ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2011

Asupra recursului penal de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 147/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în Dosar penal nr. 1488/203/2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și raportat la art. 18 1 C. pen. a fost achitat inculpatul M.G. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. în dauna părții vătămate S.S.D.. În baza art. 91 lit. c) C. pen., coroborat cu art. 18 1 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 RON. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.S.D.

și în consecință: A fost obligat inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA - Sucursala Alba, părții vătămate S.S.D., suma de 10.000 RON cu titlul de daune morale și suma de 18.000 RON, cu titlul de daune materiale. S-a respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata unei sume lunare pe toată perioada de inactivitate cu titlul de rentă viageră, reprezentând diferența dintre salariul obținut și pensia de invaliditate ce i se plătește. A fost obligat inculpatul să plătească împreună cu asigurătorul SC A.R.A. SA, părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. O.F." Cluj-Napoca, suma de 4.643,13 RON, cu titlul de cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.

S-a luat act că Spitalul Județean Alba, nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a luat act că SC A.M., nu are calitatea de parte responsabilă civilmente. S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) și art. 193 C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut în fapt următoarele: La data de 30 martie 2007, în jurul orei 16 - 16,30, inculpatul, M.G., a condus pe str. R. din orașul Abrud, direcția de mers Abrud - Bucium, autoturismul marca D., cu număr de înmatriculare X, asigurat la SC A.R.A. SA - Sucursala Alba, în care se mai alia soția acestuia, M.N.. Partea vătămată, S.S.D., în același timp a condus pe str. R. din sens invers, motociclul Y., cu nr. Y, avându-l ca pasager pe motociclu pe proprietarul motociclului, C.C..

Partea vătămată S.S.D. a condus motociclul fără a avea permis de conducere categoria A, corespunzător categoriei din care face parte motociclul, posedând permis de conducere doar pentru categoriile B, C și E. La intersecția străzii R. cu strada P., inculpatul M.G. a virat la stânga pentru a intra pe această stradă fără însă a se asigura, moment în care a intrat în coliziune cu motociclul condus de partea vătămată S.S.D., care se deplasa din sens opus, acesta conducând cu viteza de aproximativ 50,4 km/oră, în acel loc viteza fiind restricționată prin limitare la 30 km/oră. În urma impactului, partea vătămată și pasagerul, C.C., au fost aruncați de pe motociclu, partea vătămată suferind o fractură, a femurului piciorului drept, precum și alte leziuni, leziuni care au necesitat pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. Z, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, completat ulterior, 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată a fost internată în perioada 30 martie - 12 aprilie 2007, în Spitalul Județean Alba, ulterior, în perioada 19 septembrie 2007 - 8 octombrie 2007, partea vătămată a fost internată la Clinica de Ortopedie Cluj-Napoca. Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert M.T., viteza autovehiculului condus de inculpat a fost de 15,7 km pe oră (sub viteza pentru acel tronson de drum care era de 30 km/oră), iar a motociclului condus de partea vătămată a fost de 50,4 km/oră (peste limita legală). În același raport de expertiză s-a mai stabilit că inculpatul putea să observe apropierea motociclului, vizibilitatea fiind mare, pe o adâncime de aproximativ 39 metri, până la autoturismul care circula pe sensul de mers al motociclului, în fața acestuia și a virat la stânga într-o intersecție anterioară celei în care s-a produs accidentul.

Instanța fond a constatat că partea vătămată - parte civilă, a făcut cheltuieli inutile, prin petrecerea timpului în anumite stațiuni, că acesta s-a aprovizionat cu produse alimentare sau de altă natură, care ar fi putut alimenta o familie de câteva persoane. Serviciul Public Comunitar - Regimul Permise de Conducere și înmatriculare al Vehiculelor Alba a comunicat instanței că numitul S.S.D. posedă permisul de conducere "categ. B, B+E, C, C+E," din data de 27 martie 2003. Din această adresă a reieșit că partea vătămată nu avea permis de conducere pentru autovehiculul motociclu respectiv categoria A. Prin Ordonanța din 14 iunie 2007, Dosar nr. 480/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea vătămată S.S.D.

a fost scoasă de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 1, lit. b) și lit. b 1 ) C. proc. pen., art. 18 1 și art. 91 C. pen., respectiv fapta prin conținutul concret este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, în sumă de 500 RON, fiind de natură să conducă la reeducarea învinuitului. Prin aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în sumă de doar 500 RON, având în vedere impactul care s-a produs, mai întâi ca urmare a conducerii unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, instanța a considerat soluția dispusă de Parchet ca fiind subiectivă.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, la cererea instanței a comunicat că numitul S.S.D. a fost salariat la SC S. SRL Alba-Iulia, în perioada aprilie 2007 - octombrie 2007 și a realizat un salariu net 426 RON, pentru luna aprilie 2007 și câte 358 RON, pentru lunile mai - septembrie 2007, iar pentru luna octombrie 2007, suma de 33 RON. Prima instanță a mai reținut că la data de 30 martie 2007 partea civilă S.S.D. nu era angajatul vreunei societăți, iar în perioada aprilie - octombrie 2007, s-a aflat în activitate, nicidecum în concediu medical. Inculpatul M.G., potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară și suplimentului la acest raport a reieșit că nu a încălcat nicio dispoziție legală din O.U.G.

nr. 195/2002, rezultând doar că accidentul se putea evita foarte simplu, dacă învinuitul ar fi fost suficient de atent în fața sa și să fi observat aproprierea motociclului care venea din sens opus în spatele unui autoturism, să fi oprit pe banda sa inițială de mers, să fi acordat prioritate de trecere a acestuia și în final să se înscrie în virajul spre stânga pe drumul secundar. Astfel s-a constatat culpa comună a părților, inculpatul prin fapta săvârșită a adus o atingere uneia din valorile apărate de lege, respectiv integrității corporale a părții vătămate, o persoana tânără în vârstă de 23 ani, astfel că leziunile cauzate acestuia sunt datorate și comportamentului acestuia, respectiv faptei prev. de art. 87 din O.U.G.

nr. 195/2002. S-a argumentat de către judecătorul fondului, că ar fi fost corect, legal, și s-ar fi cântărit cu aceeași unitate de măsură ambele fapte, dacă prin Ordonanța din 14 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpeni, Dosar nr. 480/P/2007, s-ar fi procedat în același mod și față de inculpatul M.G., adică s-ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, așa cum s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de partea vătămată, S.S.D., urmând ca apoi părțile pe calea unei acțiuni civile, să-și rezolve latura civilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea civilă S.S.D. și asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A.

SA. În expunerea de motive Parchetul, a solicitat desființarea sentinței atacate și în rejudecare pe latură penală, să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executări și interzicerea unor drepturi având în vedere gravitatea faptei și multitudinea cauzelor de acest gen, remedierea omisiunii instanței de fond de a dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat și să se constate calitatea de asigurător a SC A. SA precum și faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor. Prin Decizia penală nr. 55/A/2010 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 1488/203/2008 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni, partea civilă S.S.D.

și asigurătorul de răspunderi civile SC A.R.A. SA împotriva Sentinței penale nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în Dosar nr. 1488/203/2008. S-a desființat sentința atacată numai cu privire la soluția de achitare a inculpatului M.G., la cuantumul daunelor morale, înlăturarea obligației solidare a asigurătorului SC A.R.A. SA și a necesității constatării calității de asigurător și a dispunerii prelevării de probe de la inculpat și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A condamnat pe inculpatul M.G. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2), (4) C. pen. în dauna părții vătămate S.S.D.. A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, ce constituie termen de încercare. A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor suspendării condiționate și a necesității revocării ei în baza art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata executării pedepsei principale. A dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat. A constatat calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA și a înlăturat obligația solidară a acestei societăți de la plata daunelor morale, materiale și a cheltuielilor de spitalizare.

Totodată, a majorat cuantumul daunelor morale de la 10.000 RON la 20.000 RON și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că fapta inculpatului M.G. de a nu se asigura când a virat la stânga, intrând astfel în coliziune cu motociclul părții vătămate S.S.D., cauzându-i acestuia leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 80 - 90 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. De asemenea, a arătat că nu există temei pentru reținerea culpei comune a părților, arătând că în suplimentul la raportul de expertiză tehnică, expertul a concluzionat că, coliziunea între cele două autovehicule s-ar fi produs și în cazul în care motociclul ar fi avut o viteză de 30 km/h dacă ar fi respectat viteza legală.

Cu privire la apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA, instanța a apreciat că este fondat în ceea ce privește calitatea de asigurător a SC A.R.A. SA și înlăturarea obligației solidare a acestei societăți de la plata daunelor morale, materiale și a cheltuielilor de spitalizare. În ceea ce privește apelul părții civile au fost majorate daunele morale de la suma de 10.000 RON la suma de 20.000 RON, instanța apreciind că această sumă este în măsură să acopere prejudiciul real suferit de partea civilă, iar în ceea ce privește renta viageră, instanța de apel a arătat că situația primei instanțe este corectă deoarece nu există temei pentru acordarea acestei sume. cu reținerea că deși nu lucra partea vătămată i se poate face diferența luându-se în calcul venitul minim pe economie.

În ceea ce privește daunele materiale suplimentare instanța de apel a apreciat că din niciun act din dosar nu reiese că intervenția chirurgicală ulterioară are legătură de cauzalitate cu vătămarea cauzată de inculpatul M.G.. Împotriva acestei soluții au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul M.G., partea civilă S.S.D. și asigurătorul de răspundere civilă SC A.R.A. SA. În expunerea de motive s-a solicitat casarea hotărârii atacate și procedând la o nouă judecare a cauzei să fie comunicată hotărârea, la data rămânerii ei definitive, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului ca urmare a comiterii infracțiunii prev. de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen.

În ceea ce privește recursul inculpatului acesta a solicitat să se dispună achitarea sa în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Cu privire la recursul asigurătorului, acesta a criticat soluția sub aspectul laturii civile în vederea diminuării daunelor morale. Împotriva deciziei Tribunalul Alba a declarat apel și partea civilă S.S.D., solicitând să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Alba și pe cale de consecință obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale și morale într-un cuantum sporit. Prin Decizia penală nr. 72 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis recursul declarat de partea civilă S.S.D.

s-a casat decizia penală atacată precum și Sentința penală nr. 147/2009 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, și în rejudecare s-a majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile S.S.D. de la suma de 18.000 RON la suma de 18.000 RON și 26.154 euro sau echivalentul în lei la data plății. Totodată a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 7.464 RON, reprezentând despăgubiri periodice globale pentru perioada 30 martie 2007 - 31 decembrie 2010, și suma de 276 RON lunar, cu același titlu, începând cu data de 1 ianuarie 2011 până la încetarea stării de invaliditate.

S-a majorat cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile S.S.D. de la suma de 20.000 RON la suma de 50.000 RON și s-a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate. S-au respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, asigurătorul SC A.R.A. SA și inculpatul M.G. împotriva aceleiași decizii. Pentru a decide astfel, s-a reținut în esență că în ceea ce privește renta viageră, care reprezintă diferența dintre salariul obținut și pensia de invaliditate de care beneficiază partea civilă, critică acest punct și este fondată. Conform înscrisurilor depuse la dosar respectiv, adeverința de an și contractul individual de muncă încheiat între partea civilă și SC S.T.

SRL rezultă că acest contract a fost încheiat pe o perioadă determinată (1 martie 2007 - 3 octombrie 2007), contract care a fost înregistrat la I.T.M. Alba, la data de 14 martie 2007, cu un salariu net de 426 RON, astfel că soluția primei instanțe și a instanței de apel sunt greșite și se impune acordarea acestei rente deoarece la momentul producerii accidentului partea civilă era încadrată în muncă. În ceea ce privește daunele materiale suplimentare în cuantum de 26.154 euro s-a apreciat că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente: Intervențiile chirurgicale și tratamentele reprezintă servicii medicale care au fost achitate, conform dispozițiilor de plată, în vederea efectuării operației chirurgicale la membrul afectat în urma accidentului rutier care a avut loc, actele medicale dovedind existența legăturii de cauzalitate între aceste intervenții chirurgicale ulterioare și vătămarea cauzată părții civile prin accident.

În ceea ce privește critica părții civile cu privire la necesitatea efectuarea unei expertize medico-legale în cauză s-a apreciat că, aceasta nu era necesară deoarece actele și înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă, acte emise de instituțiile medicale din Italia, atestă internarea și tratamentele efectuate de către aceasta în Clinica de Ortopedie R. din B., iar legătura de cauzalitate este dovedită de acestea. Având în vedere suferințele fizice și psihice pricinuite părții civile, intervențiile chirurgicale repetate și durata îngrijirilor medicale necesare până la însănătoșire, instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune majorarea daunelor morale care au fost acordate părții civile, la suma de 50.000 RON, acestea fiind în măsură să asigure o reparație justă, echitabilă a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului.

În ceea ce privește recursurile inculpatului, asigurătorului și parchetului, s-a apreciat că acestea sunt nefondate, întrucât în baza probelor administrate în cauză, instanța de apel a constatat corect vinovăția inculpatului M.G. și a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate. S-a apreciat ca fiind neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., deoarece fapta, prin conținutul ei concret și prin consecințele produse, nu este în mod vădit lipsită de importanță, așa cum prevede art. 18 1 C. pen. În mod corect instanța de apel a constatat calitatea de asigurător a SC A.R.A.

SA și a înlăturat obligația solidară a acesteia de la plata daunelor morale, materiale și a cheltuielilor de spitalizare. Este nefondată cererea de reducere a despăgubirilor acordate, având în vedere existența probelor care au justificat majorarea acestora. Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs inculpatul. La termenul din 27 mai 2011, procurorul a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat în raport de disp. art. 385 1 C. proc. pen. Recursul este inadmisibil. În conformitate cu disp. art. 385 1 alin. (1) C. proc.

pen., pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d 1 ) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea. În cauză, inculpatul a uzat de căile ordinare de atac îndreptate împotriva hotărârii judecătorești pronunțate, formulând critici în raport de aspectele de nelegalitate și netemeinicie sesizate.

Decizia penală nr. 72 din 20 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, este definitivă, iar disp. art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen., nu reglementează posibilitatea legală de exercitare a căii de atac a recursului împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Așa fiind, văzând disp. art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea inculpatului-recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 992 RON cu același titlu către intimata parte civilă S.S.D.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2011.