ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2011

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 5/Fcom din 13 ianuarie 2010, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei de a formula acțiunea, invocată de pârât și a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de reclamanta SC R.I. SA Brăila prin reprezentanții săi legali, cu consecința obligării pârâtului să încheie cu reclamanta contractele de vânzare - cumpărare pentru care a primit procuri de la 248 vânzători. Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal pârâtul E.D.S. a declarat apel pe care nu l-a motivat și nici timbrat. Prin decizia nr. 31/A din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, a anulat apelul, ca netimbrat, aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs, pârâtul invocând nelegalitatea pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece la data când cauza a fost luată în pronunțare, procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare, iar prin citație nu i s-a adus la cunoștință despre obligația legală de a timbra și cum valoarea taxelor de timbru este modică, instanța ar fi trebuit, în principal, să suspende judecata cauzei având în vedere că nu a fost prezentă nici o parte sau să mai acorde un termen de judecată. A apreciat că prin modul cum a procedat instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare. Intimata – pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt care, în drept, se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., se găsește nefondat. În privința citării prin afișarea actului de procedură, pentru termenul din 19 aprilie 2010, instanța de apel a procedat legal, respectând dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația încheind un proces – verbal. Cât privește susținerea recurentului că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel ar fi trebuit să suspende judecata pentru lipsa părților, aceasta nu este corectă, timbrarea cererii conform legii fiind o cerință prealabilă, instanța neputând pune în discuție alte incidente de procedură legate de judecata sau soluționarea cauzei.

Cât privește lipsa mențiunii de pe citație a obligației de a timbra, se constată că nici această critică nu poate fi primită, deoarece dovada de la dosarul de apel, atestă îndeplinirea de către instanța de apel a obligației ce îi revenea în sensul cerut de art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, iar sancțiunea neîndeplinirii obligației este nulitatea cererii, fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva acestei legi, valoarea datorată cu acest titlu, atât timp cât ea nu a fost achitată. S-a mai susținut că prin modul cum a procedat instanța de apel a încălcat art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar nici sub acest aspect nu poate fi reținută o critică valabilă, deoarece dreptul la justiție nu este absolut, pretându-se la anumite limitări, precum cea prin care statul stabilește taxele de timbru și în cauză, acestea sunt proporționale cu obiectul și natura cauzei, recurentele invocând de fapt propria culpă.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul E.D.S. împotriva deciziei nr. 31/A din 19 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.