ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4299/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Tribunalul Teleorman, secția penală, prin sentința penală nr. 20 din 23 februarie 2010 pronunțată în dosar nr. 2581/87/2009 a condamnat pe inculpatul V.F., trimis în judecată în stare de libertate] pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat [„în public”] prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa principală de: - 1 (un) an închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 1 an [pedeapsă complementară].

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. și i) ca pedeapsă accesorie. Pe latură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 346 rap. la art. 15 C. proc. pen. s-a luat act ca persoana vătămată F.R. nu s-a constituit în cauză parte civilă. În temeiul art. 15 C. proc. pen. raportat la art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății a fost obligat / inculpatul la despăgubiri civile / contravaloarea cheltuielilor privind transportul sanitar al persoanei vătămate în sumă de 1.135,62 lei cu majorări legale de întârziere către partea civilă Serviciul județean de Ambulanță Teleorman [luându-se act totodată că Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni” București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal].

Conform art. 189, art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului. În fapt s-a reținut că inculpatul V.F. este căsătorit, are 4 copii și locuiește în comuna Izlaz, județul Teleorman. La data de 24 iulie 2008 inculpatul (care de altfel este cuscru cu persoana vătămată R.F.) în timp ce se întorcea de la grădină a observat-o pe soția sa V.L. certându-se cu F.R. și fiica acesteia R.V. în apropierea locuinței lor. Inculpatul a început să o înjure pe partea vătămată și pe fiica acesteia și a smuls din grad un par aplicându-i o lovitură la nivelul capului. În urma loviturii primite partea vătămată a căzut și și-a pierdut cunoștința, iar R.V. împreună cu martorii T.C., S.A.

și D.F. au sunat la ambulanță pentru a-i acorda ajutor. Examinată medico-legal, așa cum rezultă din certificatul nr. 778/C/1. 721 din 4 august 2008, partea vătămată F.R. „prezintă leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur. Pot data din 24 iulie 2008. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

În drept, fapta inculpatului de a fi aplicat în drumul public unei femei în vârstă de peste 58 ani, o lovitură cu intensitate sporită cu un par în cap, cauzându-i „traumatism cranio-cerebral mediu/ hematom extradural, fractură cranio-temporo parietală operat dreapta lineară”/ leziuni traumatice ce au necesitat intervenție chirurgicală pentru salvarea vieții victimei în cadrul Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni”București în perioada 25 iulie 2008 / 1 august 2008 în final „necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații”/a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale tentativei de omor calificat comisă ca formă de vinovăție fără intenție indirectă potrivit art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.

[„prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urmărește acceptă posibilitatea producerii lui”] infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere împrejurările în care a fost comisă agresiunea fizică – în cursul unei altercații verbale dintre soția și fiica inculpatului pe de o parte și victimă pe de altă parte – gravitatea faptei prin modalitatea în care a fost comisă și consecințele acesteia anterior arătate, dar și circumstanțele personale ale autorului acțiunii de omucidere (infractor primar, atitudine sinceră pe parcursul procesului penal) reținute și apreciate ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

cu consecința coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (2) C. pen. sub minimul legal special de 7 ani și 6 luni închisoare până la 1 an închisoare . Potrivit art.71 C. pen. și art. 8 din Convenția pentru Apărarea Omului și a Libertăților Fundamentale restrângerea exercițiului unor drepturi ca pedeapsă complementară și accesorie s-a considerat a fi necesară / și proporțională cu infracțiunea de tentativă la omor calificat săvârșită de inculpat în limitele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. [„dreptul de a alege” și „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”]. În rezolvarea laturii civile a procesului s-a avut în vedere că persoana vătămată și Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni” București nu s-au constituit părți civile / făcându-se explicația art. 15 C. proc.

civ. [despăgubiri civile în baza art. 14 alin. (3) și art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea / completarea Legii nr. 95/2006 fiind acordate în cuantum de 1135,62 lei potrivit măsurilor aferente depuse doar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman. 2. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 131/A din 2 iunie 2010 în apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatului V.F. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie [greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în condițiile în care pedeapsa principală stabilită este sub limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen.

/ stabilirea nelegală a cuantumului pedepsei principale în raport cu dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen. și individualizarea greșită a acestei sancțiuni penale în raport cu prevederile art. 76 2 C. pen. inclusiv prin reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în primul caz / respectiv aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate în condițiile art. 81 ori art. 86 1 C. pen. în cel de-al doilea caz] a procedat la reformarea parțială pe latură penală a hotărârii primei instanțe, consecutiv admiterii apelurilor amintite în baza art. 379 pct. 1 lit. b) după cum urmează: - a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea tentativei la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

menținând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și efectele favorabile consecutive stabilite prin art. 76 alin. (2) C. pen. în pofida cererii procurorului pentru înlăturarea lor respinsă ca neîntemeiată de instanța de apel – la 3 ani închisoare; - a suspendat condiționat executarea pedepsei principale astfel majorate pe un termen de 5 ani conform art. 81 și următoarele C. pen. raportat la art. 359 C. proc. pen. / și implicit potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.; - a majorat la 2 ani durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

[fiind menținute nemodificate celelalte rezolvări juridice / dispoziții adoptate prin sentința atacată]. 3. Recursul în termen împotriva deciziei amintite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reiterând critica de netemeinicie din apel privind greșita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Astfel având în vedere criteriile generale de individualizare din art. 72 C. pen. Înalta Curte reține - astfel cum au făcut și instanțele anterioare - împrejurările în care fapta a fost comisă (calitatea persoanelor între care a izbucnit conflictul) circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale și atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal.

Relevant sub aspectul gravității faptei este, așa cum s-a reținut mai sus, faptul că incidentul s-a ivit între soția sa și partea vătămată, inculpatul intervenind pentru a le despărți. Totodată, modul de săvârșirea faptei nu denotă o periculozitate sporită a inculpatului, acesta aplicând o singură lovitură cu un par părții vătămate. Astfel că, în opinia Înaltei Curți inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, și nu directă așa cum susține procurorul. În fine, trebuie avute în vedere și urmările săvârșirii faptei. Or, așa cum rezultă din actele dosarului, precum și din declarația părții vătămate, aceasta nu a rămas cu vreo infirmitate sau altă urmare gravă. Totodată, aceasta a declarat că sunt rude prin alianță și l-a iertat pe inculpat, fiind în relații bune în aceste moment.

Față de toate acestea, Înalta Curte a apreciat că prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul acesteia poate fi atins și fără executare. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 131/A din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul V.F. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2010 .