ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 782/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 782/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 57 din 12 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondată plângerea formulată de petentele C.S., A.P. și P.E. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărirea penală nr. 342/P/2007 din 31 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj față de învinuitul B.E., menținând rezoluția atacată.
Prin rezoluția atacată, s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.E., pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen.
În fapt s-a reținut că în 28 iulie 2007, în jurul orei 9,00 în timp ce făptuitorul conducea autoturismul "N.P.", în direcția Baia Mare, pe drumul județean nr. 182, circulând regulamentar pe partea dreaptă, pe un drum cu prioritate, după ce a rulat pe un pod și a intrat în intersecția drumului principal cu drumul comunal nr. 48 Groși, a tamponat cu partea din față, partea lateral stânga a moped-ului condus de victima S.Ș.M., care a intrat în drumul principal de pe drumul secundar din partea stângă a făptuitorului, a tăiat calea autoturismului acestuia, fără a se asigura și fără a respecta indicatorul "cedează trecerea", urmând proiectarea moped-ului și a victimei spre Tg. Lăpuș; victima nu purta cască de protecție omologată, a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare, unde a fost diagnosticat cu politraumatism TCCA cu otoragie, fractură cominutivă la ambele oase ale gambei stângi, fractură humerus drept și plăgi multiple tăiate și, în ciuda tratamentului medical, în 15 septembrie 2007 victima a decedat în spital ca urmare a politraumatismului suferit în evoluția căruia a intervenit o stare septică.
S-a constatat pe baza probelor administrate că accidentul soldat cu moartea victimei s-a produs din culpa exclusivă a acesteia, în acest sens coroborându-se declarațiile martorilor cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză.
Împotriva rezoluției au formulat plângere petentele care au susținut, în esență, că organul de urmărire penală nu a procedat la o analiză atentă și aprofundată a materialului probator și nu a dispus o extindere a probatoriului în condițiile în care a constatat existența unor date contradictorii cu privire la situația de fapt, astfel că s-a ajuns la o concluzie eronată, greu de acceptat, respectiv că făptuitorul, deși conducea autoturismul cu o viteză sub limita legală, nu a putut evita impactul cu moped-ul.
Instanța, învestită cu judecarea plângerii a constatat că urmărirea penală a fost efectuată în mod complet, fiind audiați toți martorii oculari și fiind efectuată expertiza tehnică la care a participat și expertul parte desemnat de către petente.
S-a argumentat în sensul că afirmațiile petentelor referitoare la tipul autoturismului condus de făptuitor ca fiind autoturism de teren și la martorii audiați în cauză despre care au susținut că ar fi fost propuși de făptuitorul B.E., nu ar fi putut fi primite, fiind contrazise de realitate.
Astfel, autoturismul N.P. aparținând intimatului nu este autoturism de teren, iar martorii audiați în cauză nu au fost propuși de făptuitor, audierea acestora dispunându-se din oficiu, audierea acestora dispunându-se din oficiu, fiind persoane care au asistat direct la momentul producerii impactului.
Pe fond instanța a apreciat relevanța declarațiilor martorilor oculari care, am relatat constant, că victima conducea cu viteză motoscuterul și a pătruns în drumul principal fără să se asigure, încercând să efectueze o manevră periculoasă spre stânga traversând banda pe care se deplasează regulamentar făptuitorul, ceea ce a condus la impact. Din raportul de expertiză tehnică a rezultat că făptuitorul se deplasa cu o viteză sub limita legală, spre deosebire de victimă care se deplasa cu motoscuterul având o viteză de 49 km/oră, iar evitarea impactului de către făptuitor era puțin probabilă datorită existenței parapetului podului și, respectiv imposibilității evitării acroșării mopedului, concluzie reluată în alți termeni și de către expertul parte.
Lipsa de vizibilitate a făptuitorului înspre drumul comunal, pe care s-a deplasat victima înainte de a pătrunde în drumul principal, a fost probată și de planșele foto aflate la dosar, din care rezultă că existența în zonă a vegetației bogate și a unei grămezi de pământ au condus la imposibilitatea observării victimei de către făptuitor și implicit la cea a frânării autoturismului N.
Examinând probele administrate la urmărirea penală, instanța a constatat întemeiată concluzia procurorului privind lipsa oricărei culpe a făptuitorului în producerea accidentului soldat cu moartea victimei și, respectiv, soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de intimat, respingând în consecință plângerea formulată de către petente.
Împotriva sentinței penale pronunțate de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs petentele, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, prin apărător, susținerile inițiale și au solicitat casarea sentinței, iar pe fond desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror și completarea probelor, respectiv efectuarea unei noi expertize și reaudierea martorilor.
Înalta Curte examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât și din oficiu constată că recursul formulat de petiționare este nefondat.
Soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror față de intimatul B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. este corectă, susținută fiind de probele administrate în cauză, din coroborarea cărora a rezultat că accidentul rutier soldat cu moartea victimei S.Ș.M. s-a produs din culpa exclusivă a victimei care deplasându-se cu un moped pe drumul comunal 48 Groși, jud. Maramureș a pătruns în intersecția cu DJ 182 fără a se asigura, ignorând indicatorul "cedează trecerea" și a fost accidentat de autoturismul condus regulamentar de către intimatul B.E., care deși se deplasa cu o viteză redusă s-a aflat în imposibilitatea de a evita accidentul.
În urma leziunilor suferite victima a decedat la data de 16 septembrie 2007.
Atât martorii audiați în cauză, care au perceput direct împrejurările în care s-a produs accidentul, cât și expertiza tehnică efectuată la care a participat și un expert propus de către petente, au concluzionat fără echivoc că intimatul B.E. care se deplasa cu o viteză de 49 km/h nu a avut nici timpul și nici spațiul necesar pentru a opri autoturismul înainte de producerea coliziunii cu moped-ul condus de victima apărută intempestiv.
Susținerile recurentelor în sensul că nu s-au administrat suficiente probe sau că unele probe sunt contradictorii, existând aspecte neelucidate sunt contrazise de realitate.
În cauză au fost audiați toți martorii oculari, s-au efectuat schițe ale locului producerii accidentului, planșe foto și expertiză tehnică, probe pe baza cărora s-a putut stabili situația de fapt și care au condus la concluzia întemeiată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a intimatului.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe, de menținere a rezoluției dispuse față de intimat, ca urmare a respingerii plângerii formulate de petente împotriva rezoluției procurorului, apare ca fiind legală și temeinică, astfel că recursul declarat de către petiționare este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii C.S., A.P. și P.E. împotriva Sentinței penale nr. 57 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă fiecare recurent petiționar la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 martie 2010.