ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3742/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 208 din 3 august 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta G.R.M. împotriva Rezoluției nr. 870 din 27 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținând soluția atacată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 RON. S-a reținut că la data de 19 mai 2008, persoana vătămată G.R.M. a formulat plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și 264 C. pen.

a procurorului Ț.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. Persoana vătămată a susținut că procurorul a tergiversat rezolvarea cauzei privind accidentul de circulație produs de Ș.G. la data de 30 septembrie 2005 și a cărui victimă a fost, cu scopul de a se prescrie răspunderea penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Prin Rezoluția nr. 870/P/2008 din 18 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul Ț.A., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Prin Sentința penală nr. 2 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis plângerea petiționarei formulată împotriva acestei rezoluții, pe care a desființat-o, dispunând trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări.

Prin Rezoluția nr. 870/P/2008 din 24 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul Ț.A., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni (lipsa intenției ca element al laturii subiective).

Parchetul a apreciat că nu se poate reține în sarcina procurorului săvârșirea vreunei fapte care să atragă răspunderea penală, atâta vreme cât acesta nu a acționat cu intenția de a favoriza pe învinuit, nesoluționarea cu operativitate a dosarului penal în care a fost implicată partea vătămată datorându-se volumului mare de lucrări primit de procuror în perioada 2007 - 2008, programului de lucru care a inclus și participarea la cursurile de perfecționare organizate în perioada octombrie 2007 - februarie 2008 ale Institutului Național al Magistraturii, asigurării serviciului de permanență și examinării propunerilor de luare a măsurilor preventive. De asemenea, s-a mai arătat că dosarul penal a fost repartizat procurorului Ț.A.

la data de 1 octombrie 2007 și redistribuit procurorului S.C.Ș., la momentul încetării delegării procurorului Ț.A., interval de timp în care au fost efectuate acte de urmărire penală în cauză, motiv pentru care nu se poate imputa procurorului de caz o atitudine pasivă ori de favorizare a învinuitului. Prin Rezoluția nr. 779/II/2/04 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta G.R.M. împotriva soluției emise la data de 24 aprilie 2009, în Dosarul nr. 870/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la instanța competentă.

Curtea de Apel București a constatat că soluția dată de procuror este corectă, plângerea petentei nefiind susținută de niciuna din probele administrate în faza actelor premergătoare. În consecință, a respins plângerea petiționarei ca nefondată și a menținut rezoluția atacată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara G.R.M. Recursul este tardiv. În conformitate cu dispozițiile art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul curge, potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. Din practicaua Sentinței penale nr. 208 din 3 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, rezultă că petiționara G.R.M.

a fost prezentă la dezbateri; prin urmare, termenul de recurs curgea de la data de 3 august 2009, împlinindu-se pe data de 14 august 2009. Petiționara a declarat recursul la 24 septembrie 2009, potrivit datei de pe ștampila Poștei Române aplicată pe plicul în care a fost înaintat recursul. În consecință, recursul fiind declarat peste termenul prevăzut de lege, va fi respins ca tardiv, iar petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționara G.R.M. împotriva Sentinței penale nr. 208 din 3 august 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.