ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3364/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3364/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 29

decembrie 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, a fost

înregistrată sub nr. 11138/2/2011, plângerea formulată de petenta B.F.

împotriva rezoluției nr. 1209/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.

3281/II/2/2011 din data de 22 noiembrie 2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În

motivarea scrisă a acestei plângeri, petenta B.F. a arătat, în esență, că a

fost înșelată de intimatul P.M.B., în calitate de avocat, în sensul că a semnat

în fața notarului acte al căror conținut nu l-a cunoscut și prin care

intimatului i se acordau 50% din despăgubirile pe care urma să le obțină în

cadrul unui proces penal având ca obiect un accident de circulație, victima

fiind fiul său, că i-a dat din despăgubirile astfel obținute suma de 30.000 RON

pentru care a refuzat să semneze chitanța, că i-a fost pusă poprire pe pensie,

fiind amenințată că i se va lua și garsoniera, că a semnat și o procură pe care

însă a anulat-o a doua zi prin care îl împuternicea pe intimat să ridice banii

reprezentând despăgubirile civile.

Cu

ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul ales al petentei a arătat că soluția

dată de procuror nu este temeinică și legală, că în mod greșit s-a reținut că

intimatul ar fi fost avocat ales, însă în realitate acesta a fost avocat din

oficiu, iar apărătorii din oficiu sunt plătiți din fondul Ministerului

Justiției și nu au voie să primească bani de la partea pe care o asistă, că

acesta a primit 400.000 RON, în prezența a doi martori pe baza contractului de

mandat, că avocatul nu poate fi avocat și mandatar în același timp, cu atât mai

mult cu cât nu a făcut nimic în calitate de mandatar pentru a primi o jumătate

din suma de bani ce s-a acordat în procesul penal care a avut ca obiect

uciderea copilului petentei, prin accident de circulație, apreciind că sunt

necesare cercetări suplimentare, audierea ca martori a celor două fiice care să

confirme că a fost plătită suma de 40.000 RON, fără nici o bază legală.

La

dosarul cauzei au fost atașate Dosarul nr. 1209/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și lucrarea nr. 3281/II/2/2011 a aceleiași

unități de Parchet.

De

asemenea, petenta B.F. a depus mai multe înscrisuri, reprezentând copii de pe

rezoluțiile atacate, de pe comunicări, de pe procura din data de 30 martie 2012,

de pe chitanța din 06 iunie 2010, de pe talonul de pensie, declarația de

revocare a procuii, certificat de deces, acte medicale, contract de mandat,

cererea de contestație la executare silită și de pe cererea adresată instanței

de judecată pentru desființarea contractului de mandat autentificat în 13 iulie

2009 la B.N.P. N. București.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea formulată de

petenta B.F. este întemeiată pentru următoarele considerente:

Examinând

actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în Dosarul nr.

1209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Curtea reține

următoarea situație de fapt:

La

data de 03 iulie 2007, în urma unui accident de circulație, a decedat fiul

petentei B.F., formându-se astfel dosarul penal nr. 8641/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București.

Prin

rechizitoriul nr. 8641/P/2007 din data de 04 noiembrie 2008 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria sectorului 2 București a fost trimis în judecată autorul

acestui accident de circulație, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului

2 București sub nr. 12522/300/2008 la data de 06 noiembrie 2008, în această

cauză petenta B.F. având calitatea de parte civilă.

Judecătoria

sectorului 2 București, prin sentința penală nr. 425 din 16 iunie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 12522/300/2008, în baza art. 14 și art. 15 C. proc.

pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă a părții civile B.F. și a obligat inculpatul la plata

către aceasta a sumei de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și a

sumei de 500.000 RON cu titlu de daune morale, sentința fiind opozabilă

asigurătorului de răspundere civilă SC O.V.I.G. SA.

Tribunalul

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 580/A din 28 octombrie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 12522/300/2008, a admis apelurile declarate de

inculpatul P.A. și asiguratorul SC O.V.I.G. SA împotriva sentinței penale nr.

425 din 16 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul

nr. 12522/300/20908, a desființat în parte sentința penală atacată și a admis

în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B.F. și a obligat

asiguratorul de răspundere civilă SC O.V.I.G. SA la plata către aceasta a sumei

de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 60.000 RON cu

titlu de daune morale.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

prin decizia penală nr. 505 din 26 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr.

12522/300/2008, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și partea civilă B.F., a casat decizia penală nr. 580/A

din 28 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, și a menținut

sentința penală nr. 425 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei sectorului 2

București.

Pe

tot parcursul desfășurării acestui proces penal, atât cu ocazia judecării în

fond a cauzei susmenționate, cât și a căilor ordinare de atac - apel și recurs,

petenta B.F. a fost asistată în calitate de apărător ales, astfel cum rezultă

din copiile hotărârilor judecătorești menționate și a încheierilor de ședință

existente la dosarul cauzei, de intimatul P.M.B.

După

pronunțarea sentinței penale nr. 425 din 16 iunie 2009 a Judecătoriei

sectorului 2 București, la data de 13 iulie 2009, între petenta B.F., în

calitate de mandant și intimatul P.M.B., în calitate de mandatar, a fost

încheiat un contract de mandat, autentificat în 13 iulie 2009 la B.N.P. N. București.

Conform

acestui contract, petenta B.F., în calitate de mandant, l-a împuternicit pe P.M.B.,

în calitate de mandatar, ca în numele său și pentru acesta, „să depună toate

diligențele necesare obținerii de la P.A., cetățean român, de daune morale și

despăgubiri materiale în baza prevederilor art. 178 C. pen., ca urmare a

uciderii fiului său, C.I., din culpa inculpatului, accident rutier săvârșit în

ziua de 07 iulie 2007 în București.

Constituirea

de parte civilă s-a făcut în procesul penal în Dosarul nr. 8641/P/2007, dosar

al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 2 București, înaintat prin

rechizitoriu Judecătoriei sector 2 București, Dosar nr. 12522/300/2008, soluționat

prin sentința penală nr. 425 din 16 iunie 2009 apelată, dosar aflat pe rolul

Tribunalului București.

În

îndeplinirea mandatului, eu, mandanta B.F. predau mandatarului P.M.B. toate

înscrisurile necesare pe care le posed, urmând ca acesta sa întreprindă toate

demersurile în vederea obținerii celorlalte înscrisuri necesare îndeplinirii

prezentului mandat.

Documentele

care lipsesc urmează a fi obținute prin diligentele depuse de către mandatarul P.M.B.,

cheltuielile efectuate până în prezent pentru obținerea documentelor,

respectiv: onorarii de avocat, contravaloarea expertizelor efectuate în cauză,

combustibilul, deplasările, cazările necesitate de soluționarea procesului

penal, cheltuielile ce au fost efectuate cu spitalizarea, intervențiile

chirurgicale, precum și toate celelalte plăți avansate, pentru înmormântare,

pomeni, conform datinilor creștinești, ce decurg din îndeplinirea mandatului

fie că au fost eliberate chitanțe/facturi pe numele mandatarului, pe numele

mandantului sau pe numele avocatului care a asistat/reprezentat mandantul în fața

instanțelor de judecată la diverse grade de jurisdicție, urmează a fi achitate

mandatarului de către mandant.

Mandanta

B.F. va achita mandatarului P.M.B., de asemenea, și cheltuielile viitoare ce se

vor efectua pentru soluționarea definitivă și irevocabilă a procesului penal,

inclusiv cele privind executarea hotărârii pronunțate.

Totodată,

mandatarul meu, P.M.B., este împuternicit să mă reprezinte la societatea de

asigurări SC O.V.I.G. SA sau oricare altă societate de asigurări, la biroul

executorului judecătoresc și în fața tuturor organelor abilitate pentru

soluționarea cauzei.

Mandatarul

P.M.B. va putea deschide cont pe numele meu la orice societate financiar-bancară

în care se vor depune sumele obținute cu titlu de daune morale și despăgubiri

materiale obținute în urma soluționării procesului penal.

Mandatarul

P.M.B. are dreptul de a retrage din sumele vărsate în acest cont din valoarea

acestora cu titlul de remunerație pentru îndeplinirea mandatului.

Eu,

B.F., în calitate de mandant, mă oblig să plătesc mandatarului P.M.B.

cheltuielile efectuate de acesta în executarea mandatului și să plătesc

onorariul stabilit, respectiv procentul de 50% din cuantumul despăgubirilor

civile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă (daune materiale,

daune morale, cheltuieli de judecată).

Mandatarul

P.M.B. va redacta și depune acțiuni la orice instanțe competente, mă va

reprezenta la toate termenele de judecată, va propune și administra orice fel

de probe, va invoca excepții de procedură, va depune concluzii în realizarea

dreptului meu, va formula cereri, va prezenta înscrisurile solicitate, mă va

reprezenta în faza întocmirii de expertize, va putea semna orice tranzacții dacă

va socoti necesar, va putea angaja unul sau mai mulți avocați, dacă va fi

cazul, având puteri depline în a mă reprezenta în orice fază a unui eventual

litigiu, indiferent de gradul de jurisdicție și indiferent cât va dura aceasta,

uzând de orice cale de atac, dacă va fi cazul.

În

baza prezentului contract de mandat, mandatarul P.M.B. are împuternicire expresă

de a mă reprezenta în cadrul procedurilor de executare silită a hotărârii

judecătorești rămase definitive, putând plăti sau încasa orice sume de bani în

legătură cu și în limitele prezentului mandat, mă va reprezenta în orice

raporturi cu organele puterii și administrației locale, va putea solicita învestirea

hotărârii judecătorești cu formulă executorie și va îndeplini orice act va

considera necesar pentru buna și deplina aducere la îndeplinire a prezentului

mandat, indiferent de procedura contencioasă sau necontencioasă stabilită de

lege, semnând în numele meu și pentru mine oriunde va fi nevoie, semnătura sa

fiindu-mi opozabilă.

Mandantul

B.F. se obligă să nu revoce unilateral prezentul contract de mandat având în

vedere că toate cheltuielile privind înmormântarea, pomenile și datinile

creștinești, precum și cheltuielile necesitate de desfășurarea procesului penal

au fost suportate de către mandatar.

Mandantul

B.F. se obligă în caz de neexecutare a obligațiilor ce rezultă din prezentul

contract de mandat sa plătească dobânzi la toate sumele primite în avans,

dobânzi ce vor curge din ziua în care mandatarul P.M.B. are de făcut plata, fără

să fie necesară punerea în întârziere și este de acord să-l dezdăuneze pe

mandatar pentru pierderile suferite prin îndeplinirea mandatului și plata

tuturor cheltuielilor necesare proces în diferitele faze procesuale și cheltuielile

privind înmormântarea, pomenile și datinile creștine cu plata de 3 ori a

acestora”.

De

asemenea, la data de 30 martie 2010, este încheiată la același birou notarial o

procură, autentificată în 30 martie 2010, prin care petenta B.F. l-a

împuternicit pe intimatul P.M.B. să o reprezintă în relația cu SC O.V.I.G. SA

în vederea obținerii daunelor morale și materiale ce i se cuvin în baza

sentinței penale nr. 425 din 16 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului

2 București în Dosarul nr. 12522/300/2008, definitivă prin decizia penală nr.

505 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În

cuprinsul acestei procuri este menționat că „pentru aducerea la îndeplinire a

prezentului mandat, mandatarul meu va îndeplini toate formalitățile necesare,

va face cereri, declarații, va completa formulare, va achita taxe de orice

natură, va deschide conturi, la orice bancă, la libera sa apreciere și va putea

să efectueze operațiuni bancare în aceste conturi, mă va reprezenta în orice

raporturi cu organele puterii și administrației locale, va îndeplini orice act

va considera necesar pentru buna și deplina aducere la îndeplinire a

prezentului mandat, indiferent de procedura contencioasă sau necontencioasă

stabilită de lege, semnând în numele meu și pentru mine oriunde va fi nevoie,

semnătura sa fiindu-mi opozabilă”.

Ulterior,

această procură a fost revocată în întregime de petenta B.F.

La

data de 07 mai 2010, intimatul P.M.B. a notificat-o pe petenta B.F. că în

situația în care nu îi va achita suma de 270.000 RON reprezentând

contravaloarea prestațiilor stabilite prin contractul de mandat autentificat în

13 iulie 2009 la B.N.P. N. în termen de 5 zile de la data prezentei notificări,

va declanșa demersurile judiciare care se impun în vederea recuperării pe calea

executării silite a acestei creanțe.

La

data de 07 iulie 2010, intimatul P.M.B. s-a adresat executorului judecătoresc,

solicitând executarea silită prin toate formele până la satisfacerea integrală

a dreptului recunoscut prin titlu executoriu, respectiv contractul de mandat din

13 iulie 2009, autentificat la B.N.P. N.

Urmare

a acestor demersuri de executare silită, la data de 09 iunie 2011, petenta B.F.

a formulat plângere penală împotriva intimatului P.M.B. ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub nr. 1209/P/2011 și prin care a arătat că a

fost înșelată de acesta în calitate de avocat, că a semnat anumite acte despre

care credea că sunt pentru dosar, că nu a știut că a semnat un contract, aflând

despre acesta abia când i s-au oprit bani din pensie, că i-a dat intimatului

suma de 30.000 RON, însă acesta nu a vrut să semneze pentru acești bani și că a

amenințat-o că o să-i ia garsoniera.

O

plângere similară a petentei B.F. a fost înregistrată la data de 09 iunie 2011

și la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București, această unitate

de Parchet declinându-și competența, având în vedere calitatea de avocat în

cadrul Baroului București a intimatului P.M.B., în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București cauza fiind înregistrată sub nr. 1607/P/2011.

Prin

rezoluția nr. 1607/P/2011 din data de 18 august 2011 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 1607/P/2011

la dosarul penal nr. 1209/P/2011.

Prin

rezoluția nr. 1209/P/2011 din data de 28 octombrie 2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.

(1) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de P.M.B. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

și de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.

La

adoptarea acestei soluții, procurorul a apreciat că susținerile petentei în

sensul că nu a știut ce act semnează și că ar fi fost indusă în eroare de către

numitul P.M.B. cu ocazia încheierii contractului de mandat apar ca fiind

neîntemeiate, neputându-se reține vreo activitate de natura celor avute în

vedere de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și care să fi fost desfășurate

de avocatul P.M.B. cu ocazia încheierii contractului de mandat sau ulterior cu

ocazia executării acestui contract.

În

ceea ce privește infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen.,

constând în faptul că intimatul ar fi amenințat-o pe petentă că îi va lua

garsoniera în care aceasta locuiește, s-a apreciat că o asemenea faptă nu este

prevăzută de legea penală ca infracțiune, amenințarea cu o sancțiune legală sau

cu o consecință ce ar rezulta ca urmare a exercitării unui drept potrivit

dispozițiilor legale - calea executării silite în cazul de față - nefiind de

natură a atrage răspunderea penală, iar petenta B.F. prin declarația olograf

din data de 31 mai 2011, a precizat că nu mai dorește continuarea cercetărilor

împotriva avocatului P.M.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare.

Împotriva

acestei rezoluții petenta B.F. s-a adresat în termenul prevăzut de lege cu

plângere procurorului ierarhic superior.

Prin

rezoluția nr. 3281/II-2/2011 din data de 22 noiembrie 2011 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B.F. împotriva soluției adoptată

în Dosarul nr. 1209/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

reținându-se că afirmațiile petentei în sensul că nu a știut ce act semnează și

că ar fi fost indusă în eroare de avocat nu au niciun suport probator și că

avocatul și-a adus la îndeplinire mandatul său conform contractului de

asistență juridică, în sarcina sa neputându-se reține săvârșirea vreunei fapte

care să atragă vreo responsabilitate penală.

De

asemenea, ca urmare a acestei rezoluții pententa a formulat, în termen legal de

20 de zile prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., plângerea ce formează

obiectul acestei cauze.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Curtea constată că soluția de neîncepere a

urmăririi penale adoptată de procuror prin rezoluția atacată pentru săvârșirea

infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 C. pen. este justificată,

având în vedere atât argumentele invocate de procuror în rezoluția nr. 1209/P/2011

din data de 28 octombrie 2011, cât și poziția petentei exprimată la data de 31

mai 2011, cu ocazia audierii sale de către organul de poliție, în sensul că nu

mai dorește continuarea cercetărilor față de intimat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de amenințare.

În

ceea ce privește însă infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen., Curtea constată că actele premergătoare începerii

urmăririi penale efectuate în cauză nu sunt complete și nu sunt în măsură să

susțină și să justifice la acest moment soluția de neîncepere a urmăririi

penale adoptată de procuror prin rezoluția atacată.

Astfel,

Curtea apreciază că nu s-au lămurit pe deplin împrejurările în care a fost

încheiat contractul de mandat autentificat la B.N.P. N. în 13 iulie 2009, având în vedere obiectul, obligațiile și clauzele acestui contract, inclusiv cele

referitoare la durata și încetarea mandatului și în condițiile în care, în

toată această perioadă, intimatul P.M.B. a avut, pe lângă calitatea de mandatar

conferită de acest contract și calitatea de apărător ales al petentei B.F. în Dosarul

nr. 12522/300/2008, pe tot parcursul desfășurării acestui procesul penal, în

această calitate declarând la data de 23 iunie 2009 și apel împotriva sentinței

penale nr. 25 din 16 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București.

Prin

sentința penală nr. 61 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția

I penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis

plângerea formulată de petenta B.F. împotriva rezoluției nr. 1209/P/2011 din 28

noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

rezoluției nr. 3281/II-2/2011 din 22 noiembrie 2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A

desființat rezoluțiile atacate și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București în vederea începerii urmăririi penale față de P.M.B.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimatul P.M.B., fără a-l

motiva.

La

data soluționării recursului, respectiv 19 octombrie 2012, în ședință publică,

recurentul intimat P.M.B. a declarat că retrage recursul.

Având

în vedere manifestarea de voință a recurentului intimat, cât și disp. art. 363 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 385

4

C. proc. pen., Înalta Curte va lua

act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.M.B. împotriva

hotărârii atacate.

Va

fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de petiționarul P.M.B.

împotriva sentinței penale nr. 61 din data de 16 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 11138/2/2011

(4299/2011).

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.