ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2412 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamantul R.D. solicita anularea O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 1003 din 22 mai 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de conducere de director executiv adjunct la Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Ialomița, precum și suspendarea executării actelor contestate, până la soluționarea cauzei. Prin aceeași sentință, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes a acțiunii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin adresa înregistrată sub nr. 938879 din 18 mai 2009, reclamantul și-a exprimat opțiunea și a solicitat să fie numit în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul tehnologia informației în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița - Administrația Finanțelor Publice Slobozia. Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 1003 din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat, începând cu data de 25 mai 2009, din funcția publică de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița, urmând ca numirea sa pe funcția publică de conducere pentru care a optat să se realizeze prin decizie a directorului coordonator.

Prin Decizia directorului coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița nr. 124 din 26 mai 2009, reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de șef la Biroul tehnologia informației în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița - Administrația Finanțelor Publice Slobozia beneficiind de un salariu de bază de 1920 lei, o indemnizație de conducere de 22% și un spor de vechime de 25%, nefiind afectat în vreun fel dreptul la muncă și dreptul la salariu.

Având în vedere opțiunea reclamantului, instanța de fond reține că numirea sa în funcția publică de conducere de șef de birou la Biroul tehnologia informației în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița - Administrația Finanțelor Publice Slobozia, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, în acest caz nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „orice persoană care se consideră vătămată (...) într-un interes legitim, de către o autoritate publică (...) se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea (...) interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată". Referitor la cererea de anulare a O.U.G.

nr. 37/2009, prima instanță reține că aceasta a fost în mod expres abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în M.Of., partea I nr. 668 din 6 octombrie 2009; totodată, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională. De asemenea, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În fața instanței de recurs, la termenul din 15 septembrie 2011, când a fost judecată calea de atac exercitată, avocatul recurentului, în prezența acestuia, a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii contestației formulate, ca fiind rămasă fără obiect.

In acest sens, a arătat că, prin Ordinul nr. 1523 din 25 mai 2010 emis de ministrul finanțelor publice, depus la dosar, s-a dispus reîncadrarea recurentului- reclamant în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 1003 din 22 mai 2009, a cărui anulare a solicitat-o în cauză. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu înscrisul depus în recurs, respectiv Ordinul nr. 1523 din 25 mai 2010 emis de ministrul finanțelor publice, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. , Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Unul din elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul, înțelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

In speță, obiectul principal al acțiunii reclamantului îl constituie redobândirea funcției publice de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița, din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 1003 din 22 mai 2009, contestat în cauză. Or, din înscrisul depus la dosar de către recurent, respectiv Ordinul nr. 1523 din 25 mai 2010 emis de ministrul finanțelor publice (f.21 - dosar recurs), rezultă că acesta a fost reîncadrat în funcția publică de conducere respectivă, astfel că acțiunea a rămas fără obiect. Pe cale de consecință, va fi admis recursul, modificată, în parte, sentința atacată și respinsă acțiunea, ca rămasă fără obiect; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul R.D. împotriva sentinței nr. 2412 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge contestația, ca rămasă fără obiect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.