ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5176/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2007 pe rolul Judecătoriei Sector 6

București sub nr. 1021/303/2007, reclamantul D.R. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele B.L. și SC A. SA, obligarea acestora la plata unei

sume lunare care să acopere punctajul de pensie pierdut în perioada mai 1995 -

mai 1996.

Prin Sentința civilă nr. 1870 din 19 martie

2007, pronunțată în Dosarul nr. 1021/303/2007, Judecătoria Sector 6 București a

respins acțiunea, ca neîntemeiată, fiind respinse și excepțiile referitoare la

lipsa calității procesuale pasive a celor două pârâte, excepția prescripției

dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat.

Prin Decizia civilă nr. 1062/R din 5 iulie

2007 pronunțată în Dosarul nr. 1021/303/2007, Tribunalul București a admis

recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile mai sus menționate,

pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în

vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească

existența și întinderea prejudiciului.

Prin Sentința civilă nr. 8296 din 19

decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 85741303/2007 în rejudecare,

Judecătoria Sector 6 București a respins excepțiile invocate de pârâți, ca

neîntemeiate, și a respins, de asemenea, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantului.

Prin Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie

2008 pronunțată în Dosar nr. 8574/303/2007, Tribunalul București a casat

sentința anterior arătată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 6055 din 20

septembrie 2008 pronunțată în Dosar nr. 8574/303/2007 (în a doua rejudecare),

Judecătoria Sector 6 București a admis în parte acțiunea reclamantului, și a

obligat pârâtele, în solidar, să plătească acestuia o sumă lunară reprezentând

diferența dintre suma primită de reclamant ca pensie în sistemul public de

asigurări corespunzătoare unui punctaj de 2,2883 puncte pensie și suma ce

reprezintă pensia corespunzătoare unui punctaj de 2,36399 puncte pensie,

începând cu data de 1 iunie 1996, reactualizată cu data inflației.

Prin Decizia civilă nr. 160/A din 9 februarie

2009, pronunțată în Dosar nr. 42813/3/2008, Tribunalul București a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței civile

sus-arătate.

Prin Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie

2009, pronunțată în Dosar nr. 42813/3/2008, Curtea de Apel București a admis

recursul pârâtei SC A. SA și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului

București.

Prin acțiunea înregistrată la data de 26

august 2008 pe rolul Judecătoriei Sector 6 București sub nr. 6841/303/2008,

reclamanții D.R. și D.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.L. și SC

A. SA, obligarea acestora la plata unei sume lunare care să acopere pierderea

de punctaj pensie din perioada iunie 1996 - mai 2006 pentru D.R. și pierderea

de punctaj pensie din perioada aprilie 1992 - martie 2007 pentru D.E.,

prejudiciul fiind consecința unui accident rutier.

Prin Sentința civilă nr. 1197 din 16

februarie 2009, pronunțată în Dosar nr. 6841/303/2008, Judecătoria Sector 6

București a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta

B.L.; a admis în parte acțiunea; a obligat pe pârâta B.L. la plata lunară,

către reclamantul D.R., cu începere de la data introducerii acțiunii, a 1/4 din

1,8853 puncte de pensie reprezentând pierdere punctaj pensie înregistrată de

reclamant și la plata lunară, către reclamanta D.E., de la aceeași dată, a 1/4

din 0,3443 puncte pensie reprezentând pierdere punctaj pensie înregistrată de

reclamantă; a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva

pârâtei SC A. SA.

Prin Decizia civilă nr. 747 din 25 martie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 6841/303/2008, Tribunalul București a respins,

ca nefondate, recursurile reclamanților împotriva Sentinței civile nr. 1197 din

16 februarie 2009.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere

de revizuire reclamanții, în baza dispozițiilor art. 322 pct. 1, 2 și 7 C.

proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1646/R din 30 mai

2011, pronunțată în Dosarul nr. 17417/3/2010, Tribunalul București a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

1 și 2 C. proc. civ., și a declinat competența de soluționare a cauzei pentru

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din același

cod, către Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe

rolul secției I civile a acestei instanțe la data de 20 septembrie 2011.

La termenul din 11 septembrie 2012, la

solicitarea instanței, reprezentanta revizuenților a arătat că obiectul cererii

de revizuire îl reprezintă Decizia nr. 747 din 25 martie 2010 a Tribunalului

București, aflată în contrarietate cu Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie

2008 a Tribunalului București și cu Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie

2009 a Curții de Apel București.

Cererea de revizuire este inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Obiectul revizuirii este determinat chiar

prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia

se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul".

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile

judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție

specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de

revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul cauzei

atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au

făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele

anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă fondul

intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul

după casare.

Per a contrario, nu au acest caracter și nu

pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care

s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care

recursul s-a constatat nul.

Analizând actele și lucrările dosarului, se

constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins, ca

nefondat, recursul reclamanților D. și, respectiv, recursul pârâtei B.L.,

împotriva Sentinței civile nr. 1197 din 16 februarie 2009.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită

o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă

de art. 322 C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce

fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice

reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.

Pe de altă parte, potrivit art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul

legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ,

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

Condiția contrarietății de hotărâri vizează

acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la

îndeplinire și care au fost pronunțate în procese diferite, ea nefiind

îndeplinită în situația în care soluțiile contradictorii au fost pronunțate în

aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile

de atac exercitate de părți.

Or, în speță, din precizarea făcută de

reprezentanta revizuenților la termenul din 11 septembrie 2012 cu privire la

hotărârile pe care le consideră contradictorii în cadrul motivului de revizuire

întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că această condiție de

admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrarietatea vizează

două hotărâri judecătorești pronunțate în cicluri procesuale diferite

determinate de rejudecările dispuse în cauză, respectiv, Decizia civilă nr.

1062/R din 9 iunie 2008 a Tribunalului București și Decizia civilă nr. 1191 din

7 octombrie 2009 a Curții de Apel București.

Pe de altă parte, chiar în conținutul

deciziei obiect al revizuirii, s-a reținut că între această hotărâre și cele

pronunțate ca efect al învestirii instanței cu prima cerere de chemare în

judecată, printre care și Decizia civilă nr. 1062/R din 9 iunie 2008 a

Tribunalului București și Decizia civilă nr. 1191 din 7 octombrie 2009 a Curții

de Apel București nu există tripla identitate, pretențiile părților având drept

fundament același fapt juridic, dar vizând pretenții născute în perioade

diferite.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de D.R. și D.E. împotriva Deciziei nr. 747 din 25 martie

2010 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ