ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2011

Asupra contestației în anulare: Prin decizia nr. 2718 din 4 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 26530/3/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtele SC P.X.G. SA prin lichidator judiciar și SC P. SA Galați împotriva deciziei 500 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București. Prin aceeași decizie a fost respins ca tardive declarate recursurile pârâților C.V. și A.O. În motivarea deciziei nr. 2718/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că recursurile formulate de pârâții A.O. și C.V. sunt tardiv declarate în condițiile în care decizia recurată a fost comunicată celor doi recurenți la data de 26 noiembrie 2007, respectiv 23 noiembrie 2007, iar recursurile au fost declarate la data de 28 decembrie 2007 – data poștei.

Având în vedere că recurentele nu au respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a fost admisă excepția de tardivitate, cu consecința respingerii recursurilor ca tardiv declarate. La data de 12 mai 2010, contestatorul A.O. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.2718 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cale de atac întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației, contestatorul arată că instanța de recurs a aplicat greșit dispozițiile art. 301 C. proc. civ. reținând că recursul formulat la data de 28 decembrie 2007 este tardiv declarat în condițiile în care decizia pronunțată în apel nu i-a fost comunicată la sediul ales respectiv sector 1, etaj 1, București.

În acest context instanța de recurs a „comis o greșeală materială” în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. fapt ce a dus la pronunțarea unei soluții eronate. Intimata SC P. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât în dosarul de apel, apelantul A.O. nu a formulat o cerere scrisă prin care să arate schimbarea sediului. Analizând contestația în anulare formulată, în raport de criticile formulate și actele de la dosar se constată că aceasta este nefondată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute limitativ de art. 317-318 C. proc. civ.

Greșeala materială vizată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu la greșeli de judecată sau de interpretare a dispozițiilor legale. Astfel, greșeala materială la care se referă textul de lege evocat, poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Atunci când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere (în speța de față procesul verbal din care rezultă comunicarea hotărârii recurate și apărarea recurentului vizând schimbarea sediului pe parcursul derulării apelului, schimbare adusă la cunoștința instanței de apel) nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale (în speță art. 301 C. proc.

civ.) datorită cărora reținerile instanței de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Legiuitorul, prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ. care au un câmp limitat de acțiune, nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs. În speța de față, recursul formulat de recurentul A.O. a fost respins ca tardiv declarat, ca urmare a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs, dar pe calea contestației în anulare, aceiași instanță nu poate să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greșit sau eronat.

Contestatorul A.O. invocă tocmai modul eronat în care instanța de recurs a rezolvat excepția tardivității recursului, a interpretat dispozițiile art. 301 C. proc. civ.; și modul în care a apreciat elementele în funcție de care a rezolvat incidentul tardivității fără a arăta un element nou care să nu fi fost analizat în recurs. Contestatorul, s-a rezumat să reitereze dovezile și argumentele prezentate în fața instanței de recurs (respectiv la data de 7 noiembrie 2008 și 4 noiembrie 2009) care, însă, au fost verificate de instanță, așa cum rezultă din decizia atacată. Ca urmare, pe calea contestației la executare în anulare specială, aceiași instanță nu poate să verifice modul cum instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs și modul în care a fost soluționată excepția tardivității, criticile contestatorului împotriva deciziei irevocabile, fiind în realitate un recurs la recurs.

Motivele invocate de contestator, nu reprezintă greșeli materiale evidente în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, conform considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor art. 320 raportat la art. 312 C. proc. civ., respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A.O. împotriva deciziei nr. 27718 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A.O. împotriva deciziei nr. 2718 din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.