ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1110 din 28

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, a fost

respinsă contestația formulată de B.B. împotriva dispoziției nr. 3369/2005,

emisă de Municipiul Bârlad pentru Primar.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:

Reclamanta B.B. este

moștenitoarea defunctei P.M., aceasta fiind proprietara unui teren în suprafață

de 2339,2 m.p. și a unei construcții situată în Bârlad, Județul Vaslui.

Conform adresei nr. 3749

din 24 iulie 1998, o parte din acest teren a fost expropriat (950 m.p.) în vederea construirii unei băi publice, iar suprafața de 310 m.p. a fost donată statului conform actului nr. 437/1973.

Această donație a

fost desființată prin sentința civilă nr. 134 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bârlad.

Suprafața de 1079 m.p. a rămas în proprietatea reclamantei.

Primăria Municipiului

Bârlad a emis dispoziția nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 prin care s-a propus

acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafața de 1079 m.p., pe motiv că este afectat de baia publică, un bloc de locuințe, rețeaua aeriană de gaz

metan, lucrări de sistematizare verticală aferentă și regularizarea pârâului

Valea Seacă.

Din raportul de

expertiză topometrică rezultă că întreaga suprafață de teren preluată abuziv

este acoperită de utilități publice (bloc de locuințe, conducta de gaz metan,

baia comunală și instalațiile aferente).

Că, prin importante

lucrări de adaptare funcțională de extindere și noi construcții, dar și lucrări

de modernizare, în prezent imobilul revendicat apare cu o configurație diferită

față de cea inițială, putând fi considerat ca având o altă structură.

Pe terenul revendicat

de reclamantă s-a construit o baie publică și chiar dacă clădirea este

avariată, acest teren face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad.

Cu privire la cererea

reclamantei de acordare a unui alt teren în compensare pentru cel ce nu poate

fi restituit în natură, prima instanță a reținut ca neîntemeiată această

cerere, întrucât inițiativa compensării aparține entității deținătoare și nu

persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta B.B. susținând că, în mod greșit, prima

instanță a apreciat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al

Municipiului Bârlad, atât timp cât prin H.G. nr. 1361/2001, imobilul în litigiu

nu face parte din domeniul public, iar prin H.G. nr. 162/2008, nu s-a modificat

această hotărâre de guvern.

Plecând de la această

situație eronată, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 9 și art. 10 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001, referitoare la restituirea în natură a imobilului

atât timp cât rapoartele de expertiză dispuse și efectuate în cauză conduc la

concluzia că, mare parte din imobilul teren poate fi restituit în natură.

Prin decizia civilă nr.

25/2011 din 25 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta B.B., reținând în argumentarea soluției următoarele

considerente:

Clădirea cu

destinație de baie publică, face parte din domeniul public al Municipiului

Bârlad, chiar dacă se află într-o stare avansată de degradare, și figurează în

H.G. nr. 1361/2001, iar emiterea H.G. nr. 162/2008 privind modificarea și

completarea H.G. nr. 1361/2001, privind atestarea domeniului public al

municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Vaslui, nu modifică natura de

bun public al imobilului în litigiu.

A mai reținut curtea

de apel că, prin Hotărârea nr. 313 din 22 decembrie 2010 a Consiliului Local al Municipiului Bârlad, s-a aprobat contractarea unui împrumut intern în

valoare de 11.539.994 lei, pentru realizarea investițiilor publice de interes

local, în această categorie intrând și modernizarea imobilului în litigiu

pentru care a fost alocată suma de 4.957.162 lei.

Că, potrivit art. 10 alin.

(2) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică, ale localităților urbane și

rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În speță, dat fiind

aspectele anterior enunțate, în mod corect instanța de fond a constatat că,

apelanta nu poate obține restituirea în natură a imobilului ce a aparținut

autoarei P.M. ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta B.B. invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susținut că, terenul pe care

se află așa zisa baie comunală, aflată în stare de degradare, poate fi

restituit în natură, iar argumentul că, această construcție se află în domeniul

public nu este real.

A mai susținut că,

instanțele nu s-au pronunțat cu privire la acordarea de despăgubiri pentru

clădirea demolată (casă de locuit) aflată pe o suprafață de 310 m.p.

Față de cele expuse,

recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea

acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în

cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat,

urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Regimul juridic al

imobilului în litigiu este reglementat de art. 10 din Legea nr. 10/2001,

republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care pe terenurile pe

care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi

construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură

a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

În cauză, din

raportul de expertiză topografică întocmit de expert C.C. rezultă că, suprafața

de teren în litigiu, preluată abuziv, este ocupată în proporție de 85% de baia

comunală și instalații anexe, conducta aeriană de capacitate medie pentru gaz

metan, parte din blocul de locuințe și spațiile verzi aferente.

Din probatoriile

administrate clădirea construită pe terenul preluat abuziv de către Statul

Român, respectiv baia comunală, face parte din domeniul public al Municipiului

Bârlad.

Întrucât baia

comunală, instalațiile anexe, conducta aeriană de gaz metan, parte din

suprafața ocupată de blocul de locuințe, și spațiile verzi sunt destinate a

servi nevoilor comunității din Municipiul Bârlad, terenul în litigiu nu poate

fi restituit în natură.

Critica recurentei -

reclamante referitoare la faptul că, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la

acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată, nu a fost invocată în apel,

astfel încât nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.

Cu toate acestea, din

dispoziția nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Bârlad

rezultă că s-a avut în vedere la emiterea dispoziției și imobilul construcție,

format din 8 camere ce a fost demolat.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamant B.B. împotriva deciziei civile nr. 25 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2012.