ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2880/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Direcția pentru Evidența Pașapoartelor și Administrarea Bazelor de Date a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.C., la liberă circulație, în Italia. Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, la data de 6 februarie 2010, în baza Decretului Prefecturii provinciei Chieti, prin care s-a dispus și interdicția de a se mai afla pe teritoriul acestui stat. Prin sentința nr. 608 din 23 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost respinsă cererea, ca nefondată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 154/A din 21 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată. Recursul declarat nu este întemeiat. Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane: a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat; b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății. Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnată. Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanța de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 154/A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.