ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 135 din 10 iunie 2011,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC F. SRL împotriva pârâtei Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - APDRP (fostă SAP ARD), ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea a reținut următoarele:

La data de 8

noiembrie 2005, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C3.40621260500061

între Agenția SAP ARD (în prezent APDRP - conform O.U.G. nr. 13/2006) în

calitate de Autoritate Contractantă și SC F. SRL, în calitate de beneficiar,

având ca obiect ajutorul financiar nerambursabil în cuantum de 343.153,80 RON,

pentru realizarea proiectului intitulat „Achiziționarea de utilaje și mijloace

de transport specializate pentru unitatea de procesare a fructelor și

ciupercilor de pădure din localitatea Lugașu de Jos, jud. Bihor".

Prin Decizia nr. 7067

din 15 aprilie 2010, emisă de A.P.D.R.P. a fost respinsă contestația formulată

de reclamanta SC F. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare nr. 4.763 din

16 martie 2010, stabilindu-se că beneficiarul are un debit de 343.153,80 RON,

la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere, conform prevederilor

legale în vigoare.

Procesul-verbal de

constatare nr. 4.763 din 16 martie 2010 ce constituie titlul de creanță

executoriu, a fost emis ca urmare a conduitei defectuoase a reclamantei în

derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și

le-a asumat în semnarea acestui contract, iar în ceea ce privește prejudiciul

creat Agenției și în mod direct Comunității Europene, a constatat producerea

ipotezei a doua a pct. 5 A 13 1 b din Secțiunea F din Acordul Multianual de

finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, aprobat

prin Legea nr. 316/2001, respectiv a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra

unui punct nejustificat de cheltuială.

În speță, instanța a

constatat că beneficiarul a avut cunoștință despre aplicarea legislației

incidente, încă de la momentul întocmirii cererii de finanțare prin Ghidul

Informativ privind Programul aferent măsurii 3.4, fiindu-i acordat de către

experții A.P.D.R.P., un termen rezonabil în vederea redresării economice,

respectiv până în luna martie 2010, termen care nu a fost însă respectat de

către aceasta, încălcând criteriul de eligibilitate E.G. 5, menționat și în

Criteriul de Eligibilitate General din Fișa Tehnică a măsurii M3.4.

A mai reținut

instanța că deși reclamanta a achitat obligațiile față de bugetul local al

Comunei Lugașu de Jos, existente la data de 31 decembrie 2009 și consemnate în

somația și titlul executoriu nr. 346 din 3 februarie 2010 în sumă de 202.044

RON, societatea înregistrează în continuare pierdere netă în exercițiul

financiar, iar valoarea mare a obligațiilor restante achitate către bugetul

local va influența în mod negativ rezultatul exercițiului financiar aferent

anului 2010.

De altfel, instanța a

reținut că în cauză a fost efectuată și o expertiza fiscală, consultantul

fiscal D.M. concluzionând ca SC F. SRL nu a respectat Criteriul General de

Eligibilitate E.G. 5, asumat în cererea de finanțare, în care se prevede ca

beneficiarul să nu înregistreze pierderi financiare și datorii restante la

bugetul de stat și bugetele locale.

În plus, expertul a

precizat că din analiza documentelor financiar contabile ale reclamantei,

inclusiv a evidenței contabile separate pentru documentele referitoare la

contractul de finanțare, rezultă că în exercițiile financiare 2006, 2008 și

2009, reclamanta a înregistrat pierderi financiare, identificând și

împrejurările, factorii, cauzele care au dus la aceste pierderi, respectiv

vânzarea produselor și mărfurilor aflate în stoc la începutul anului 2006, la

un preț inferior costului de achiziție, condițiile meteorologice nefavorabile

(2008), schimbarea structurii acționariatului, cheltuielile cu dobânzile și

diferențele de curs valutar rezultate din reevaluarea creanțelor și datoriilor

în valută, conform reglementărilor contabile.

În concluzie,

raportat la dispozițiile legale imperative aplicabile contractului de finanțare

încheiat între părți, instanța a apreciat că nu poate constitui un motiv de

anulare a actelor administrativ contestate, împrejurarea invocată de reclamantă

referitoare la inexistența relei-credințe în executarea contractului și în

nerespectarea criteriilor de eligibilitate,

reclamantei SC F. SRL

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC F. SRL care a solicitat modificarea

sa, în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9, recurenta a susținut

faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

A susținut, în esență,

că atât procesul-verbal cât și decizia contestată sunt nelegale și netemeinice,

ambele acte fiind întocmite fără să fi fost avută în vedere situația economică

a societății, specificul activității acesteia cât și situația economică la

nivelul țării.

În opinia recurentei,

nu i se poate imputa reaua-credință în executarea contractului și în

respectarea condițiilor de eligibilitate, deoarece, la individualizarea

răspunderii contractuale trebuie avute în vedere totalitatea condițiilor și a

factorilor care au generat pierderi și numai în urma analizei acestora se poate

vedea dacă în prezenta cauza poate fi atrasă sau nu răspunderea societății.

Or, așa cum rezultă

din situația faptică și din probatoriul administrat în cauză, recurenta a depus

toate eforturile pentru a nu înregistra pierderi în activitatea sa curentă și a

respecta astfel condițiile de eligibilitate, pierderile înregistrate

nedatorându-se vreunei proaste conduceri a societății ci ca urmare a situației

economice internaționale.

Intimata a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de

judecată din data de 04 aprilie 2012, Înalta Curte a invocat din oficiu, în

temeiul art. 306 alin. (2) raportat la art. 304 pct. (3) C. proc. civ., motivul

de ordine publică al necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea de

soluționare în primă instanță a cauzei, în raport de valoarea sumei contestate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

corespunzătoare motivului de ordine publică

Examinând cu prioritate

motivul de ordine publică invocat din oficiu, potrivit art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte reține că soluția atacată a fost pronunțată cu

încălcarea competenței materiale a primei instanțe.

Obiectul cererii

deduse judecății îl reprezintă anularea Deciziei nr. 7067 din 15 aprilie 2010

emisă de către A.P.D.R.P., a procesului-verbal de constatare nr. 4763/16 martie

2010 emis de aceeași autoritate publică, cu anexele sale și exonerarea

societății reclamante de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 343.153,80

RON, cu titlu de recuperare sprijin financiar nerambursabil aferent

contractului C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005.

În raport cu

prevederile art. 3 alin. (2) și 6 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și

recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare

aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire și

individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate

din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare sunt titluri

de creanță, ce pot fi contestate în condițiile și în termenele stabilite de

Codul de procedură fiscală.

Astfel fiind,

întrucât au ca obiect creanțe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria

actelor administrative ce privesc contribuții bugetare în sensul prevederilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Incidența Codului de

procedură fiscală, pentru recuperarea fondurilor comunitare neeligibile, este

reglementată de art. 3 - 7 și art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

Impunerea în litigiu

a fost calculată urmare a verificării modului de obținere, derulare și

utilizare a fondurilor alocate prin Programul SAP ARD pentru proiectul

C3.40621260500061 din 08 noiembrie 2005 intitulat "Achiziționarea de

utilaje și mijloace de transport specializate pentru unitatea de procesare a

fructelor și ciupercilor de pădure din localitatea Lugașu de Jos, jud.

Bihor" finalizată prin încheierea la data de 15 martie 2010 a unui titlu

de creanță fiscală, intitulat proces-verbal, ce a făcut obiectul contestației reclamantei

respinsă prin Decizia nr. 7067 din 15 aprilie 2010.

În speța de față, natura juridică a creanței

constatate prin procesul-verbal de constatare nr. 4763/16.03.2010 este aceea de

creanță fiscală, chiar dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003

făcând trimitere la drepturile și obligațiile fiscale.

În consecință, cum

acțiunea reclamantului poartă asupra unui titlu de creanță fiscală cu o valoare

de 343.153,80 RON, situată sub pragul valoric de 500,000 RON, revine

tribunalului competența materială pentru judecarea cauzei în primă instanță,

soluției pronunțate în recurs

În consecință, Înalta

Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de SC F. SRL împotriva Sentinței nr. 135/10.06.2011 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2012.