ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 500/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestației în anulare de

față;

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la 12 mai 2010 R.P. a formulat o

contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2225 din 13 aprilie 2010 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost indicat drept

temei art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În fapt s-a motivat

contestația pe împrejurarea că în mod greșit s-a constatat nulitatea recursului

întrucât art. 304 pct. 7, 8 și 9 invocate nu atrag nulitatea.

S-au evocat hotărârile

pronunțate în cauză și s-a făcut o analiză a motivelor de recurs invocate,

contestatorul referindu-se totodată și la unele hotărâri penale invocate în

cauză pentru a se verifica situația de fapt prezentată în raportul de expertiză

dispus.

Într-o altă precizare

a motivelor contestației (file 25 – 25 din dosar) s-a reluat motivarea

recursului și s-a menționat că recursul a fost amplu motivat, iar în cuvântul

acordat la judecarea cauzei contestatorul a precizat că greșeala materială

constă în neobservarea că în cererea de recurs au fost indicate motivele de

drept ale recursului.

Examinând contestația

în anulare în raport de motivele invocate, potrivit ultimilor precizări făcute

de contestator în ședința când s-a judecat cauza și având în vedere conținutul

deciziei atacate, se constată următoarele:

Deși anularea unui

recurs, în principiu, nu mai dă loc la contestație în anulare în temeiul art. 318

C. proc. civ., sub aspectul omisiunii de examinare a unui motiv de recurs, în

cauză anularea fiind determinată tocmai de lipsa motivelor de recurs această

cale de atac este admisibilă.

Pe fondul său,

contestația în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Prin decizia nr. 2225

din 13 aprilie 2010 s-a constatat nul recursul declarat de petent pentru

imposibilitatea de identificare a unor critici care să poată fi încadrate în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. indicat generic. Demersul

de încadrare a criticilor în motivele legale de recurs prevăzute de art. 304 alin.

(1) – (9) C. proc. civ. nu a fost făcut nici de reclamantul-recurent și nu a

putut fi întreprins nici din oficiu de instanță.

Potrivit art. 318 C.

proc. civ. invocat ca temei al contestației în anulare, hotărârile instanțelor

de recurs mai pot fi atacate când dezlegarea dată de rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte,

a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de

casare.

Se constată că în

contestația în anulare petentul nu a indicat o eventuală greșeală materială

făcută de instanță și nici nu se referă la vreo omisiune cu privire la vreunul

din motivele de recurs.

În realitate contestatorul

este nemulțumit de interpretarea dată recursului său de către instanța de

recurs care nu a putut identifica motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C.

proc. pen. (recurentul neindicând în cererea cu care a investit instanța de

recurs temeiul de drept al criticilor formulate).

Împrejurarea că în

contestația în anulare petentul face o reordonare a criticilor indicând

totodată și oferind pentru fiecare în parte, temeiul de drept, referindu-se

expres la art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., nu este de natură să conducă

la concluzia că instanța de recurs a judecat pe baza unei greșeli materiale sau

a omis să se pronunțe pe unul din motivele invocate.

Împrejurarea că

petentul a indicat în cererea de recurs de exemplu, filele 5 – 7 din dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ultima pagină temeiul de drept „art. 304

alin. (7), (8), (9) C. proc. civ.”, fără ca acestea să se regăsească în

criticile formulate în fapt, a fost luată în examinare și cenzurată de instanța

de recurs care a constatat că simpla indicare a temeiului de drept nu este

suficientă și a arătat motivele pentru care examinarea recursului – în fondul

său nu a putut fi făcută.

Ca urmare, constatând

că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.,

s-a respins contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorul R.P. împotriva deciziei

civile nr. 2225 din 13 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția

civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 17490/63/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2011.