ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2796/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei,

constată următoarele :

Prin încheierea penală nr. 40 din 08

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2327/30/2011, în

baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc.

pen. și cu aplicarea art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a fost admisă în

parte, propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara

și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.C.F., pentru o perioadă de

29 zile, începând cu data de 09 aprilie 2011 până în data de 07 mai 2011

inclusiv.

A fost respinsă propunerea de arestare

preventivă formulată în privința inculpaților M.H., M.O., B.C.A., P.V., M.V.,

C.C.R., M.C., I.V. și C.G.M.

Pentru a pronunța această încheiere

penală, Tribunalul Timiș a reținut că din materialul probator, existent în

dosarele prezentate cu ocazia soluționării propunerii, în privința inculpaților

O.C.F., C.C.R. și M.H. sunt indicii referitoare la comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în forma vânzării

(cazul inculpaților C. și M.), respectiv distribuirii (situația inculpatului O.).

În privința celorlalți inculpați, printre care și M.C., s-a arătat că nu există

indicii temeinice referitoare la posibila implicare a acestora în comiterea

faptelor de natură penală pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Împotriva încheierii penale nr.40 din

data de 08 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș a declarat recurs, în

termenul legal, DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara, recurs înregistrat la

Curtea de Apel Timișoara la data de 12 aprilie 2011.

În motivarea recursului s-a solicitat

în esența admiterea acestuia, casarea încheierii penale recurate și arestarea

preventivă a inculpaților întrucât din analizarea probelor administrate în

cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă privind comiterea

faptei de către inculpați.

Prin decizia penală nr. 979/R din 9

iunie 2011 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de D.I.I.C.O.T. -

Serviciul Teritorial Timișoara , a casat încheierea penală atacată și

rejudecând a admis propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Timișoara dispunând arestarea preventivă a inculpaților M.H., M.O., B.C.A.,

P.V., M.V., C.C.R., M.C., I.V. și C.G.M. pe o perioadă de 29 zile, cu începere

de la data punerii în executare a deciziei.

Pentru a pronunța astfel Curtea de

Apel Timișoara, ca instanță de recurs, a reținut că prima instanță a

interpretat eronat probatoriul administrat în cauză iar în ceea ce privește

activitatea materială a inculpatei M.C. și a fiului acestuia, inculpatul I.V.,

s-a reținut că, în repetate rânduri, aceștia au furnizat heroină inculpaților O.C.,

C.C. și M.V.

Decizia pronunțată este definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpata M.C. solicitând admiterea lui, casarea deciziei penale. Procurorul a

invocat excepția inadmisibilității recursului.

Analizând admisibilitatea recursului

declarat de inculpata M.C., prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte

constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate

de curțile de apel ca instanțe de apel.

Per a contrario deciziile pronunțate

de Curțile de Apel ca instanțe de recurs sunt definitive și potrivit

dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., hotărârile instanțelor de recurs rămân

definitive la data pronunțării lor, astfel că împotriva acestora nu se mai pot

promova căi de atac ordinare.

Decizia penală nr. 979/R a fost dată

de Curtea de Apel ca instanță de recurs și a rămas definitivă la data

pronunțării ei și anume 9 iunie 2011, situație în care Înalta Curte constatând

inadmisibil recursul declarat de inculpată urmează a-l respinge în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 979/R din 9 iunie 2011

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1

august 2011.