ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1309/2012

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La data

de 16 decembrie 10, prin adresa nr. 40/VIII/l/2010, Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul

Teritorial Constanța a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

plângerea petentei M.C. împotriva intimaților M.G. judecător, B.P. comisar de

poliție și P.T. fostul procuror pentru a se continua cercetările pentru că ar

fi sustras un dosar de pe rolul instanței; cauza s-a înregistrat sub nr. 833/P/2010.

La

data de 06 mai 2011 petenta M.C. a trimis la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța o nouă plângere penală, prin care a solicitat antrenarea

răspunderii penale a notarului public S.D. pentru săvârșirea infracțiunii de

amenințare; plângerea a fost înregistrată sub nr. 267/P/2011.

Constatându-se

că între cauzele cu nr. 833/P/2010 și nr. 267/P/2011 există legătură, pentru o

mai bună înfăptuire a justiției, prin Ordonanța din data de 17 mai 2011 s-a

dispus reunirea celor două cauze.

Cu

prilejul ascultării sale de către procuror, petenta a precizat că solicită

cercetarea avocatului S.G. și notarului public S.D.  și a intimaților T.N. și T.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, relativ la modalitatea în care a

avut loc înstrăinarea imobilului proprietatea soților M.C. și G.

Prin

rezoluția nr. 833/P/2010 din 17 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale fața de intimații M.G. judecător,

B.P. comisar de poliție și P.T., fostul procuror, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 208 - art. 209 C. pen., față de intimata S.D.  notar

public pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193, art. 246 și art. 215

C. pen., față de intimatul S.G. avocat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 246 și art. 215 C. pen., față de intimații T.N. și T.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. apreciind că faptele

nu există.

Prin

rezoluția nr. 205/11/2/2011 din 07 iulie 2011, s-a respins plângerea formulată

de petenta conform art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției nr. 833/P/2010

din 17 mai 2011 ca nefondată.

La

data de 01 august 2011, petenta M.C. s-a adresat adresat instanței, în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., solicitând continuarea cercetărilor împotriva

intimaților S.G., S.D. , T.N. , T.M., M.G., B.P. și P.T. deoarece procurorul nu

a efectuat acte de cercetare penală, nu s-au luat declarații, nu s-au

administrat probe.

Excepția

tardivității invocată de către procuror a fost respinsă ca nefondată deoarece

nu s-a făcut dovada comunicării rezoluțiilor către petenta așa încât instanța

nu a putut stabili că s-ar fi depășit termenele prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Prin

sentința penală nr. 125/P din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., modif, s-a respins

plângerea penală formulată de petenta M.C. împotriva rezoluțiilor nr. 833/P/2010

din data de 17 mai 2011 și nr. 205/II/2/2011 din data de 7 iulie 2011, ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că pe parcursul

cercetărilor penale, s-au administrat următoarele probe: declarații petenta M.C.,

intimați S.G. și S.D. , sentințele penale nr. 214 din 12 noiembrie 2009, dosar nr.

1097/179/2009, nr. 96 din 4 mai 2010, dosar nr. 1446/179/2009, nr. 95 din 28

aprilie 2010, dosar nr. 101/179/2010, nr. 73 din 7 aprilie 2010, dosar nr. 1407/179/2009,

nr. 19 din 13 februarie 2007, dosar nr. 67/179/2007, nr. 239 din 31 octombrie

2006, dosar nr. 932/2006, ale Judecătoriei Babadag, sentința penală nr. 88 din 19

august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 851/282/2009 de Judecătoria Pogoanele,

adresa nr. D13886 din 15 aprilie 2011, emisă de O.V.I.G., copii contract de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211 din 10 februarie 2003, încheiere de

rectificare nr. 1085 din 16 aprilie 2003, certificat nr. 51 din 10 februarie

2003 emis de Judecătoria Babadag, autorizație pentru executare de lucrări nr. 2163

din 17 iulie 1990, decizia nr. 16 privind atribuirea terenului în suprafață de

650 m.p., certificat de urbanism nr. 6 din 10 februarie 2003, cerere de chemare

în judecată, întâmpinare, încheiere de ședință din 31 ianuarie 2003, cerere de

renunțare la judecată, încheiere de ședință din 28 februarie 2003, pronunțată

de Judecătoria Babadag, adrese emise de Poliția Oraș Babadag, interogatorii,

contestație împotriva executării silite, proces-verbal încheiat în 3 august

2010 la sediul D.G.A. București, certificat medico-legal nr. 884 din 03

noiembrie 2008, emis de S.M.L. Tulcea, raport de evaluare casa de locuit și

teren aferent nr. 45 din 18 mai 2003, decizia nr. 16 din 1 martie 190, emisă de

Primăria Orașului Babadag, autorizație pentru executare de lucrări nr. 2163 din

27 iulie 1990, încheiere din data de 24 noiembrie 2009, încheiere din data de

10 februarie 2011 în Dosarul penal nr. 1526/179/2010, încheierea nr. 93 din 27

aprilie 2010 în Dosarul penal nr. 1407/179/2009, încheierea nr. 92 din 27

aprilie 2010 în Dosarul nr. 1098/179/2009, încheiere penală nr. 2 în Dosarul

penal nr. 1361/179/2008, pronunțate de Judecătoria Babadag, sentința civilă nr.

697 din 29 iunie 2010 și încheierea nr. 35 din 08 iunie 2010, pronunțate de

Judecătoria Babadag, în Dosarul nr. 343/179/2010, fotografii, probe pe baza

cărora s-a stabilit inexistența temeiurilor pentru tragere la răspundere penală

a intimaților.

S-a

arătat că probatoriul este complet și, deși a reclamat superficialitatea

probatoriului, petenta s-a rezumat la indicarea generică a administrării

probelor, ascultarea unor persoane (fără a le nominaliza sau a preciza faptele

pe care le-ar cunoaște acestea) în susținerea acuzațiilor și, din oficiu, nu

rezultă necesitatea administrării altor probe.

S-a

reținut pe fondul cauzei că petenta M.C. a acuzat sustragerea unui dosar de

către intimații M.G. judecător, B.P. comisar de poliție și P.T. fostul procuror.

Din

actele dosarului, rezultă că la cererea petentei, cauzele penale aflate pe

rolul instanțelor tulcene au fost strămutate la alte instanțe, nefiind nici cel

mai mic indiciu cu privire la dispariția vreunui dosar și cu atât mai puțin

referitor la implicarea intimaților M.G., B.P. și P.T.

Relativ

la modalitatea în care a avut loc înstrăinarea imobilului petentei, s-a

constatat că petenta M.C. și M.G. au decis să vândă casa în care locuiau

intimaților T.N.  și T.M., deoarece nu mai aveau suficienți bani ca să

finalizeze construcția, actele de vânzare-cumpărare perfectându-se la notarul

public S.D.

Din

prețul obținut familia M.C. și M.G. au cumpărat apoi un apartament, iar actele

au fost perfectate tot la notarul public S.D.

În

acest sens, sunt copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211

din 10 februarie 2003 depusă la dosarul cauzei cu toate înscrisurile care au

fost avute în vedere de către notarul public la autentificarea contractului de

vânzare-cumpărare.

S-a

mai arătat că probele cauzei dovedesc implicarea intimatului S.G. în procesul

de divorț și partaj intentat la data de 13 ianuarie 2003 de M.G. în

contradictoriu cu soția sa M.C. Pe rolul Judecătoriei Babadag s-a constituit Dosarul

nr. 45/2003, în care avocatul S.G. a acordat asistență juridică reclamantului. La

data de 28 ianuarie 2003, pârâta M.C. a depus la dosar o întâmpinare, arătând

că este de acord cu divorțul și propunând o tranzacție cu privire la partaj. La

termenul din 31 martie 2003, ambele părți au lipsit, iar apărătorul S.G. a

cerut amânarea cauzei, în vederea împăcării. La data de 05 februarie 2003, M.G.

a introdus o cerere, prin care a arătat că renunță la judecată, iar prin

încheierea din 28 februarie 2003, instanța de judecată a luat act de renunțarea

la judecată și a dispus închiderea dosarului având ca obiect divorț și partaj.

S-a

constatat pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că faptele nu există

și, ca atare, nu poate fi antrenată răspunderea penală a intimaților S.D. și S.G.

cu privire la infracțiunea de „înșelăciune” sau cu privire la săvârșirea

infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”.

În

lipsa unor manopere dolosive, a lipsei vreunei discrepanțe între prețul obținut

și cel de pe piața liberă, nu se poate reține nici vinovăția intimaților T.N.  și

T.M. cu privire la infracțiunea de „înșelăciune”.

Potrivit

art. 193 C. pen., infracțiunea de „amenințare” constă în amenințarea unei

persoane cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate

împotriva ei, a soțului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o

alarmeze.

Ori,

în cauză, nu sunt dovedite acte, gesturi prin care intimata S.D.  ar fi

speriat-o pe petentă cu săvârșirea vreunei infracțiuni sau a unei fapte

păgubitoare împotriva sa, a soțului ori a unei rude apropiate de natură să-i

creeze convingerea că s-ar realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.

În

concluzie, s-a constatat că faptele nu există, nu s-a dovedit vreo rea intenție

în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare ori la acordarea asistenței juridice de către vreunul dintre

intimați, situație în care acțiunile acestora nu se circumscriu conținutului

infracțiunilor prev. de de art. 193, art. 246 și art. 215 C. pen., soluția de

neîncepere a urmăririi penale neputând fii desființată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petenta M.C., arătând că este nelegală,

netemeinică și abuzivă.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recursul declarat este

inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza

de față, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum

acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă.

Ca

atare, împotriva sentinței pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8)

C. proc. pen. nu mai poate fi exercitată vreo cale de atac, așa încât recursul

declarat de petentă este inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct.1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta

petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de petenta M.C. împotriva sentinței penale nr.

125/P din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciară

către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică azi 25 aprilie 2012.