ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 147/2008 pronunțată

de Judecătoria Câmpeni în Dosar penal nr. 1488/203/2008, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

și raportat la art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul M.G. de

sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen.

în dauna părții vătămate S.S.D..

În baza art. 91 lit. c) C. pen., coroborat cu art.

18

1

alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, sancțiunea cu

caracter administrativ a amenzii de 1.000 RON.

S-a admis în parte

acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.S.D. și în consecință:

A fost obligat

inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA - Sucursala Alba,

părții vătămate S.S.D., suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale și suma de

18.000 RON, cu titlul de daune materiale.

S-a respins capătul

de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei sume lunare pe toată

perioada de inactivitate cu titlul de rentă viageră, reprezentând diferența

dintre salariul obținut și pensia de invaliditate ce i se plătește.

A fost obligat

inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA, părții civile

Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. O.F." Cluj-Napoca, suma de

4.643,13 RON, cu titlul de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.

S-a luat act că

Spitalul Județean Alba, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act că SC

A.M., nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

S-a făcut aplicarea

art. 191 alin. (1) și art. 193 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanța a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 martie

2007, în jurul orei 16 - 16,30, inculpatul, M.G., a condus pe str. R. din

orașul Abrud, direcția de mers Abrud - Bucium, autoturismul marca D., cu număr

de înmatriculare X, asigurat la SC A.R.A. SA - Sucursala Alba, în care se mai

alia soția acestuia, M.N..

Partea vătămată,

S.S.D., în același timp a condus pe str. R. din sens invers, motociclul Y., cu

nr. Y, avându-l ca pasager pe motociclu pe proprietarul motociclului, C.C..

Partea vătămată

S.S.D. a condus motociclul fără a avea permis de conducere categoria A,

corespunzător categoriei din care face parte motociclul, posedând permis de

conducere doar pentru categoriile B, C și E.

La intersecția

străzii R. cu strada P., inculpatul M.G. a virat la stânga pentru a intra pe

această stradă fără însă a se asigura, moment în care a intrat în coliziune cu

motociclul condus de partea vătămată S.S.D., care se deplasa din sens opus,

acesta conducând cu viteza de aproximativ 50,4 km/oră, în acel loc viteza fiind

restricționată prin limitare la 30 km/oră.

În urma impactului,

partea vătămată și pasagerul, C.C., au fost aruncați de pe motociclu, partea

vătămată suferind o fractură, a femurului piciorului drept, precum și alte

leziuni, leziuni care au necesitat pentru vindecare, conform certificatului

medico-legal nr. Z, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba,

completat ulterior, 80 - 90 zile de îngrijiri medicale. Partea vătămată a fost

internată în perioada 30 martie - 12 aprilie 2007, în Spitalul Județean Alba,

ulterior, în perioada 19 septembrie 2007 - 8 octombrie 2007, partea vătămată a

fost internată la Clinica de Ortopedie Cluj-Napoca.

Conform raportului de

expertiză tehnică întocmit în cauză de expert M.T., viteza autovehiculului

condus de inculpat a fost de 15,7 km pe oră (sub viteza pentru acel tronson de

drum care era de 30 km/oră), iar a motociclului condus de partea vătămată a

fost de 50,4 km/oră (peste limita legală).

În același raport de

expertiză s-a mai stabilit că inculpatul putea să observe apropierea

motociclului, vizibilitatea fiind mare, pe o adâncime de aproximativ 39 metri,

până la autoturismul care circula pe sensul de mers al motociclului, în fața

acestuia și a virat la stânga într-o intersecție anterioară celei în care s-a

produs accidentul.

Instanța fond a

constatat că partea vătămată - parte civilă, a făcut cheltuieli inutile, prin

petrecerea timpului în anumite stațiuni, că acesta s-a aprovizionat cu produse

alimentare sau de altă natură, care ar fi putut alimenta o familie de câteva

persoane.

Serviciul Public Comunitar - Regimul Permise de

Conducere și înmatriculare al Vehiculelor Alba a comunicat instanței că numitul

S.S.D. posedă permisul de conducere "categ. B, B+E, C, C+E," din data

de 27 martie 2003. Din această adresă a reieșit că partea vătămată nu avea

permis de conducere pentru autovehiculul motociclu respectiv categoria A.

Prin Ordonanța din 14

iunie 2007, Dosar nr. 480/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Câmpeni, partea vătămată S.S.D. a fost scoasă de sub urmărire penală pentru

fapta prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct.

1, lit. b) și lit. b

1

) C. proc. pen., art.

18

1

și art. 91 C. pen., respectiv fapta prin

conținutul concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ, în sumă de 500 RON, fiind de natură să conducă la

reeducarea învinuitului.

Prin aplicarea

sancțiunii cu caracter administrativ în sumă de doar 500 RON, având în vedere

impactul care s-a produs, mai întâi ca urmare a conducerii unui autovehicul

fără a poseda permis de conducere, instanța a considerat soluția dispusă de

Parchet ca fiind subiectivă.

Inspectoratul

Teritorial de Muncă Alba, la cererea instanței a comunicat că numitul S.S.D. a

fost salariat la SC S. SRL Alba-Iulia, în perioada aprilie 2007 - octombrie

2007 și a realizat un salariu net 426 RON, pentru luna aprilie 2007 și câte 358

RON, pentru lunile mai - septembrie 2007, iar pentru luna octombrie 2007, suma

de 33 RON.

Prima instanță a mai

reținut că la data de 30 martie 2007 partea civilă S.S.D. nu era angajatul

vreunei societăți, iar în perioada aprilie - octombrie 2007, s-a aflat în

activitate, nicidecum în concediu medical.

Inculpatul M.G.,

potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară și suplimentului la acest

raport a reieșit că nu a încălcat nicio dispoziție legală din O.U.G. nr.

195/2002, rezultând doar că accidentul se putea evita foarte simplu, dacă

învinuitul ar fi fost suficient de atent în fața sa și să fi observat

aproprierea motociclului care venea din sens opus în spatele unui autoturism,

să fi oprit pe banda sa inițială de mers, să fi acordat prioritate de trecere a

acestuia și în final să se înscrie în virajul spre stânga pe drumul secundar.

Astfel s-a constatat

culpa comună a părților, inculpatul prin fapta săvârșită a adus o atingere

uneia din valorile apărate de lege, respectiv integrității corporale a părții

vătămate, o persoana tânără în vârstă de 23 ani, astfel că leziunile cauzate

acestuia sunt datorate și comportamentului acestuia, respectiv faptei prev. de

art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a argumentat de

către judecătorul fondului, că ar fi fost corect, legal, și s-ar fi cântărit cu

aceeași unitate de măsură ambele fapte, dacă prin Ordonanța din 14 iunie 2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, Dosar nr. 480/P/2007, s-ar fi

procedat în același mod și față de inculpatul M.G., adică s-ar fi dispus

scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, așa cum s-a dispus scoaterea de

sub urmărire penală față de partea vătămată, S.S.D., urmând ca apoi părțile pe

calea unei acțiuni civile, să-și rezolve latura civilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni,

partea civilă S.S.D. și asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A. SA.

În expunerea de

motive Parchetul, a solicitat desființarea sentinței atacate și în rejudecare

pe latură penală, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii

cu suspendarea condiționată a executări și interzicerea unor drepturi având în

vedere gravitatea faptei și multitudinea cauzelor de acest gen, remedierea

omisiunii instanței de fond de a dispune prelevarea probelor biologice de la

inculpat și să se constate calitatea de asigurător a SC A. SA precum și faptul

că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător la

plata despăgubirilor.

Prin Decizia penală

nr. 55/A/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 1488/203/2008 s-au

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea

civilă S.S.D. și asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A. SA împotriva

Sentinței penale nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în Dosar nr.

1488/203/2008.

S-a desființat

sentința atacată numai cu privire la soluția de achitare a inculpatului M.G.,

la cuantumul daunelor morale, înlăturarea obligației solidare a asigurătorului

SC A.R.A. SA și a necesității constatării calității de asigurător și a

dispunerii prelevării de probe de la inculpat și procedând la o nouă judecată

în aceste limite:

A condamnat pe

inculpatul M.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. în dauna părții vătămate

S.S.D..

A interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2

ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare.

A atras atenția

inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor suspendării

condiționate și a necesității revocării ei în baza art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

executării pedepsei principale.

A dispus prelevarea

de probe biologice de la inculpat.

A constatat calitatea

de asigurător a SC A.R.A. SA și a înlăturat obligația solidară a acestei

societăți de la plata daunelor morale, materiale și a cheltuielilor de

spitalizare.

Totodată, a majorat

cuantumul daunelor morale de la 10.000 RON la 20.000 RON și a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut că fapta inculpatului M.G. de a nu

se asigura când a virat la stânga, intrând astfel în coliziune cu motociclul

părții vătămate S.S.D., cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat

pentru vindecare 80 - 90 zile îngrijiri medicale întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.

184 alin. (2) și (4) C. pen.

De asemenea, a arătat

că nu există temei pentru reținerea culpei comune a părților, arătând că în

suplimentul la raportul de expertiză tehnică, expertul a concluzionat că,

coliziunea între cele două autovehicule s-ar fi produs și în cazul în care

motociclul ar fi avut o viteză de 30 km/h dacă ar fi respectat viteza legală.

Cu privire la apelul

declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA, instanța a apreciat

că este fondat în ceea ce privește calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA și

înlăturarea obligației solidare a acestei societăți de la plata daunelor

morale, materiale și a cheltuielilor de spitalizare.

În ceea ce privește

apelul părții civile au fost majorate daunele morale de la suma de 10.000 RON

la suma de 20.000 RON, instanța apreciind că această sumă este în măsură să

acopere prejudiciul real suferit de partea civilă, iar în ceea ce privește

renta viageră, instanța de apel a arătat că situația primei instanțe este

corectă deoarece nu există temei pentru acordarea acestei sume. cu reținerea că

deși nu lucra partea vătămată i se poate face diferența luându-se în calcul

venitul minim pe economie.

În ceea ce privește

daunele materiale suplimentare instanța de apel a apreciat că din niciun act

din dosar nu reiese că intervenția chirurgicală ulterioară are legătură de

cauzalitate cu vătămarea cauzată de inculpatul M.G..

Împotriva acestei

soluții au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

inculpatul M.G., partea civilă S.S.D. și asigurătorul de răspundere civilă SC

A.R.A. SA.

În expunerea de

motive s-a solicitat casarea hotărârii atacate și procedând la o nouă judecare

a cauzei să fie comunicată hotărârea, la data rămânerii ei definitive, către

I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului ca

urmare a comiterii infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În ceea ce privește

recursul inculpatului acesta a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul

prev. de art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.,

criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu privire la

recursul asigurătorului, acesta a criticat soluția sub aspectul laturii civile

în vederea diminuării daunelor morale.

Împotriva deciziei

Tribunalul Alba a declarat apel și partea civilă S.S.D., solicitând să se

dispună admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Alba și pe cale de

consecință obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale

într-un cuantum sporit.

Prin Decizia penală

nr. 72 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, s-a admis recursul declarat de partea civilă S.S.D. s-a casat decizia

penală atacată precum și Sentința penală nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria

Câmpeni, numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor acordate părții civile, și în rejudecare s-a majorat cuantumul

daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții

civile S.S.D. de la suma de 18.000 RON la suma de 18.000 RON și 26.154 euro sau

echivalentul în lei la data plății.

Totodată a fost

obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.464 RON, reprezentând

despăgubiri periodice globale pentru perioada 30 martie 2007 - 31 decembrie

2010, și suma de 276 RON lunar, cu același titlu, începând cu data de 1

ianuarie 2011 până la încetarea stării de invaliditate.

S-a majorat cuantumul

daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții

civile S.S.D. de la suma de 20.000 RON la suma de 50.000 RON și s-a menținut

celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.

S-au respins ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba,

asigurătorul SC A.R.A. SA și inculpatul M.G. împotriva aceleiași decizii.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut în esență că în ceea ce privește renta viageră, care

reprezintă diferența dintre salariul obținut și pensia de invaliditate de care

beneficiază partea civilă, critică acest punct și este fondată.

Conform înscrisurilor

depuse la dosar respectiv, adeverința de an și contractul individual de muncă

încheiat între partea civilă și SC S.T. SRL rezultă că acest contract a fost

încheiat pe o perioadă determinată (1 martie 2007 - 3 octombrie 2007), contract

care a fost înregistrat la I.T.M. Alba, la data de 14 martie 2007, cu un

salariu net de 426 RON, astfel că soluția primei instanțe și a instanței de

apel sunt greșite și se impune acordarea acestei rente deoarece la momentul

producerii accidentului partea civilă era încadrată în muncă.

În ceea ce privește

daunele materiale suplimentare în cuantum de 26.154 euro s-a apreciat că

acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Intervențiile

chirurgicale și tratamentele reprezintă servicii medicale care au fost

achitate, conform dispozițiilor de plată, în vederea efectuării operației

chirurgicale la membrul afectat în urma accidentului rutier care a avut loc,

actele medicale dovedind existența legăturii de cauzalitate între aceste

intervenții chirurgicale ulterioare și vătămarea cauzată părții civile prin

accident.

În ceea ce privește

critica părții civile cu privire la necesitatea efectuarea unei expertize

medico-legale în cauză s-a apreciat că, aceasta nu era necesară deoarece actele

și înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, acte emise de

instituțiile medicale din Italia, atestă internarea și tratamentele efectuate

de către aceasta în Clinica de Ortopedie R. din B., iar legătura de cauzalitate

este dovedită de acestea.

Având în vedere

suferințele fizice și psihice pricinuite părții civile, intervențiile

chirurgicale repetate și durata îngrijirilor medicale necesare până la

însănătoșire, instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune

majorarea daunelor morale care au fost acordate părții civile, la suma de

50.000 RON, acestea fiind în măsură să asigure o reparație justă, echitabilă a

prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului.

În ceea ce privește

recursurile inculpatului, asigurătorului și parchetului, s-a apreciat că

acestea sunt nefondate, întrucât în baza probelor administrate în cauză,

instanța de apel a constatat corect vinovăția inculpatului M.G. și a făcut o

corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate. S-a apreciat ca fiind

neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.,

deoarece fapta, prin conținutul ei concret și prin consecințele produse, nu

este în mod vădit lipsită de importanță, așa cum prevede art. 18

1

C.

pen.

În mod corect

instanța de apel a constatat calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA și a

înlăturat obligația solidară a acesteia de la plata daunelor morale, materiale

și a cheltuielilor de spitalizare. Este nefondată cererea de reducere a

despăgubirilor acordate, având în vedere existența probelor care au justificat

majorarea acestora.

Împotriva deciziei

sus-menționate a declarat recurs inculpatul.

La termenul din 27

mai 2011, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat

în raport de disp. art. 385

1

C. proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu

disp. art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele

pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare;

c) sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

d

1

)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

În cauză, inculpatul

a uzat de căile ordinare de atac îndreptate împotriva hotărârii judecătorești

pronunțate, formulând critici în raport de aspectele de nelegalitate și

netemeinicie sesizate.

Decizia penală nr. 72

din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,

este definitivă, iar disp. art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen., nu

reglementează posibilitatea legală de exercitare a căii de atac a recursului

împotriva unor hotărâri judecătorești definitive.

Așa fiind, văzând

disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca

inadmisibil recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr.

72 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

urmează a dispune obligarea inculpatului-recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 20 ianuarie 2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

și la 992 RON cu același titlu către intimata parte civilă S.S.D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2011.