ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La
data de 9 ianuarie 2012, a fost înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți
de Casație și Justiție recursul declarat de recurenta contestatoare B.D.F.
împotriva sentinței penale nr. 560/F din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel
București, secția a ll-a penală.
Prin sentința penală nr. 560/F din 7 decembrie 2011 a Curții
de Apel București, secția a ll-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă,
contestația la executare formulată de contestatoarea B.D.F., împotriva
executării Deciziei penale nr. 4090 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de această
instanță. A susținut că prin contestație se vizează latura civilă a cauzei și
ea are în vedere faptul că prin sentința penală nr. 136 din 27 mai 2008 a
Curții de Apel București, secția a ll-a penală, rămasă definitivă prin menționata
decizie a instanței supreme, a fost obligată la plata unor despăgubiri de 2.000
lei către numitul D.D., fără să existe dovezi cu privire la această sumă de
bani și în condițiile în care așa-zisa parte civilă nu și-a evaluat
prejudiciul.
Prin sentința nr. 300 din 18 februarie 2011, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, a fost trimisă cauza spre competentă
soluționare la Curtea de Apel București, cu motivarea că aspectul invocat de
contestatoare privește exclusiv sentința pronunțată în fond și nu are legătură
cu decizia din recurs.
La Curtea de Apel București, secția a ll-a penală,
cauza a fost înregistrată la data de 16 august 2011.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel
București a reținut că o contestație formulată de petentă, având exact același
obiect, a fost respinsă ca nefondată prin Decizia penală nr. 396/F din 20
septembrie 2011 a acestei instanțe. Or, identitatea celor două cereri face să
fie pe deplin aplicabile prevederile Deciziei nr. 36/2009 (M. Of. nr. 414 din
22 iunie 2010), dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secțiile unite, potrivit
căreia „cererile
repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare, sunt
inadmisibile,
dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări
invocate în soluționarea acestora".
Împotriva sentinței sus-menționate, contestatoarea B.D.F.
a declarat recurs.
Recursul declarat
de contestatoare este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că
prima instanță a dispus în mod legal și temeinic respingerea contestației la
executare formulată de contestatoare, ca inadmisibilă.
În soluționarea contestației, instanța a avut în vedere
Decizia pronunțată în recursul în interesul Legii de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secțiile unite, în această materie, nr. 36/2009, conform căreia este
inadmisibilă o cerere de contestație la executare, dacă există identitate de
persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea
acestora.
Or, în cauză, contestatoarea a invocat motive similare
cu cele cuprinse în prima contestație la executare, respectiv cele care vizau
soluționarea laturii civile a cauzei.
În raport de aceste considerente, urmează a fi respins,
ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea B.D.F., cu obligarea acesteia
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta
contestatoare B.D.F. împotriva sentinței penale nr. 560/F din 7 decembrie 2011
a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.
Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 200
lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 26 aprilie 2012.