ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1138/2011

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5/Fcom din 13 ianuarie

2010, Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei de interes a reclamantei de a formula

acțiunea, invocată de pârât și a admis în parte acțiunea restrânsă formulată de

reclamanta SC R.I. SA Brăila prin reprezentanții săi legali, cu consecința

obligării pârâtului să încheie cu reclamanta contractele de vânzare - cumpărare

pentru care a primit procuri de la 248 vânzători.

Împotriva sus menționatei

hotărâri, în termen legal pârâtul E.D.S. a declarat apel pe care nu l-a motivat

și nici timbrat.

Prin decizia nr. 31/A

din 19 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și

fluvială, a anulat apelul, ca netimbrat, aplicând dispozițiile art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, modificată.

Împotriva acestei

hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs, pârâtul invocând nelegalitatea

pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece la

data când cauza a fost luată în pronunțare, procedura de citare a fost

îndeplinită prin afișare, iar prin citație nu i s-a adus la cunoștință despre

obligația legală de a timbra și cum valoarea taxelor de timbru este modică,

instanța ar fi trebuit, în principal, să suspende judecata cauzei având în

vedere că nu a fost prezentă nici o parte sau să mai acorde un termen de

judecată.

A apreciat că prin

modul cum a procedat instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare.

Intimata – pârâtă a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de fapt care, în drept, se încadrează în motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., se găsește nefondat.

În privința citării

prin afișarea actului de procedură, pentru termenul din 19 aprilie 2010, instanța

de apel a procedat legal, respectând dispozițiile art. 92 alin. (4) C. proc.

civ., potrivit căruia dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt

lipsă, agentul va afișa citația încheind un proces – verbal.

Cât privește

susținerea recurentului că, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C.

proc. civ., instanța de apel ar fi trebuit să suspende judecata pentru lipsa

părților, aceasta nu este corectă, timbrarea cererii conform legii fiind o

cerință prealabilă, instanța neputând pune în discuție alte incidente de

procedură legate de judecata sau soluționarea cauzei.

Cât privește lipsa

mențiunii de pe citație a obligației de a timbra, se constată că nici această

critică nu poate fi primită, deoarece dovada de la dosarul de apel, atestă îndeplinirea

de către instanța de apel a obligației ce îi revenea în sensul cerut de art. 20

din Legea nr. 146/1997, modificată, iar sancțiunea neîndeplinirii obligației

este nulitatea cererii, fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva

acestei legi, valoarea datorată cu acest titlu, atât timp cât ea nu a fost

achitată.

S-a mai susținut că

prin modul cum a procedat instanța de apel a încălcat art. 6 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dar nici sub

acest aspect nu poate fi reținută o critică valabilă, deoarece dreptul la

justiție nu este absolut, pretându-se la anumite limitări, precum cea prin care

statul stabilește taxele de timbru și în cauză, acestea sunt proporționale cu

obiectul și natura cauzei, recurentele invocând de fapt propria culpă.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul E.D.S. împotriva deciziei nr. 31/A din 19 aprilie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2011.