ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1309/2012

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 16 decembrie 10, prin adresa nr. 40/VIII/l/2010, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Constanța a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel plângerea petentei M.C. împotriva intimaților M.G. judecător, B.P. comisar de poliție și P.T. fostul procuror pentru a se continua cercetările pentru că ar fi sustras un dosar de pe rolul instanței; cauza s-a înregistrat sub nr. 833/P/2010. La data de 06 mai 2011 petenta M.C. a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța o nouă plângere penală, prin care a solicitat antrenarea răspunderii penale a notarului public S.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare; plângerea a fost înregistrată sub nr. 267/P/2011. Constatându-se că între cauzele cu nr. 833/P/2010 și nr. 267/P/2011 există legătură, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, prin Ordonanța din data de 17 mai 2011 s-a dispus reunirea celor două cauze. Cu prilejul ascultării sale de către procuror, petenta a precizat că solicită cercetarea avocatului S.G. și notarului public S.D. și a intimaților T.N. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, relativ la modalitatea în care a avut loc înstrăinarea imobilului proprietatea soților M.C. și G. Prin rezoluția nr. 833/P/2010 din 17 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale fața de intimații M.G. judecător, B.P. comisar de poliție și P.T., fostul procuror, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 - art. 209 C. pen., față de intimata S.D. notar public pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193, art. 246 și art. 215 C. pen., față de intimatul S.G. avocat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 215 C. pen., față de intimații T.N. și T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. apreciind că faptele nu există. Prin rezoluția nr. 205/11/2/2011 din 07 iulie 2011, s-a respins plângerea formulată de petenta conform art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 833/P/2010 din 17 mai 2011 ca nefondată.

La data de 01 august 2011, petenta M.C. s-a adresat adresat instanței, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., solicitând continuarea cercetărilor împotriva intimaților S.G., S.D. , T.N. , T.M., M.G., B.P. și P.T. deoarece procurorul nu a efectuat acte de cercetare penală, nu s-au luat declarații, nu s-au administrat probe. Excepția tardivității invocată de către procuror a fost respinsă ca nefondată deoarece nu s-a făcut dovada comunicării rezoluțiilor către petenta așa încât instanța nu a putut stabili că s-ar fi depășit termenele prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 125/P din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., modif, s-a respins plângerea penală formulată de petenta M.C. împotriva rezoluțiilor nr. 833/P/2010 din data de 17 mai 2011 și nr. 205/II/2/2011 din data de 7 iulie 2011, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că pe parcursul cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: declarații petenta M.C., intimați S.G. și S.D.

, sentințele penale nr. 214 din 12 noiembrie 2009, dosar nr. 1097/179/2009, nr. 96 din 4 mai 2010, dosar nr. 1446/179/2009, nr. 95 din 28 aprilie 2010, dosar nr. 101/179/2010, nr. 73 din 7 aprilie 2010, dosar nr. 1407/179/2009, nr. 19 din 13 februarie 2007, dosar nr. 67/179/2007, nr. 239 din 31 octombrie 2006, dosar nr. 932/2006, ale Judecătoriei Babadag, sentința penală nr. 88 din 19 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 851/282/2009 de Judecătoria Pogoanele, adresa nr. D13886 din 15 aprilie 2011, emisă de O.V.I.G., copii contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211 din 10 februarie 2003, încheiere de rectificare nr. 1085 din 16 aprilie 2003, certificat nr. 51 din 10 februarie 2003 emis de Judecătoria Babadag, autorizație pentru executare de lucrări nr. 2163 din 17 iulie 1990, decizia nr. 16 privind atribuirea terenului în suprafață de 650 m.p., certificat de urbanism nr. 6 din 10 februarie 2003, cerere de chemare în judecată, întâmpinare, încheiere de ședință din 31 ianuarie 2003, cerere de renunțare la judecată, încheiere de ședință din 28 februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Babadag, adrese emise de Poliția Oraș Babadag, interogatorii, contestație împotriva executării silite, proces-verbal încheiat în 3 august 2010 la sediul D.G.A.

București, certificat medico-legal nr. 884 din 03 noiembrie 2008, emis de S.M.L. Tulcea, raport de evaluare casa de locuit și teren aferent nr. 45 din 18 mai 2003, decizia nr. 16 din 1 martie 190, emisă de Primăria Orașului Babadag, autorizație pentru executare de lucrări nr. 2163 din 27 iulie 1990, încheiere din data de 24 noiembrie 2009, încheiere din data de 10 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1526/179/2010, încheierea nr. 93 din 27 aprilie 2010 în Dosarul penal nr. 1407/179/2009, încheierea nr. 92 din 27 aprilie 2010 în Dosarul nr. 1098/179/2009, încheiere penală nr. 2 în Dosarul penal nr. 1361/179/2008, pronunțate de Judecătoria Babadag, sentința civilă nr. 697 din 29 iunie 2010 și încheierea nr. 35 din 08 iunie 2010, pronunțate de Judecătoria Babadag, în Dosarul nr. 343/179/2010, fotografii, probe pe baza cărora s-a stabilit inexistența temeiurilor pentru tragere la răspundere penală a intimaților.

S-a arătat că probatoriul este complet și, deși a reclamat superficialitatea probatoriului, petenta s-a rezumat la indicarea generică a administrării probelor, ascultarea unor persoane (fără a le nominaliza sau a preciza faptele pe care le-ar cunoaște acestea) în susținerea acuzațiilor și, din oficiu, nu rezultă necesitatea administrării altor probe. S-a reținut pe fondul cauzei că petenta M.C. a acuzat sustragerea unui dosar de către intimații M.G. judecător, B.P. comisar de poliție și P.T. fostul procuror. Din actele dosarului, rezultă că la cererea petentei, cauzele penale aflate pe rolul instanțelor tulcene au fost strămutate la alte instanțe, nefiind nici cel mai mic indiciu cu privire la dispariția vreunui dosar și cu atât mai puțin referitor la implicarea intimaților M.G., B.P.

și P.T. Relativ la modalitatea în care a avut loc înstrăinarea imobilului petentei, s-a constatat că petenta M.C. și M.G. au decis să vândă casa în care locuiau intimaților T.N. și T.M., deoarece nu mai aveau suficienți bani ca să finalizeze construcția, actele de vânzare-cumpărare perfectându-se la notarul public S.D. Din prețul obținut familia M.C. și M.G. au cumpărat apoi un apartament, iar actele au fost perfectate tot la notarul public S.D. În acest sens, sunt copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211 din 10 februarie 2003 depusă la dosarul cauzei cu toate înscrisurile care au fost avute în vedere de către notarul public la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

S-a mai arătat că probele cauzei dovedesc implicarea intimatului S.G. în procesul de divorț și partaj intentat la data de 13 ianuarie 2003 de M.G. în contradictoriu cu soția sa M.C. Pe rolul Judecătoriei Babadag s-a constituit Dosarul nr. 45/2003, în care avocatul S.G. a acordat asistență juridică reclamantului. La data de 28 ianuarie 2003, pârâta M.C. a depus la dosar o întâmpinare, arătând că este de acord cu divorțul și propunând o tranzacție cu privire la partaj. La termenul din 31 martie 2003, ambele părți au lipsit, iar apărătorul S.G. a cerut amânarea cauzei, în vederea împăcării. La data de 05 februarie 2003, M.G. a introdus o cerere, prin care a arătat că renunță la judecată, iar prin încheierea din 28 februarie 2003, instanța de judecată a luat act de renunțarea la judecată și a dispus închiderea dosarului având ca obiect divorț și partaj.

S-a constatat pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că faptele nu există și, ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a intimaților S.D. și S.G. cu privire la infracțiunea de „înșelăciune” sau cu privire la săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”. În lipsa unor manopere dolosive, a lipsei vreunei discrepanțe între prețul obținut și cel de pe piața liberă, nu se poate reține nici vinovăția intimaților T.N. și T.M. cu privire la infracțiunea de „înșelăciune”. Potrivit art. 193 C. pen., infracțiunea de „amenințare” constă în amenințarea unei persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze.

Ori, în cauză, nu sunt dovedite acte, gesturi prin care intimata S.D. ar fi speriat-o pe petentă cu săvârșirea vreunei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare împotriva sa, a soțului ori a unei rude apropiate de natură să-i creeze convingerea că s-ar realiza într-un viitor nu prea îndepărtat. În concluzie, s-a constatat că faptele nu există, nu s-a dovedit vreo rea intenție în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ori la acordarea asistenței juridice de către vreunul dintre intimați, situație în care acțiunile acestora nu se circumscriu conținutului infracțiunilor prev. de de art. 193, art. 246 și art. 215 C. pen., soluția de neîncepere a urmăririi penale neputând fii desființată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M.C., arătând că este nelegală, netemeinică și abuzivă. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recursul declarat este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă. Ca atare, împotriva sentinței pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, așa încât recursul declarat de petentă este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct.1 lit. a) C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. împotriva sentinței penale nr. 125/P din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciară către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 25 aprilie 2012.