ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3742/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 208 din 3 august 2009, Curtea de

Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, în baza art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta G.R.M.

împotriva Rezoluției nr. 870 din 27 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, menținând soluția atacată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 50 RON.

S-a reținut că la data de 19 mai

2008, persoana vătămată G.R.M. a formulat plângere prin care a solicitat

tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute

de art. 246 și 264 C. pen. a procurorului Ț.A. din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Cornetu.

Persoana vătămată a susținut că

procurorul a tergiversat rezolvarea cauzei privind accidentul de circulație

produs de Ș.G. la data de 30 septembrie 2005 și a cărui victimă a fost, cu

scopul de a se prescrie răspunderea penală a învinuitului sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Prin Rezoluția nr. 870/P/2008 din 18

iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea

urmăririi penale față de procurorul Ț.A., în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 2 din 2

februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

plângerea petiționarei formulată împotriva acestei rezoluții, pe care a desființat-o,

dispunând trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări.

Prin Rezoluția nr. 870/P/2008 din 24

aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorul Ț.A., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., nefiind întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni (lipsa intenției ca element al

laturii subiective).

Parchetul a apreciat că nu se poate

reține în sarcina procurorului săvârșirea vreunei fapte care să atragă

răspunderea penală, atâta vreme cât acesta nu a acționat cu intenția de a

favoriza pe învinuit, nesoluționarea cu operativitate a dosarului penal în care

a fost implicată partea vătămată datorându-se volumului mare de lucrări primit

de procuror în perioada 2007 - 2008, programului de lucru care a inclus și

participarea la cursurile de perfecționare organizate în perioada octombrie

2007 - februarie 2008 ale Institutului Național al Magistraturii, asigurării

serviciului de permanență și examinării propunerilor de luare a măsurilor

preventive.

De asemenea, s-a mai arătat că

dosarul penal a fost repartizat procurorului Ț.A. la data de 1 octombrie 2007

și redistribuit procurorului S.C.Ș., la momentul încetării delegării

procurorului Ț.A., interval de timp în care au fost efectuate acte de urmărire

penală în cauză, motiv pentru care nu se poate imputa procurorului de caz o

atitudine pasivă ori de favorizare a învinuitului.

Prin Rezoluția nr. 779/II/2/04 iunie

2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petenta

G.R.M. împotriva soluției emise la data de 24 aprilie 2009, în Dosarul nr.

870/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat cu plângere

împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la instanța competentă.

Curtea de Apel București a constatat că soluția dată

de procuror este corectă, plângerea petentei nefiind susținută de niciuna din

probele administrate în faza actelor premergătoare. În consecință, a respins

plângerea petiționarei ca nefondată și a menținut rezoluția atacată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara G.R.M.

Recursul este tardiv.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea

nu dispune altfel.

Termenul curge, potrivit

dispozițiilor art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) C.

proc. pen., de la pronunțare, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri

sau la pronunțare.

Din practicaua Sentinței penale nr. 208 din 3 august

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, rezultă că petiționara G.R.M.

a fost prezentă la dezbateri; prin urmare, termenul de recurs curgea de la data

de 3 august 2009, împlinindu-se pe data de 14 august 2009.

Petiționara a declarat recursul la

24 septembrie 2009, potrivit datei de pe ștampila Poștei Române aplicată pe

plicul în care a fost înaintat recursul.

În consecință, recursul fiind

declarat peste termenul prevăzut de lege, va fi respins ca tardiv, iar

petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de petiționara G.R.M. împotriva Sentinței penale nr. 208 din 3 august

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară la 200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 noiembrie 2009.