ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6489/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 30 august 2010 ca prin hotărâre judecătorească să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului D.C. Au fost invocate în drept dispoz. art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate și ale obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1858 din 4 octombrie 2010 a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 280/ A din 9 noiembrie 2010 a respins apelul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva sentinței civile nr. 1858 din 4 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați. Această hotărâre a fost comunicată reclamantei, potrivit dovezii de la fila 21 dosar apel în data de 22 noiembrie 2010. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat cerere de recurs, trimisă prin fax și înregistrată la grefa instanței în data de 30 noiembrie 2010. La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2011, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Excepția este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele motive: Potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate , termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 103 alin. 1 C. proc. civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita respectiva cale de atac afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță, decizia atacată a fost comunicată la data de 22 noiembrie 2010 reclamantei, semnând de primire funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței - D.N., așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 21 din dosarul de apel.

Raportat la data comunicării deciziei atacate și la modul de calcul pe zile libere, prescris de art. 101 alin. (1) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe zile (conform căruia nu intră în calcul nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul), urmează a se reține că, pentru reclamantă, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2010, respectiv într-o zi nelucrătoare (duminica), astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. el s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, luni, 29 noiembrie 2010. Reclamantul a declarat, însă, recurs la data de 30 noiembrie 2010, dată care rezultă din rezoluția de primire a recursului la Curtea de Apel Galați (fila10 dosar Î.C.C.J.).

Prin urmare, data declarării recursului se situează peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005, raportat la art. 301 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 280/ A din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.