ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5853/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 29278/3/2008/a1 la data de 30 mai 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, T.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București, revizuirea deciziei civile nr. 2626 din 02 mai 2011, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 29278/3/2008. În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., revizuentul a arătat că a depus înscrisuri doveditoare privind vechimea totală în muncă, cu stagiul de cotizare „C.A.S." realizat de titular de 45 ani, 8 luni și 18 zile, însă expertul contabil B.C.

a refuzat, în mod nejustificat, să ia în considerare recalculările și indexările aferente datei de 01 iunie 2006 - la zi până în anul 2010, deși revizuentul a depus la dosar documente edificatoare în sensul arătat, respectiv, anexa la obiectivele formulate, note scrise și grafic privind calcularea drepturilor de pensie cuvenite legal cu începerea datei de 01 iulie 2005 la zi până la data de 01 martie 2011. Revizuentul a mai arătat că la raportul de expertiză și suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuate de expertul contabil B.C., s-a anexat fișa pentru evidența drepturilor bănești în ceea ce îl privește, datată cu data comunicării 01 martie 2009, care nu a fost depusă de Casa de Pensii la dosarul cauzei mai devreme, însă Casa Locală de Pensii sector 6, transmite comunicare prin e-mail expertului contabil B.C.

Referitor la imaginea plată LASS - anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, aceasta confirmă drepturile de pensie pe care revizuentul le-a primit pe taloanele de pensie în respectivii ani și care sunt mult diminuate. Revizuentul a mai arătat că instanțele de judecată anterioare au fost induse în eroare de pârâta Casa de Pensii și de către expertul B.C., care, prin instigări mincinoase, uz de fals material, falsuri și fraude în toate calculațiile de pensie cuvenite legal l-au pus pe acesta în imposibilitatea de a se apăra.

Revizuentul a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile, de către un alt expert contabil evaluator auditor financiar, pentru a i se stabili în mod real concret și legal toate drepturile de pensie cuvenite începând cu data de 01 iulie 2005 la zi, până în prezent 2011, inclusiv diferențele, dobânzile, cheltuielile de judecată și onorariile de avocat și de expert cât și cele de daune morale, căci din vina pârâtei Casa de Pensii, i-au fost cauzate pagube imense și substanțiale, prejudicii morale și materiale de-a lungul anilor 1990 - 2011 de când își revendică drepturile de pensie cuvenite. Solicită, totodată, obligarea pârâtei Casa de Pensii de a emite o nouă decizie de pensie, prin care să stabilească corect și legal cuantumul pensiei real, conform „graficului" cu calcul al drepturilor de pensie cuvenite - pentru o vechime totală în muncă de 45 ani 8 luni și 18 zile.

Prin decizia civilă nr. 4324 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-a cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. În speță, obiectul dedus judecății în Dosarul nr. 29278/3/2008 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost reprezentat de cererea reclamantului T.G.

prin care acesta a solicitat anularea deciziei nr. 131395 din 19 iunie 2008, de revizuire a pensiei conform sentinței civile nr. 1054 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 29428/3/2006, și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare, în funcție de un număr total de puncte realizate de 48,92426, un punctaj mediu anual de 1,63081, valoarea pensiei la 1 iulie 2005 de 482 RON, solicitându-se, totodată, obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a diferențelor de pensie ce i se cuvin de la 1 iulie 2005 la zi; de asemenea, a fost dedusă judecății de către reclamant, în Dosarul nr. 49310/3/2008, conexat de instanță la Dosarul nr. 29278/3/2008, cererea privind anularea deciziei nr. 131395 din 1 octombrie 2008 și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie cuvenite începând cu 1 iulie 2005 la zi, precum și la plata daunelor morale de 6.000 euro.

În acest cadru procesual, cu respectarea principiului disponibilității și a prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., Tribunalul a soluționat acțiunea cu care fusese învestit, admițând, în parte, cererile conexe, obligând pârâta la emiterea unei noi decizii în baza O.U.G. nr. 100/2008, prin care să recalculeze pensia reclamantului cu începere din 01 octombrie 2008, în baza unui punctaj mediu anual de 1,80300 puncte și o valoare a pensiei la această dată de 698 RON, conform expertizei efectuate de expert B.C. pe care a omologat-o. De asemenea, prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata, către reclamant, a sumei de 366 RON, reprezentând diferențe rezultate din recalculare începând de la 01 octombrie 2008 până la 01 octombrie 2010, precum și a diferențelor ce vor rezulta din recalculare începând cu 01 octombrie 2010 și până la recalcularea efectivă.

Acțiunea a fost respinsă sub celelalte aspecte, ca nefondată, în considerentele hotărârii fiind analizate în întregime cererile deduse judecății și expuse argumentele în raport de care instanța a apreciat a nu fi fondată. Prin decizia civilă nr. 2626 din 2 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 29278/3/2008, sentința instanței de fond, mai sus arătată, a fost modificată, în parte, doar sub aspectul obligării pârâtei ca la emiterea deciziei de recalculare a pensiei conform O.U.G. nr. 100/2008, să aibă în vedere un cuantum al pensie de 1.258 RON la 01 octombrie 2008, restul dispozițiilor hotărârii pronunțată în primă instanță fiind menținute.

Față de cele arătate, nu se poate aprecia că instanța, în soluționarea cauzei, nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, susținerile revizuentului în sensul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cu privire la expertiza contabilă, asupra recalculărilor și indexărilor începând cu anul 2005 la zi, vizând, în fapt, o reapreciere a probatoriului administrat în cauză și modificarea, în atare condiții, a soluției deja pronunțate, ceea nu este posibil într-o cale extraordinară de atac de retractare, și anume, aceea a revizuirii, în care motivele pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri sunt limitativ prevăzute de lege. Constatând că instanța de judecată s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecății, Curtea de Apel București a apreciat că nu se poate reține incidența în speță a prevederilor art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. invocate de revizuent. Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel București a constatat că prin cererea de revizuire, deși se invocă și acest motiv de revizuire, nu se face nicio referire la anumite hotărâri judecătorești definitive potrivnice, iar prin concluziile scrise se afirmă că „există hotărâri potrivnice în același dosar, hotărâri date de Casa de Pensii, contradictorii, care nu a ținut cont de expertizele efectuate și de graficul atașat la dosarul cauzei". Nu se poate reține astfel în cauză nici incidența acestui motiv de revizuire, câtă vreme textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă în mod expres la existența unor hotărâri definite potrivnice date de instanțe judecătorești (fundamentul acestui motiv de revizuire reprezentându-l instituția puterii lucrului judecat), neputând fi subsumată, așadar, acestui motiv de revizuire, situația existenței unor decizii contradictorii emise de Casa de Pensii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul T.G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., art. 304 1 din același Cod, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În susținerea recursului, revizuentul a arătat că respingerea cererii de revizuire, a întâmpinării și a notelor scrise reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil și a reiterat motivele conținute în cererea de revizuire. Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Aceasta înseamnă că, în cazul în care cererea de revizuire s-a judecat de către o instanță de recurs, hotărârea dată în revizuire nu mai este susceptibilă de recurs, ea fiind irevocabilă.

Hotărârea obiect al revizuirii, respectiv, decizia civilă nr. 2626 din 02 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost dată în soluționarea recursurilor declarate de T.G. și Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 7392 din 20 octombrie 2010 a Tribunalului București, fiind, deci, o decizie irevocabilă. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Cum hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul T.G. împotriva deciziei nr. 4324 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2012.