ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea curții de apel Prin Sentința nr. 135 din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - APDRP (fostă SAP ARD), ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut următoarele: La data de 8 noiembrie 2005, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C3.40621260500061 între Agenția SAP ARD (în prezent APDRP - conform O.U.G.

nr. 13/2006) în calitate de Autoritate Contractantă și SC F. SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect ajutorul financiar nerambursabil în cuantum de 343.153,80 RON, pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziționarea de utilaje și mijloace de transport specializate pentru unitatea de procesare a fructelor și ciupercilor de pădure din localitatea Lugașu de Jos, jud. Bihor". Prin Decizia nr. 7067 din 15 aprilie 2010, emisă de A.P.D.R.P. a fost respinsă contestația formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 4.763 din 16 martie 2010, stabilindu-se că beneficiarul are un debit de 343.153,80 RON, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, conform prevederilor legale în vigoare.

Procesul-verbal de constatare nr. 4.763 din 16 martie 2010 ce constituie titlul de creanță executoriu, a fost emis ca urmare a conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat în semnarea acestui contract, iar în ceea ce privește prejudiciul creat Agenției și în mod direct Comunității Europene, a constatat producerea ipotezei a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F din Acordul Multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială.

În speță, instanța a constatat că beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației incidente, încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul Informativ privind Programul aferent măsurii 3.4, fiindu-i acordat de către experții A.P.D.R.P., un termen rezonabil în vederea redresării economice, respectiv până în luna martie 2010, termen care nu a fost însă respectat de către aceasta, încălcând criteriul de eligibilitate E.G. 5, menționat și în Criteriul de Eligibilitate General din Fișa Tehnică a măsurii M3.4.

A mai reținut instanța că deși reclamanta a achitat obligațiile față de bugetul local al Comunei Lugașu de Jos, existente la data de 31 decembrie 2009 și consemnate în somația și titlul executoriu nr. 346 din 3 februarie 2010 în sumă de 202.044 RON, societatea înregistrează în continuare pierdere netă în exercițiul financiar, iar valoarea mare a obligațiilor restante achitate către bugetul local va influența în mod negativ rezultatul exercițiului financiar aferent anului 2010. De altfel, instanța a reținut că în cauză a fost efectuată și o expertiza fiscală, consultantul fiscal D.M. concluzionând ca SC F. SRL nu a respectat Criteriul General de Eligibilitate E.G. 5, asumat în cererea de finanțare, în care se prevede ca beneficiarul să nu înregistreze pierderi financiare și datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale.

În plus, expertul a precizat că din analiza documentelor financiar contabile ale reclamantei, inclusiv a evidenței contabile separate pentru documentele referitoare la contractul de finanțare, rezultă că în exercițiile financiare 2006, 2008 și 2009, reclamanta a înregistrat pierderi financiare, identificând și împrejurările, factorii, cauzele care au dus la aceste pierderi, respectiv vânzarea produselor și mărfurilor aflate în stoc la începutul anului 2006, la un preț inferior costului de achiziție, condițiile meteorologice nefavorabile (2008), schimbarea structurii acționariatului, cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar rezultate din reevaluarea creanțelor și datoriilor în valută, conform reglementărilor contabile.

În concluzie, raportat la dispozițiile legale imperative aplicabile contractului de finanțare încheiat între părți, instanța a apreciat că nu poate constitui un motiv de anulare a actelor administrativ contestate, împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la inexistența relei-credințe în executarea contractului și în nerespectarea criteriilor de eligibilitate, 1. Recursul reclamantei SC F. SRL Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC F. SRL care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9, recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

A susținut, în esență, că atât procesul-verbal cât și decizia contestată sunt nelegale și netemeinice, ambele acte fiind întocmite fără să fi fost avută în vedere situația economică a societății, specificul activității acesteia cât și situația economică la nivelul țării. În opinia recurentei, nu i se poate imputa reaua-credință în executarea contractului și în respectarea condițiilor de eligibilitate, deoarece, la individualizarea răspunderii contractuale trebuie avute în vedere totalitatea condițiilor și a factorilor care au generat pierderi și numai în urma analizei acestora se poate vedea dacă în prezenta cauza poate fi atrasă sau nu răspunderea societății.

Or, așa cum rezultă din situația faptică și din probatoriul administrat în cauză, recurenta a depus toate eforturile pentru a nu înregistra pierderi în activitatea sa curentă și a respecta astfel condițiile de eligibilitate, pierderile înregistrate nedatorându-se vreunei proaste conduceri a societății ci ca urmare a situației economice internaționale. Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. (3) C. proc. civ., motivul de ordine publică al necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea de soluționare în primă instanță a cauzei, în raport de valoarea sumei contestate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele corespunzătoare motivului de ordine publică Examinând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a primei instanțe. Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Deciziei nr. 7067 din 15 aprilie 2010 emisă de către A.P.D.R.P., a procesului-verbal de constatare nr. 4763/16 martie 2010 emis de aceeași autoritate publică, cu anexele sale și exonerarea societății reclamante de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 343.153,80 RON, cu titlu de recuperare sprijin financiar nerambursabil aferent contractului C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005. În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) și 6 din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și în termenele stabilite de Codul de procedură fiscală. Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Incidența Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este reglementată de art. 3 - 7 și art. 10 din O.G.

nr. 79/2003. Impunerea în litigiu a fost calculată urmare a verificării modului de obținere, derulare și utilizare a fondurilor alocate prin Programul SAP ARD pentru proiectul C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005 intitulat "Achiziționarea de utilaje și mijloace de transport specializate pentru unitatea de procesare a fructelor și ciupercilor de pădure din localitatea Lugașu de Jos, jud. Bihor" finalizată prin încheierea la data de 15 martie 2010 a unui titlu de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestației reclamantei respinsă prin Decizia nr. 7067 din 15 aprilie 2010. În speța de față, natura juridică a creanței constatate prin procesul-verbal de constatare nr. 4763/16.03.2010 este aceea de creanță fiscală, chiar dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003 făcând trimitere la drepturile și obligațiile fiscale. În consecință, cum acțiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare de 343.153,80 RON, situată sub pragul valoric de 500,000 RON, revine tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei în primă instanță, 1. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs În consecință, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de SC F. SRL împotriva Sentinței nr. 135/10.06.2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.