ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4105/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 2412 din 19 mai 2010, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea

prin care reclamantul R.D. solicita

anularea O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 1003 din 22 mai 2009 prin care

s-a dispus eliberarea sa din funcția de conducere de director executiv adjunct

la Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Ialomița, precum și

suspendarea executării actelor contestate, până la soluționarea cauzei. Prin

aceeași sentință, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și lipsei de

interes a acțiunii.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa

înregistrată sub nr. 938879 din 18 mai 2009, reclamantul și-a exprimat opțiunea

și a solicitat să fie numit în funcția publică de conducere de șef birou la

Biroul tehnologia informației în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

a județului Ialomița - Administrația Finanțelor Publice Slobozia.

Prin Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 1003 din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat,

începând cu data de 25 mai 2009, din funcția publică de director executiv

adjunct - Activitatea de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Ialomița, urmând ca numirea sa pe funcția

publică de conducere pentru care a optat să se realizeze prin decizie a

directorului coordonator.

Prin Decizia

directorului coordonator al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Ialomița nr. 124 din 26 mai 2009, reclamantul a fost numit în funcția publică

de conducere de șef la Biroul tehnologia informației în cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Ialomița - Administrația Finanțelor

Publice Slobozia beneficiind de un salariu de bază de 1920 lei, o indemnizație

de conducere de 22% și un spor de vechime de 25%, nefiind afectat în vreun fel

dreptul la muncă și dreptul la salariu.

Având în

vedere opțiunea reclamantului, instanța de fond reține că numirea sa în funcția

publică de conducere de șef de birou la Biroul tehnologia

informației în cadrul Direcției Generale a

Finanțelor Publice a județului Ialomița

- Administrația Finanțelor

Publice Slobozia, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 99 alin. (1) lit.

b) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor

publici, republicată, în acest caz nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și

completările ulterioare, conform cărora „orice persoană care se consideră

vătămată (...) într-un interes legitim, de către o autoritate publică (...) se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru

anularea actului, recunoașterea (...) interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a

fost cauzată".

Referitor la

cererea de anulare a O.U.G. nr. 37/2009, prima instanță reține că aceasta a

fost în mod expres abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, publicată în

M.Of., partea

I

nr.

668 din 6 octombrie 2009; totodată, prin Decizia Curții Constituționale nr.

1257/2009 s-a

constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

este neconstituțională.

De asemenea,

instanța de fond a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru

suspendarea executării actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamantul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În fața instanței de recurs, la termenul din 15

septembrie 2011, când a fost

judecată calea de atac exercitată, avocatul

recurentului, în prezența acestuia, a solicitat, în principal, admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate, în

sensul respingerii contestației formulate, ca fiind rămasă fără obiect.

In acest sens,

a arătat că, prin Ordinul nr. 1523 din 25 mai 2010 emis de

ministrul finanțelor publice, depus la dosar, s-a

dispus reîncadrarea recurentului-

reclamant în funcția deținută anterior

emiterii Ordinului nr. 1003 din 22 mai 2009, a cărui anulare a solicitat-o în

cauză.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

motivele invocate de recurent și cu înscrisul depus în recurs, respectiv

Ordinul nr. 1523 din 25 mai 2010 emis de ministrul finanțelor publice,

precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea va

admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Unul din

elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul,

înțelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a

reclamantului.

In speță,

obiectul principal al acțiunii reclamantului îl constituie redobândirea

funcției publice de director executiv adjunct - Activitatea de inspecție

fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Ialomița, din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 1003 din 22 mai 2009,

contestat în cauză.

Or, din

înscrisul depus la dosar de către recurent, respectiv Ordinul nr. 1523 din 25

mai 2010 emis de ministrul finanțelor publice (f.21 - dosar recurs), rezultă că

acesta a fost reîncadrat în funcția publică de conducere respectivă, astfel că

acțiunea a rămas fără obiect.

Pe cale de

consecință, va fi admis recursul, modificată, în parte, sentința atacată și

respinsă acțiunea, ca rămasă fără obiect; vor fi menținute celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul R.D. împotriva

sentinței nr. 2412 din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în

parte, sentința atacată, în sensul că respinge contestația, ca rămasă fără

obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

septembrie 2011.