ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4891/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ,

reclamanta

R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008 emisă de

pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă și acordarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă a fratelui său R.M., care a fost condamnat la moarte și executat.

În

motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia contestată a fost respinsă în

mod nelegal cererea de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă a fratelui său R.M., deși a dovedit că situația în care s-a aflat

se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999.

Tribunalul

Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin

sentința nr. 645/CA din 16 martie 2009 a admis excepția necompetenței materiale

invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declinat competența soluționării

cauzei Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

În

urma

declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel sub

numărul 424/97/2009.

Curtea de

Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins

acțiunea formulată de reclamanta R.L. prin sentința nr. 86/F/CA din 8 aprilie

2009, cu motivarea că aceasta a solicitat constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă, pentru fratele său R.L., prin cererea depusă la 2

decembrie 2008, după împlinirea la 27 noiembrie 2006 a termenului prevăzut de

art. 5 din O.U.G. nr. 214/1999, modificat și completat prin Legile nr. 670/2002

și nr. 173/2006, astfel că în mod legal pârâtul a respins cererea ca tardivă

prin decizia atacată în cauză.

Î

mpotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii

ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii sale formulate pentru

anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008.

Recurenta

a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut decizia de respingere

ca tardivă a cererii formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999, fără a se avea în

vedere că legiuitorul nu a stabilit vreo sancțiune expresă pentru depășirea

termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006,

acesta fiind doar un termen de recomandare.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge

prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin art.

2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999,

s-a acordat un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi,

în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive

ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea

inclusiv să poată depune cerere pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Instanța

de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 248 din decembrie 2008,

prin care Ministerul Justiției a respins ca tardivă cererea depusă de

recurenta-reclamantă la data de 2 decembrie 2008, după data de 27 noiembrie

2006 la care s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut în art. 2 din Legea nr.

173/2006.

Recurenta

a susținut neîntemeiat că a respectat termenul legal pentru depunerea cererii

de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru fratele

său R.M. dat fiind că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 173/2006 nu a înregistrat o asemenea cerere la Ministerul Justiției.

Presupunând

că apărarea recurentei-reclamante față de tardivitatea cererii ce i-a fost

opusă de către pârât (imposibilitatea adresării la Comisie, în termen de 6

luni, din motive obiective) ar putea fi analizată, apare însă o problemă care

nu poate fi depășită. Aceasta se referă la intervalul de timp scurs între data

de 27 noiembrie 2006, ce reprezintă ultima zi de depunere a cererilor în

temeiul O.U.G. mai înainte menționate și data de 2 decembrie 2008 când

reclamanta s-a adresat Comisiei intimate, interval de timp extrem de mare,

înlăuntrul căruia existau suficiente modalități prin care reclamanta să

solicite valorificarea dreptului conferit de O.U.G. nr. 214/1999 modificată.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de R.L. împotriva sentinței nr. 86/F/CA din 8 aprilie 2009 a

Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.