ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 7 octombrie 2011 și înregistrată sub nr. 975/39/2011, reclamantele L.D. și D.A. au chemat în judecată pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlurile de despăgubire în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în Dosarele înregistrate cu nr. 44044/CC (dispoziția nr. 17120/2007) și nr. 44045/CC (dispoziția nr. 17121/2007) la C.C.S.D. În motivarea cererii, reclamantele au arătat că, prin notificările nr. 813 din 22 august 2001 și nr. 820 din 21 octombrie 2001, depuse la executorul judecătoresc, D.V.

- în prezent decedat, având ca moștenitori pe D.A., L.D. și D.C.S. - a solicitat despăgubiri pentru imobilul care a fost situat în Botoșani, str. Teatrului nr. 16, respectiv imobilul situat în Botoșani, str. Karl Marx; că, urmare a acestor notificări, primarul municipiului Botoșani a emis Deciziile nr. 1720 și nr. 1721 din 21 noiembrie 2011, prin care au fost stabilite măsurile reparatorii, respectiv despăgubiri în condițiile Titlului VII al legii nr. 247/2005 iar dosarele au fost transmise de către Prefectura Botoșani - cu adresa nr. 6874 din 13 mai 2009 - Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrate cu nr. 11371 din 14 mai 2009. Ulterior, dosarele au fost admise și înregistrate la C.C.S.D.

cu nr. 44044/CC (decizia nr. 17120/2007), respectiv 44045/CC (decizia nr. 17121/2007). Au mai arătat reclamantele că, deși au înaintat comisiei o cerere de urgentare a emiterii dispozițiilor de restituire în echivalent a imobilelor menționate (la data de 2 august 2011), cerere formulată și motivată în temeiul dispozițiilor art. 3 al Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, până la data promovării prezentei acțiuni, nu au primit nici un răspuns așa cum prevede Legea nr. 554/2004. La termenul de judecată din 17 noiembrie 2011, reclamantele și-au completat acțiunea cu un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să transmită dosarele evaluatorului/societății de evaluare în vederea întocmirii raportului de despăgubiri.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 432 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantele L.D., și D.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - C.C.S.D., așa cum a fost completată. A obligat pârâta să desemneze evaluator și să comunice dosarul reclamantelor evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. A obligat pârâta să emită o decizie, reprezentând titlu de despăgubiri conform raportului de evaluare întocmit în dosar. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor D.A.

și L.D. a fost înregistrat la C.C.S.D. cu nr. 11371 din 14 mai 2009 așa încât, la data sesizării instanței (7 octombrie 2011) trecuseră mai bine de 2 ani fără ca în acest dosar să se realizeze vreun demers în vederea stabilirii despăgubirilor și emiterii titlului de despăgubire. În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că neefectuând timp de mai mult de 2 ani nici un fel de act în vederea soluționării cererii de emitere a unui titlu de despăgubire, intimata a nesocotit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Recursul declarat de C.C.S.D. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs C.C.S.D., invocând art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte: 3.1. Greșita reținere a încălcării principiului soluționării cererilor într-un termen rezonabil Potrivit recurentei, în cauză nu există argumente care să justifice concluzia curții de apel, mai ales că dosarele de despăgubire ale reclamantelor fac parte din categoria celor trimise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. De asemenea, recurenta arată că instanța nu a reținut, sub nicio formă, aspectele legate de ordinea de soluționare a dosarelor, în condițiile în care adoptarea Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiului egalității de tratament a persoanelor îndreptățite, făcând distincție între dosarele înregistrate înainte și după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor. 3.2 Au fost ignorate etapele procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. La acest punct recurenta critică procedeul instanței de fond de a o obliga să emită „direct” decizia reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele procedurii administrative, cu încălcarea legii. În plus, a fost obligată să parcurgă procedura în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației depinde și de evaluatori care au nevoie de 20 zile pentru evaluarea unui teren. 4. Apărările intimatelor Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 31 ocrombrie 2012, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat, însușindu-și considerentele prezentate de prima instanță în sentința atacată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatele-reclamante L.D. și D.A. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea recurentei-pârâte C.C.S.D.

de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului nr. 11371/CC din 14 mai 2009. Până la data soluționării recursului de față, 31 octombrie 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire și, de altfel, nu a făcut dovada parcurgerii niciuneia dintre etapele prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. În aceste condiții, Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: 1.1.Referitor la nesoluționarea cererii de despăgubire într-un termen rezonabil Apărarea recurentei în sensul că dosarul de despăgubire face parte din categoria celor înregistrate la autoritate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007 și va fi selectat în vederea trimiterii la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin Decizia nr. 2815/2008, adică în ordinea înregistrării la C.C.S.D., nu poate fi primită.

Fără a nega dreptul autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării activității sale, Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul intimatelor a debutat cu notificările din anul 2001 și nu au fost soluționate nici la data de 31 octombrie 2012. Complexitatea etapelor procedurii administrative la care face referire recurenta nu poate constitui un argument care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru intimați. În plus, în prezenta cauză prezintă relevanță împrejurarea că, în urma verificărilor efectuate de recurentă, nu s-au constatat nici un fel de nereguli sau lipsuri în dosarul intimatelor, care, dat fiind obiectul său, nu prezintă gradul de complexitate invocat în alte situații.

Conchizând, instanța de recurs reține, pe baza jurisprudenței sale consecvente, precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului, că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție. 1.2. Referitor la obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire Contrar susținerilor recurentei, obligarea sa la emiterea deciziei potrivit art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este corectă. Evident, această decizie nu va fi emisă „direct”, ci după parcurgerea etapei evaluării, însă pretenția recurentei ca intimații să obțină un titlu executoriu pentru fiecare dintre etapele procedurii administrative este contrară spiritului reglementării și instituie o sarcină exorbitantă pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 432 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012.