ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava

la data de 7 octombrie 2011 și înregistrată sub nr. 975/39/2011, reclamantele L.D.

și D.A. au chemat în judecată pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., solicitând obligarea

acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlurile de despăgubire în

conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

în Dosarele înregistrate cu nr. 44044/CC (dispoziția nr. 17120/2007) și nr. 44045/CC

(dispoziția nr. 17121/2007) la C.C.S.D.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că, prin notificările nr. 813 din 22 august 2001 și nr. 820

din 21 octombrie 2001, depuse la executorul judecătoresc, D.V. - în prezent

decedat, având ca moștenitori pe D.A., L.D. și D.C.S. - a solicitat despăgubiri

pentru imobilul care a fost situat în Botoșani, str. Teatrului nr. 16,

respectiv imobilul situat în Botoșani, str. Karl Marx; că, urmare a acestor

notificări, primarul municipiului Botoșani a emis Deciziile nr. 1720 și nr. 1721

din 21 noiembrie 2011, prin care au fost stabilite măsurile reparatorii,

respectiv despăgubiri în condițiile Titlului VII al legii nr. 247/2005 iar

dosarele au fost transmise de către Prefectura Botoșani - cu adresa nr. 6874

din 13 mai 2009 - Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrate cu nr. 11371 din

14 mai 2009.

Ulterior, dosarele au

fost admise și înregistrate la C.C.S.D. cu nr. 44044/CC (decizia nr. 17120/2007),

respectiv 44045/CC (decizia nr. 17121/2007).

Au mai arătat

reclamantele că, deși au înaintat comisiei o cerere de urgentare a emiterii

dispozițiilor de restituire în echivalent a imobilelor menționate (la data de 2

august 2011), cerere formulată și motivată în temeiul dispozițiilor art. 3 al Deciziei

nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, până la data promovării prezentei acțiuni, nu au primit nici un

răspuns așa cum prevede Legea nr. 554/2004.

La

termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, reclamantele și-au completat

acțiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să transmită

dosarele evaluatorului/societății de evaluare în vederea întocmirii raportului

de despăgubiri.

2.

Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 432

din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele L.D.,

și D.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., așa cum a fost

completată.

A obligat pârâta să

desemneze evaluator și să comunice dosarul reclamantelor evaluatorului în

vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

A obligat pârâta să

emită o decizie, reprezentând titlu de despăgubiri conform raportului de evaluare

întocmit în dosar.

Pentru a pronunța

această hotărâre, curtea de apel a reținut că dosarul privind acordarea de

măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor D.A. și L.D. a fost înregistrat la

C.C.S.D. cu nr. 11371 din 14 mai 2009 așa încât, la data sesizării instanței (7

octombrie 2011) trecuseră mai bine de 2 ani fără ca în acest dosar să se

realizeze vreun demers în vederea stabilirii despăgubirilor și emiterii

titlului de despăgubire.

În aceste condiții,

curtea de apel a apreciat că neefectuând timp de mai mult de 2 ani nici un fel

de act în vederea soluționării cererii de emitere a unui titlu de despăgubire,

intimata a nesocotit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3.

Recursul declarat de C.C.S.D.

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs C.C.S.D.,

invocând art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta

combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

3.1.

Greșita reținere a încălcării principiului soluționării cererilor într-un termen

rezonabil

Potrivit recurentei,

în cauză nu există argumente care să justifice concluzia curții de apel, mai

ales că dosarele de despăgubire ale reclamantelor fac parte din categoria celor

trimise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

De asemenea, recurenta

arată că instanța nu a reținut, sub nicio formă, aspectele legate de ordinea de

soluționare a dosarelor, în condițiile în care adoptarea Deciziei nr. 2815 din

16 septembrie 2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și

pentru a nu se încălca principiului egalității de tratament a persoanelor

îndreptățite, făcând distincție între dosarele înregistrate înainte și după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal

ordinea înregistrării dosarelor.

3.2

Au fost ignorate etapele procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005.

La

acest punct recurenta critică procedeul instanței de fond de a o obliga să

emită „direct” decizia reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele

procedurii administrative, cu încălcarea legii. În plus, a fost obligată să

parcurgă procedura în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

deși executarea obligației depinde și de evaluatori care au nevoie de 20 zile

pentru evaluarea unui teren.

4.

Apărările intimatelor

Prin

întâmpinarea formulată pentru termenul din 31 ocrombrie 2012, intimatele au

solicitat respingerea recursului ca nefondat, însușindu-și considerentele

prezentate de prima instanță în sentința atacată.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate

aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele

expuse în continuare.

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimatele-reclamante

L.D. și D.A. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

având ca obiect, în esență, obligarea recurentei-pârâte C.C.S.D. de a derula procedura

administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea

emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că

a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului nr. 11371/CC din

14 mai 2009.

Până

la data soluționării recursului de față, 31 octombrie 2012, recurenta nu a emis

decizia reprezentând titlu de despăgubire și, de altfel, nu a făcut dovada parcurgerii

niciuneia dintre etapele prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În

aceste condiții, Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit

termenul rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Răspunzând

punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1.Referitor

la nesoluționarea cererii de despăgubire într-un termen rezonabil

Apărarea

recurentei în sensul că dosarul de despăgubire face parte din categoria celor înregistrate

la autoritate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și va fi selectat

în vederea trimiterii la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin Decizia nr.

2815/2008, adică în ordinea înregistrării la C.C.S.D., nu poate fi primită.

Fără

a nega dreptul autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării

activității sale, Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul

intimatelor a debutat cu notificările din anul 2001 și nu au fost soluționate

nici la data de 31 octombrie 2012. Complexitatea etapelor procedurii

administrative la care face referire recurenta nu poate constitui un argument

care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând

titlul de despăgubire pentru intimați.

În

plus, în prezenta cauză prezintă relevanță împrejurarea că, în urma

verificărilor efectuate de recurentă, nu s-au constatat nici un fel de nereguli

sau lipsuri în dosarul intimatelor, care, dat fiind obiectul său, nu prezintă

gradul de complexitate invocat în alte situații.

Conchizând,

instanța de recurs reține, pe baza jurisprudenței sale consecvente, precum și a

Curții Europene a Drepturilor Omului, că autoritățile unui stat nu pot să

invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un

proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în

privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție.

1.2.

Referitor la obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire

Contrar

susținerilor recurentei, obligarea sa la emiterea deciziei potrivit art. 16 alin.

(7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este corectă.

Evident,

această decizie nu va fi emisă „direct”, ci după parcurgerea etapei evaluării,

însă pretenția recurentei ca intimații să obțină un titlu executoriu pentru

fiecare dintre etapele procedurii administrative este contrară spiritului reglementării

și instituie o sarcină exorbitantă pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 432 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2012.