ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4891/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta R.L. a solicitat anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a fratelui său R.M., care a fost condamnat la moarte și executat. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin decizia contestată a fost respinsă în mod nelegal cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă a fratelui său R.M., deși a dovedit că situația în care s-a aflat se încadrează în prevederile O.U.G.

nr. 214/1999. Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 645/CA din 16 martie 2009 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declinat competența soluționării cauzei Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. În urma declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel sub numărul 424/97/2009. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta R.L. prin sentința nr. 86/F/CA din 8 aprilie 2009, cu motivarea că aceasta a solicitat constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru fratele său R.L., prin cererea depusă la 2 decembrie 2008, după împlinirea la 27 noiembrie 2006 a termenului prevăzut de art. 5 din O.U.G.

nr. 214/1999, modificat și completat prin Legile nr. 670/2002 și nr. 173/2006, astfel că în mod legal pârâtul a respins cererea ca tardivă prin decizia atacată în cauză. Î mpotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii sale formulate pentru anularea deciziei nr. 248 din 11 decembrie 2008. Recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut decizia de respingere ca tardivă a cererii formulate în baza O.U.G. nr. 214/1999, fără a se avea în vedere că legiuitorul nu a stabilit vreo sancțiune expresă pentru depășirea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, acesta fiind doar un termen de recomandare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin art. 2 din Legea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 214/1999, s-a acordat un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv să poată depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Instanța de fond a constatat corect legalitatea deciziei nr. 248 din decembrie 2008, prin care Ministerul Justiției a respins ca tardivă cererea depusă de recurenta-reclamantă la data de 2 decembrie 2008, după data de 27 noiembrie 2006 la care s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut în art. 2 din Legea nr. 173/2006.

Recurenta a susținut neîntemeiat că a respectat termenul legal pentru depunerea cererii de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru fratele său R.M. dat fiind că în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006 nu a înregistrat o asemenea cerere la Ministerul Justiției. Presupunând că apărarea recurentei-reclamante față de tardivitatea cererii ce i-a fost opusă de către pârât (imposibilitatea adresării la Comisie, în termen de 6 luni, din motive obiective) ar putea fi analizată, apare însă o problemă care nu poate fi depășită. Aceasta se referă la intervalul de timp scurs între data de 27 noiembrie 2006, ce reprezintă ultima zi de depunere a cererilor în temeiul O.U.G.

mai înainte menționate și data de 2 decembrie 2008 când reclamanta s-a adresat Comisiei intimate, interval de timp extrem de mare, înlăuntrul căruia existau suficiente modalități prin care reclamanta să solicite valorificarea dreptului conferit de O.U.G. nr. 214/1999 modificată. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.L. împotriva sentinței nr. 86/F/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.