ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului
Hunedoara, pe calea contenciosului administrativ, la 26 mai 2004, V.A., G.E. și
M.V. au solicitat anularea deciziilor adoptate de pârâta Comisia pentru
constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă de pe lângă
Ministerul Justiției și obligarea pârâtei să le recunoască această calitate.
Instanța sesizată, prin sentința nr. 1671/CA/2004 din 25
iunie 2004, a declinat competența de soluționare a plângerii, în favoarea
Curții de Apel Alba Iulia.
Prin sentința nr. 159 din 16 august 2004, Curtea de Apel
Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea
reclamanților și a anulat deciziile emise de pârâtă, în privința acestora,
obligând-o să emită o nouă decizie, prin care să stabilească calitatea de
luptător în rezistența anticomunistă a defunctului V.I.C., decedat la 28
decembrie 1962 și să acorde reclamanților, drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999,
în calitate de moștenitori ai defunctului.
Recursul declarat de Ministerul
Justiției împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia a fost
respins, prin decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
La data de 30 septembrie 2005,
Ministerul Justiției s-a adresat Curții de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 399
alin. (1) și art. 400 alin. (1
1
) C. proc. civ., formulând
contestație, cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului -
sentința civilă nr. 159 din 16 august 2006, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 4897/2004,
irevocabilă prin decizia nr. 30 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
prin care a solicitat stabilirea întinderii dispozitivului sentinței
menționate, prin lămurirea înțelesului măsurii luate de această instanță.
Prin sentința civilă nr. 282 din 11
noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins contestația formulată de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța o asemenea
sentință, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că dispozitivul hotărârii vizate
prevede în mod clar obligația pârâtei de a emite o decizie, prin care să
stabilească calitatea de luptător în rezistența anticomunistă a antecesorului
reclamanților, V.I.C. și să acorde reclamanților, drepturile care le revin în
calitate de moștenitori ai acestuia.
Totodată, Curtea de Apel Alba Iulia
a concluzionat că dispozitivul sentinței nu poate fi interpretat, în sensul
emiterii unor decizii de acordare a calității de luptător în rezistența
anticomunistă pentru reclamanți, instanța dispunând fără dubiu, numai în ceea
ce privește acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, în
calitatea acestora de moștenitori. Împrejurarea că instanța supremă, atunci
când a soluționat recursul, nu a avut cunoștință de faptul că, prin decizia nr.
111/2000, pârâta a acordat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă
pentru antecesorul reclamanților, a fost considerat ca nefiind un motiv pentru
admiterea contestației la titlu, hotărârea a cărei interpretare se solicită,
neputând fi anulată, modificată sau completată pe calea contestației.
Împotriva sentinței civile nr. 282
din 11 noiembrie 2005, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, a declarat recurs, Ministerul Justiției.
În cuprinsul recursului se apreciază
necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii, deoarece prin anularea
deciziilor prin care reclamanților li s-au respins cererile de acordare a
calității de luptător în rezistența anticomunistă, Comisia a fost obligată să
acorde acelorași persoane, drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, dar în
calitate de moștenitori.
De asemenea, recurentul Ministerul
Justiției invocă faptul că, potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență menționată,
drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă,
intuitu personae
,
persoanelor care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, și nu
moștenitorilor acestora. Din această perspectivă, se susține necesitatea
precizării faptului dacă instanța de fond a înțeles să acorde reclamanților,
calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Recursul este nefondat.
Prin sentința civilă nr. 159/2004,
rămasă irevocabilă conform deciziei nr. 30/2005, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții V.A., G.E.
și M.V. împotriva pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența
anticomunistă de pe lângă Ministerul Justiției și a fost obligată comisia să
emită o nouă decizie prin care să stabilească calitatea de luptător în
rezistența anticomunistă, a defunctului V.I.C. și să acorde reclamanților,
drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, în calitatea de moștenitori ai
acestuia.
Împotriva acestei sentințe a
formulat contestație, Ministerul Justiției, în conformitate cu prevederile art.
400 alin. (2) C. proc. civ., privind lămurirea înțelesului, întinderii sau
aplicării titlului executoriu.
În speță, dispozitivul hotărârii
stabilește în mod clar obligația Comisiei din cadrul Ministerului Justiției de
a emite o decizie, prin care să stabilească calitatea de luptător a autorului V.I.C.
să acorde reclamanților, drepturile în calitate de moștenitori ai defunctului.
Dispozitivul nu poate fi interpretat
în sensul emiterii unor decizii de acordare a calității de luptător pentru
reclamanți, instanța dispunând numai asupra acordării acestora a drepturilor
prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, în calitate de moștenitori.
Hotărârea instanței de fond fiind
legală și temeinică, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 282 din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 iunie 2006.