ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.R. a chemat în judecată pe pârâta Casa de

Pensii a Municipiului București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să

se dispună anularea hotărârii din 11 mai 2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului

București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în ceea ce privește data

acordării drepturilor prevăzute de acest act normativ, în sensul ca aceasta să fie

01 decembrie 2007 sau 01 ianuarie 2008 și nu 01 mai 2009, cum s-a stabilit de autoritatea

pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat

că dosarul său, cu nr. 335/2007, a fost depus la Casa de Pensii a Municipiului București

la data de 30 octombrie 2007, cu actele depuse sub nr. X și completat cu actele

depuse sub nr. Y la data de 23 noiembrie 2007, că la data de 22 septembrie 2008

s-a interesat la autoritatea pârâtă în legătură cu stadiul soluționării dosarului

și i s-a comunicat, pentru prima dată, că trebuie să clarifice la Ministerul Justiției

problema cetățeniei și că, la primirea acestui act, va fi rezolvată cererea, care

a primit aviz favorabil.

Reclamanta a susținut că, în baza Legii

nr. 189/2000, dreptul la indemnizație se acordă la o lună de la depunerea dosarului

la Casa de Pensii, în cazul său, de la data de 01 decembrie 2007 sau, cel mult,

01 ianuarie 2008 și nu 01 mai 2009, cum în mod eronat s-a dispus prin hotărârea

contestată.

Prin sentința civilă nr. 1539 din 25 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta P.R., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a Municipiului București ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- La data de 08 aprilie 2009, reclamanta

a înregistrat la Casa de Pensii a Municipiului București o nouă cerere de acordare

a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, prin care a depus, în completarea

Dosarului nr. 335/2007, certificatul din 03 aprilie 2009, emis de Ambasada României

la Tel Aviv, din care rezultă că este cetățean român.

Prin hotărârea din 11 mai 2009, emisă de

Casa de Pensii a Municipiului București, s-a dispus: admiterea cererii, în temeiul

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

constatarea calității reclamantei de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada

06 septembrie 1940-06 martie 1945 și acordarea drepturilor începând cu data de 01

mai 2009.

Reclamanta ar fi fost îndreptățită la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare depunerii

cererii din 30 octombrie 2007, în situația în care la data înregistrării cererii

ar fi făcut dovada că este cetățean român.

- Adeverința din 2006, emisă de Ministerul

Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, înregistrată Casa

de Pensii Municipiului București, la data de 23 noiembrie 2007, atestă faptul că

reclamantei i s-a aprobat renunțarea la cetățenia română prin Decretul nr. 600 din

06 octombrie 1964, astfel că, în mod legal, autoritatea pârâtă a constatat că drepturile

se impun a fi acordate începând cu data de 01 mai 2009, luna următoare îndeplinirii

condițiilor prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta P.R., fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. sau a preciza un alt temei juridic.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurenta

reia argumentele prezentate în fața instanței de fond, arătând în esență că drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 trebuiau să îi fie acordate de la data de întâi

a lunii următoare depunerii cererii, respectiv 01 noiembrie 2007.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate

în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul

probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 189/2000, una dintre condițiile care trebuie îndeplinite de o persoană pentru

a beneficia de prevederile acestui act normativ este aceea de a fi „cetățean român”.

Din înscrisurile depuse la dosar de către

ambele părți, rezultă că reclamanta la momentul depunerii cererii de constatare

a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și acordare a drepturilor prevăzute

de aceasta, nu avea cetățenia română, deoarece în evidențele autorităților române

există situația potrivit căreia reclamanta renunțase la cetățenia română în anul

1964.

În acest context, nu are relevanță faptul

că reclamanta nu avea cunoștință de faptul că pierduse cetățenia română, la momentul

la care a depus cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme

cât, potrivit dispozițiilor art. 1 din același act normativ, nu putea beneficia

de drepturile stabilite pentru refugiați decât de la momentul în care îndeplinea

condiția de a fi cetățean român.

Acesta este și motivul pentru care, autoritatea

pârâtă a emis hotărârea de constatare a calității de refugiat după ce reclamanta

a redobândit cetățenia română și acest lucru s-a întâmplat la data de 03 aprilie

2009.

Raportat la acest moment, în mod corect

Casa Județeană de Pensii București a stabilit ca moment al începerii acordării drepturilor

data de 01 mai 2009, ca dată de întâi a lunii următoare îndeplinirii tuturor condițiile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv și pe cea de a fi „cetățean român”.

Pentru aceste considerente, înalta curte

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru

care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de P.R., împotriva

sentinței civile nr. 1539 din 25 martie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26

ianuarie 2011.