ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față; Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 12 mai 2010 R.P. a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2225 din 13 aprilie 2010 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost indicat drept temei art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În fapt s-a motivat contestația pe împrejurarea că în mod greșit s-a constatat nulitatea recursului întrucât art. 304 pct. 7, 8 și 9 invocate nu atrag nulitatea. S-au evocat hotărârile pronunțate în cauză și s-a făcut o analiză a motivelor de recurs invocate, contestatorul referindu-se totodată și la unele hotărâri penale invocate în cauză pentru a se verifica situația de fapt prezentată în raportul de expertiză dispus.

Într-o altă precizare a motivelor contestației (file 25 – 25 din dosar) s-a reluat motivarea recursului și s-a menționat că recursul a fost amplu motivat, iar în cuvântul acordat la judecarea cauzei contestatorul a precizat că greșeala materială constă în neobservarea că în cererea de recurs au fost indicate motivele de drept ale recursului. Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate, potrivit ultimilor precizări făcute de contestator în ședința când s-a judecat cauza și având în vedere conținutul deciziei atacate, se constată următoarele: Deși anularea unui recurs, în principiu, nu mai dă loc la contestație în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., sub aspectul omisiunii de examinare a unui motiv de recurs, în cauză anularea fiind determinată tocmai de lipsa motivelor de recurs această cale de atac este admisibilă.

Pe fondul său, contestația în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează. Prin decizia nr. 2225 din 13 aprilie 2010 s-a constatat nul recursul declarat de petent pentru imposibilitatea de identificare a unor critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. indicat generic. Demersul de încadrare a criticilor în motivele legale de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. nu a fost făcut nici de reclamantul-recurent și nu a putut fi întreprins nici din oficiu de instanță. Potrivit art. 318 C. proc. civ. invocat ca temei al contestației în anulare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate când dezlegarea dată de rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Se constată că în contestația în anulare petentul nu a indicat o eventuală greșeală materială făcută de instanță și nici nu se referă la vreo omisiune cu privire la vreunul din motivele de recurs. În realitate contestatorul este nemulțumit de interpretarea dată recursului său de către instanța de recurs care nu a putut identifica motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. pen. (recurentul neindicând în cererea cu care a investit instanța de recurs temeiul de drept al criticilor formulate). Împrejurarea că în contestația în anulare petentul face o reordonare a criticilor indicând totodată și oferind pentru fiecare în parte, temeiul de drept, referindu-se expres la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., nu este de natură să conducă la concluzia că instanța de recurs a judecat pe baza unei greșeli materiale sau a omis să se pronunțe pe unul din motivele invocate. Împrejurarea că petentul a indicat în cererea de recurs de exemplu, filele 5 – 7 din dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ultima pagină temeiul de drept „art. 304 alin. (7), (8), (9) C. proc. civ.”, fără ca acestea să se regăsească în criticile formulate în fapt, a fost luată în examinare și cenzurată de instanța de recurs care a constatat că simpla indicare a temeiului de drept nu este suficientă și a arătat motivele pentru care examinarea recursului – în fondul său nu a putut fi făcută. Ca urmare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc.

civ., s-a respins contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul R.P. împotriva deciziei civile nr. 2225 din 13 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 17490/63/2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.