ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2880/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Direcția pentru Evidența Pașapoartelor și Administrarea

Bazelor de Date a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.C., la

liberă circulație, în Italia.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, la data de 6 februarie

2010, în baza Decretului Prefecturii provinciei Chieti, prin care s-a dispus și

interdicția de a se mai afla pe teritoriul acestui stat.

Prin sentința nr. 608

din 23 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost respinsă

cererea, ca nefondată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 154/A

din 21 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva deciziei Curții

de Apel a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că decizia a fost dată

cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea

nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005

a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă

de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de

persoane:

a) cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana

a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară

sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția

legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție

de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor

art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile

art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări,

orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă

la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor

penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor

măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de

expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul

proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză

care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru

un interes fundamental al societății.

Nu a fost depusă la dosar

nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare

în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor

bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată.

Nu s-a dovedit nici că

pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală

și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile

existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea

de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor

de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 154/A

din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.