ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 472/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației în anulare:

Prin decizia nr. 2718 din 4 noiembrie 2009, pronunțată în

dosarul nr. 26530/3/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca

nefondate recursurile declarate de pârâtele SC P.X.G. SA prin lichidator

judiciar și SC P. SA Galați împotriva deciziei 500 din 30 octombrie 2007 a

Curții de Apel București.

Prin aceeași decizie a fost respins ca tardive declarate

recursurile pârâților C.V. și A.O.

În motivarea deciziei nr. 2718/2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că recursurile formulate de pârâții A.O.

și C.V. sunt tardiv declarate în condițiile în care decizia recurată a fost

comunicată celor doi recurenți la data de 26 noiembrie 2007, respectiv 23

noiembrie 2007, iar recursurile au fost declarate la data de 28 decembrie 2007

– data poștei. Având în vedere că recurentele nu au respectat termenul de 15

zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a fost admisă excepția de tardivitate,

cu consecința respingerii recursurilor ca tardiv declarate.

La data de 12 mai 2010, contestatorul A.O. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei nr.2718 din 4 noiembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cale de atac întemeiată pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației, contestatorul arată că instanța

de recurs a aplicat greșit dispozițiile art. 301 C. proc. civ. reținând că

recursul formulat la data de 28 decembrie 2007 este tardiv declarat în

condițiile în care decizia pronunțată în apel nu i-a fost comunicată la sediul

ales respectiv sector 1, etaj 1, București.

În acest context instanța de recurs a „comis o greșeală materială”

în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. fapt ce a dus la pronunțarea

unei soluții eronate.

Intimata SC P. SA, a formulat întâmpinare prin care solicită

în esență respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât în dosarul de

apel, apelantul A.O. nu a formulat o cerere scrisă prin care să arate

schimbarea sediului.

Analizând contestația în anulare formulată, în raport de

criticile formulate și actele de la dosar se constată că aceasta este

nefondată.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de

retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute limitativ de

art. 317-318 C. proc. civ.

Greșeala materială vizată de dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale

ale judecării recursului și nu la greșeli de judecată sau de interpretare a

dispozițiilor legale.

Astfel, greșeala materială la care se referă textul de lege

evocat, poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură

cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.

Atunci când instanța a cunoscut existența și conținutul

actului și a făcut asupra lui o apreciere (în speța de față procesul verbal din

care rezultă comunicarea hotărârii recurate și apărarea recurentului vizând

schimbarea sediului pe parcursul derulării apelului, schimbare adusă la

cunoștința instanței de apel) nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială

în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor și de

interpretare a dispozițiilor legale (în speță art. 301 C. proc. civ.) datorită

cărora reținerile instanței de recurs ar fi neconforme cu realitatea,

împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestației în

anulare.

Legiuitorul, prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ. care

au un câmp limitat de acțiune, nu a urmărit să deschidă părților calea

recursului la recurs.

În speța de față, recursul formulat de recurentul A.O. a

fost respins ca tardiv declarat, ca urmare a modului în care instanța de recurs

a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de

recurs, dar pe calea contestației în anulare, aceiași instanță nu poate să

cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă

termenul a fost greșit sau eronat.

Contestatorul A.O. invocă tocmai modul eronat în care

instanța de recurs a rezolvat excepția tardivității recursului, a interpretat

dispozițiile art. 301 C. proc. civ.; și modul în care a apreciat elementele în

funcție de care a rezolvat incidentul tardivității fără a arăta un element nou

care să nu fi fost analizat în recurs.

Contestatorul, s-a rezumat să reitereze dovezile și

argumentele prezentate în fața instanței de recurs (respectiv la data de 7

noiembrie 2008 și 4 noiembrie 2009) care, însă, au fost verificate de instanță,

așa cum rezultă din decizia atacată.

Ca urmare, pe calea contestației la executare în anulare

specială, aceiași instanță nu poate să verifice modul cum instanța de recurs a

aplicat dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs și

modul în care a fost soluționată excepția tardivității, criticile

contestatorului împotriva deciziei irevocabile, fiind în realitate un recurs la

recurs.

Motivele invocate de contestator, nu reprezintă greșeli

materiale evidente în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., motiv pentru

care Înalta Curte, conform considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor

art. 320 raportat la art. 312 C. proc. civ., respinge contestația în anulare formulată

de contestatorul A.O. împotriva deciziei nr. 27718 din 4 noiembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de

contestatorul A.O. împotriva deciziei nr. 2718 din 4 noiembrie 2009 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2011.