ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2091/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 februarie 2010, reclamantul A.V.N.T.M. a chemat în judecată Guvernul României și Consiliul Local al Municipiului Beiuș, solicitând anularea dispozițiilor H.G. nr. 970/2002 și ale Hotărârii C.L. nr. 40/1999 referitoare la înființarea Pieței Obor în Municipiul Beiuș, construcție care nu deține autorizația de mediu obligatorie. Sesizată cu judecarea litigiului, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1105 din 15 februarie 2011 prin care a admis excepția invocată de Guvernul României și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 40/1999 adoptată de Consiliul Local al Municipiului Beiuș a fost însușit inventarul bunurilor aparținând domeniului public al localității, iar prin H.G. nr. 970/2002 s-a atestat apartenența la domeniul public al județului Bihor, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județ, a bunurilor cuprinse în anexele 1-96. Având în vedere caracterul de act administrativ unilateral individual al celor două hotărâri atacate, instanța a constatat că reclamantul a formulat acțiunea cu depășirea termenului de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A.V.N.T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că întrucât anexele celor două acte administrative contestate nu au fost publicate în M. Of., nu a avut cunoștință despre conținutul lor decât la data promovării acțiunii, astfel încât excepția tardivității a fost greșit admisă. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ individual, acțiunea prin care se solicită anularea poate fi introdusă în cel mult 1 an de la data comunicării, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

În privința hotărârilor de guvern de atestare a bunurilor aparținând domeniului public, care conțin menținea „anexele se publică ulterior”, termenul pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ nu se calculează de la data publicării lor în M. Of., ci de la data la care i-au fost comunicate persoanei vătămate ori aceasta a luat efectiv cunoștință de conținutul lor. În cauză, anexa 5 a H.G. nr. 970/2002 în care se află la poziția nr. 109 Piața Obor care, potrivit reclamantului, funcționează fără avizele și autorizațiile obligatorii, nu a fost publicată în M. Of. nr. 671 bis din 10 septembrie 2002, pentru ca termenul de decădere de 1 an să se calculeze de la această dată. Însă, din actele dosarului, rezultă că reclamantul a avut cunoștință despre conținutul anexei cu mult înaintea formulării acțiunii, astfel cum rezultă din adresele de răspuns primite de la A.N.S.V.S.A.

din 29 decembrie 2006 și, respectiv, de la M.M.D.D. din 12 august 2008. În consecință, Curtea constată că în cauză acțiunea a fost promovată cu depășirea termenului legal calculat de la data luării la cunoștință, astfel încât soluția instanței de fond care a admis excepția tardivității este legală și temeinică. Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.V.N.T.M. împotriva sentinței nr. 1105 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.