelor VIRTUAL CRASH 2.2.

Și din conținutul și concluziile acestui raport chiar dacă el este extrajudiciar, - rezultă că viteza de deplasare a motocicletei a fost de circa 143,36 km/h, că starea de pericol a fost creată de conducătorul motocicletei care circula cu o viteză foarte mare în localitate, față de limita de 50 km/h și că în momentul încetării manevrei de depășire a autoturismelor staționate înainte de nivelul imobilului de la nr. 255 între autoturism și motocicletă era o distanță de cel puțin 649,33 m, iar în momentul încetării manevrei de viraj la stânga, distanța era de 236,80 m. Coroborând aceste date cu declarația martorului P.D. care a arătat că de la locul unde urma să traverseze înspre DN 1 este o curbă la circa 150-200 m – Înalta Curte constată că în mod just, judecătorul fondului a reținut și motivat că atunci când inculpata a început manevra de virare s-a asigurat, iar în spatele său nu a perceput nici un vehicul.

Martorul P.D. a arătat că a văzut autoturismul în timp ce se pregătea să traverseze, dar nu a perceput motocicleta decât după ce autoturismul a trecut de el și a început virajul, era normal să nu vadă motocicleta care se afla în câmpul său vizual, cum nu s-a aflat nici în câmpul vizual al conducătorului autoturismului. Așa fiind, critica din recurs privind greșita reținere din ansamblul probator a unui raport de expertiză fără valoare științifică, care nu lămurește cauza, rămâne doar o afirmație contrazisă de martori („viteză foarte mare”, „a trecut ca fulgerul”, concluziile expertului dr. ing. B.C. și a expertizei extrajudiciare. Critica vizând greșita concluzie a instanței fondului că victima nu trebuia să conducă pe drumuri publice motocicleta Honda VTR cu putere maximă de 74 kw este și ea nefondată.

Potrivit art. 38 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, posesorul permisului de conducere pentru categoria A are dreptul să conducă o motocicletă cu o putere care depășește 25 kw sau un raport putere/greutate care depășește 0,16 kw/kg, numai dacă are o experiență de minimum 2 ani pe o motocicletă cu specificații tehnice inferioare sau dacă persoana are 21 de ani și promovează un test specific de cunoștințe și comportament. R.A.F. , a obținut permis de conducere pentru subcategoria A1 (motocicletă care nu depășește 125 cm cu o putere care nu depășește 11 kw la 30 august 2006 – iar la data de 27 mai 2008, data accidentului, nu avea dreptul să conducă motocicleta de 76 kw – pentru că nu avea o experiență de minim 2 ani pe o motocicletă de capacitate inferioară.

Din adresa nr. 463786 din 1 aprilie 2011 a Poliției Stațiunii Snagov înaintată la cererea instanței fondului rezultă că R.A.F. a încălcat dispozițiile OUG nr. 195/2002 și în alte date. Astfel, la 10 iulie 2006, s-a întocmit dosarul penal nr. 6004/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere” și „de conducere a unui autovehicul neînmatriculat”, iar la data de 20 decembrie 2007, dosarul penal nr. 530/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Din fișa evidență auto rezultă că: - la 15 august 2007 nu a respectat regulile privind depășirea și permisul de conducere i-a fost suspendat de la 31 august la 30 septembrie 2007. - la 2 februarie 2008 a fost sancționat cu 4 puncte pentru depășirea cu 31-40 km/h a vitezei admise.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, în cauză nu există temeiuri de casare a acesteia, iar recursurile urmează a fi respinse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de părțile civile R.E. și R.A.F. împotriva sentinței penale nr. 204 din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București – secția a II-a penală. Obligă pe fiecare dintre recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate G.I.C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 aprilie 2012.