ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4299/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4299/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a
constatat următoarele:
Tribunalul
Teleorman, secția penală, prin sentința penală nr. 20 din 23 februarie 2010
pronunțată în dosar nr. 2581/87/2009 a condamnat pe inculpatul V.F., trimis în
judecată în stare de libertate] pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
omor calificat [„în public”] prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175
lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (2) C. pen.
la pedeapsa principală de:
- 1 (un) an
închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b) C. pen. pe durata de 1 an [pedeapsă complementară].
S-a făcut aplicarea
art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și i) ca pedeapsă accesorie.
Pe latură civilă în conformitate
cu dispozițiile art. 346 rap. la art. 15 C. proc. pen. s-a luat act ca persoana
vătămată F.R. nu s-a constituit în cauză parte civilă.
În temeiul art. 15 C. proc. pen.
raportat la art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății a fost
obligat / inculpatul la despăgubiri civile / contravaloarea cheltuielilor
privind transportul sanitar al persoanei vătămate în sumă de 1.135,62 lei cu
majorări legale de întârziere către partea civilă Serviciul județean de
Ambulanță Teleorman [luându-se act totodată că Spitalul Clinic de Urgență
„Bagdasar Arseni” București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal].
Conform art. 189, art. 191 C.
proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli
judiciare statului.
În fapt s-a reținut că inculpatul
V.F. este căsătorit, are 4 copii și locuiește în comuna Izlaz, județul
Teleorman.
La data de 24 iulie 2008
inculpatul (care de altfel este cuscru cu persoana vătămată R.F.) în timp ce se
întorcea de la grădină a observat-o pe soția sa V.L. certându-se cu F.R. și
fiica acesteia R.V. în apropierea locuinței lor.
Inculpatul a început să o înjure
pe partea vătămată și pe fiica acesteia și a smuls din grad un par aplicându-i
o lovitură la nivelul capului.
În urma loviturii primite partea
vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința, iar R.V. împreună cu martorii T.C.,
S.A. și D.F. au sunat la ambulanță pentru a-i acorda ajutor.
Examinată medico-legal, așa cum
rezultă din certificatul nr. 778/C/1. 721 din 4 august 2008, partea vătămată F.R.
„prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur. Pot data
din 24 iulie 2008. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin
complicații.
În drept, fapta inculpatului de a
fi aplicat în drumul public unei femei în vârstă de peste 58 ani, o lovitură cu
intensitate sporită cu un par în cap, cauzându-i „traumatism cranio-cerebral
mediu/ hematom extradural, fractură cranio-temporo parietală operat dreapta
lineară”/ leziuni traumatice ce au necesitat intervenție chirurgicală pentru
salvarea vieții victimei în cadrul Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar
Arseni”București în perioada 25 iulie 2008 / 1 august 2008 în final „necesitând
50-55 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații”/a fost apreciată a
realiza elementele constitutive ale tentativei de omor calificat comisă ca
formă de vinovăție fără intenție indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C.
pen. [„prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă
posibilitatea producerii lui”] infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la
art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei,
potrivit art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere împrejurările în care a fost
comisă agresiunea fizică – în cursul unei altercații verbale dintre soția și
fiica inculpatului pe de o parte și victimă pe de altă parte – gravitatea
faptei prin modalitatea în care a fost comisă și consecințele acesteia anterior
arătate, dar și circumstanțele personale ale autorului acțiunii de omucidere
(infractor primar, atitudine sinceră pe parcursul procesului penal) reținute și
apreciate ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.
a) și c) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (2) C.
pen. sub minimul legal special de 7 ani și 6 luni închisoare până la 1 an
închisoare .
Potrivit art.71 C. pen. și art. 8
din Convenția pentru Apărarea Omului și a Libertăților Fundamentale
restrângerea exercițiului unor drepturi ca pedeapsă complementară și accesorie
s-a considerat a fi necesară / și proporțională cu infracțiunea de tentativă la
omor calificat săvârșită de inculpat în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și b) C. pen. [„dreptul de a alege” și „dreptul de a ocupa
o funcție implicând exercițiul autorității de stat”].
În rezolvarea laturii
civile a procesului s-a avut în vedere că persoana vătămată și Spitalul Clinic
de Urgență „Bagdasar Arseni” București nu s-au constituit părți civile /
făcându-se explicația art. 15 C. proc. civ. [despăgubiri civile în baza art. 14
alin. (3) și art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea /
completarea Legii nr. 95/2006 fiind acordate în cuantum de 1135,62 lei potrivit
măsurilor aferente depuse doar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță
Teleorman.
Curtea de Apel
București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin
decizia penală nr. 131/A din 2 iunie 2010 în apelurile Parchetului de pe lângă
Tribunalul Teleorman și inculpatului V.F. criticând sentința pentru
nelegalitate și netemeinicie [greșita aplicare a pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi în condițiile în care pedeapsa principală stabilită
este sub limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. /
stabilirea nelegală a cuantumului pedepsei principale în raport cu dispozițiile
art. 76 alin. (2) C. pen. și individualizarea greșită a acestei sancțiuni
penale în raport cu prevederile art. 76
2
C. pen. inclusiv prin
reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74
alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în primul caz / respectiv aplicarea unei
modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 ori art.
86
1
C. pen. în cel de-al doilea caz] a procedat la reformarea
parțială pe latură penală a hotărârii primei instanțe, consecutiv admiterii
apelurilor amintite în baza art. 379 pct. 1 lit. b) după cum urmează:
- a majorat pedeapsa
principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la omor calificat
prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. menținând
circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen. și efectele favorabile consecutive stabilite prin art. 76 alin. (2) C.
pen. în pofida cererii procurorului pentru înlăturarea lor respinsă ca
neîntemeiată de instanța de apel – la 3 ani închisoare;
- a suspendat
condiționat executarea pedepsei principale astfel majorate pe un termen de 5
ani conform art. 81 și următoarele C. pen. raportat la art. 359 C. proc. pen. /
și implicit potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. și a pedepsei accesorii a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
b) C. pen.;
- a majorat la 2 ani
durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. [fiind menținute nemodificate celelalte
rezolvări juridice / dispoziții adoptate prin sentința atacată].
Recursul în termen
împotriva deciziei amintite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
reiterând critica de netemeinicie din apel privind greșita individualizare a
pedepsei principale aplicate inculpatului corespunzător cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. este nefundat urmând a
fi respins ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel având în
vedere criteriile generale de individualizare din art. 72 C. pen. Înalta Curte
reține - astfel cum au făcut și instanțele anterioare - împrejurările în care
fapta a fost comisă (calitatea persoanelor între care a izbucnit conflictul)
circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu
antecedente penale și atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal.
Relevant sub aspectul gravității
faptei este, așa cum s-a reținut mai sus, faptul că incidentul s-a ivit între
soția sa și partea vătămată, inculpatul intervenind pentru a le despărți.
Totodată, modul de săvârșirea faptei nu denotă o periculozitate sporită a
inculpatului, acesta aplicând o singură lovitură cu un par părții vătămate.
Astfel că, în opinia Înaltei Curți inculpatul a săvârșit infracțiunea cu
intenție indirectă, și nu directă așa cum susține procurorul.
În fine, trebuie
avute în vedere și urmările săvârșirii faptei. Or, așa cum rezultă din actele
dosarului, precum și din declarația părții vătămate, aceasta nu a rămas cu vreo
infirmitate sau altă urmare gravă. Totodată, aceasta a declarat că sunt rude
prin alianță și l-a iertat pe inculpat, fiind în relații bune în aceste moment.
Față de toate acestea, Înalta Curte
a apreciat că prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege,
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul acesteia poate fi
atins și fără executare.
Conform art. 192 alin. (3) C.
proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul
inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
împotriva deciziei penale nr. 131/A din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,
privind pe inculpatul V.F.
Onorariul apărătorului desemnat
din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în
sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 noiembrie 2010
.