ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 146/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3967/111/2007, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Municipiului Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta M.D., în contradictoriu cu intimații Instituția Primarului Municipiului Beiuș și Primăria Municipiului Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost admisă în parte acțiunea formulată în dosarul conexat nr. 3989/111/2007 al Tribunalului Bihor formulată de reclamanții D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., M.O.V., L.E.M., L.L., L.V., în contradictoriu cu intimații Instituția Primarului Municipiului Beiuș și Primăria Municipiului Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.

S-a dispus anularea dispozițiilor Primarului Municipiului Beiuș nr. AA din 13 august 2007 și nr. BB din 13 august 2007 prin care au fost respinse notificările reclamanților. Pârâtul Primarul Municipiului Beiuș a fost obligat să procedeze la emiterea dispozițiilor de admitere a notificărilor reclamanților și de restituire în natură a imobilului cu nr. top X în suprafața de 302 m.p. și a cotei de 132/360 părți din imobilul cu nr. top Y, înscrise în CF Beiuș și de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 228/360 părți teren cu nr. top Y. Intimații au fost obligați să plătească în favoarea reclamanților suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Conform copiei colii CF Beiuș numiții D.V.

și H.F. au fost proprietarii imobilelor cu nr. top. X grădina în intravilan în suprafață de 302 m.p. și Y reprezentand intravilan gol în suprafață de 360 m.p., cele două terenuri reprezentând grădina aferentă casei de locuit pe care aceștia o dețineau în proprietate și care era amplasată pe nr. top. Z înscris în CF Beiuș. Potrivit copiei colii CF 450 Beiuș, imobilul cu nr. top. Z reprezentând casă și teren în suprafață de 533 m.p. situat adm. în Beiuș, str. N.B., a fost preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950. Ulterior, construcția a fost defalcată pe apartamente, care au fost înstrăinate chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995. Tribunalul a mai reținut că așa cum rezultă din certificatul nr. RR/1949 eliberat de Judecătoria Mixtă Beiuș, parcelele cu nr. top.

X, V, W, Z, Y, T, R înscrise în CF 1, 2, 3, 4 și 5 corespund imobilului situat în Beiuș, strada 7 N., în natură casă, curte și grădina. Împrejurarea că întreaga proprietate a numiților D.V. și H.F. a fost preluată de Statul Român rezultă din adresa nr. NN/1968 a Consiliului Popular Județean Bihor. Astfel, ca răspuns la cererea prin care numiții D.V. și H.F. au solicitat scoaterea de sub efectul Decretului nr. 92/1950 a imobilului situat în Beiuș, str. 7 N. inscris in CF 1, 2, 3 și 4 cu nr. top. X, V, W, Z, Y și T, în natură casă, curte și grădina, li s-a comunicat prin adresa nr. NN/1968 a Consiliului Popular Județean Bihor că cererea lor a fost respinsă pe motivul că naționalizarea a fost făcută cu temei legal.

În acest sens este declarația martorei S.E.M., care a arătat că în anul 1950, când a fost naționalizată casa de locuit, proprietarii au pierdut și grădina aferentă, imobilul fiind ulterior împărțit pe apartamente, iar chiriașii folosesc și grădina aferentă. De asemenea, Consiliul Popular Beiuș a promovat acțiuni în justiție pentru a se constata că și grădina aferentă casei de locuit a făcut obiectul naționalizării, dar s-a omis a se proceda la intabularea statului. Prin notificările adresate Primăriei Municipiului Beiuș, reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor cu nr. top. X și Y. Constatând că proprietari tabulari asupra imobilelor cu nr. top.

X și Y sunt D.V. și H.F., iar Statul Român nu a preluat aceste imobile, prin dispozițiile Primarului Municipiului Beiuș nr. BB din 13 august 2007 și nr. AA din 13 august 2007 au fost respinse notificările reclamanților. Conform dispoziților art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie în natură, în condițiile legii. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

S-a mai reținut că prin art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 se consideră ca fiind preluate abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat. Potrivit disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora. De prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. [art. 4 alin. (2)]. Având în vedere că în speță reclamanții au făcut dovada că antecesorii lor D.V.

și H.F. au avut calitatea de proprietari ai imobilelor cu nr. top. X și Y la data preluării abuzive a acestora, instanța a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii stabilite de lege. Față de probele depuse la dosar, din care rezultă că întregul imobil situat în Beiuș, strada 7 N., în natură casă, curte și grădina, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, Tribunalul a apreciat că în mod greșit a reținut intimatul Primarul Municipiului Beiuș că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. S.T. terenul cu nr. top. X este teren liber, însă din terenul cu nr. top. Y o porțiune de 228 m.p.

este îngrădită, iar pe aceasta este amplasată o construcție fixă, o magazie din lemn și closet din lemn. De asemenea, așa cum rezultă din adresa nr. MM/2009 emisă de Instituția Primarului Mun. Beiuș, construcția identificată de expert reprezintă casă de locuit proprietatea numiților I.N. și I.A., supraedificatul fiind cumpărat de către cei doi în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumparare nr. CC/1996. Tribunalul a reținut acest aspect că rezultă și din schița de identificare aflată la dosar, din care se reține că imobilul din Beiuș, strada N.B. este format din două corpuri de clădire, un corp de clădire cu două apartamente și un al doilea corp cu un singur apartament aflat în proprietatea familiei I. Însă, după cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, deși în realitate acest supraedificat - apartament este amplasat parțial pe imobilul cu nr. top.

Y în CF acesta figurează pe nr. top. Z, astfel că s-a apreciat că se va impune rectificarea de carte funciară la cererea celor interesați, în baza art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996. În temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. CC/1996 familia I. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din două camere, cu anexe, antreu, hoi, cămară, magazie de lemne și closet în curte, iar potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr. 20/1996 modif. prin H.G. nr. 11/1997 raportat la cele ale art. 26 din Legea nr. 112/1995 sunt îndreptățiți a dobândi în proprietate terenul aferent construcției cumpărate- casă și anexe, și cele două anexe făcând obiectul contractului. Având în vedere că reclamanții nu au atacat contractul de vânzare-cumparare, instanța a apreciat că acestora nu li se poate restitui în natură terenul aferent construcțiilor cumpărate de familia I., așadar pentru aceasta suprafața restituirea în natură nu rnai este posibilă.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 1, 3, 4, 23, 24, 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, instanța a admis în parte cele două acțiuni, a anulat dispozitiile Primarului Muninicipiului Beiuș nr. BB din 13 august 2007 și nr. AA din 13 august 2007, obligând pârâtul Primarul Mun. Beiuș să emită dispoziția de admitere a notificărilor și de restituire în natură a imobilului cu nr. top. X și a cotei de 132/360 părți din imobilul cu nr. top. Y și de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de 228/360 părți din imobilul cu nr. top. Y. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Mun.

Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată prin întâmpinare, având în vedere că această instituție este cea care întocmește referatul ce stă la baza emiterii dispozițiilor de admitere sau respingere a notificărilor adresate în baza Legii nr. 10/2001, apreciindu-se deci că are calitate procesuală în cauză. În baza art. 274 C. proc. civ. intimații, fiind în culpă procesuală au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2.100 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial și onorariu expertiză). Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel reclamanta apelantă M.D., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul reducerii suprafeței de teren aferente casei de locuit - corp clădire C5 din expertiză - la suprafața de 36 m.p.

(ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții I.N. și I.A.) și inserarea în dispozitivul hotărârii a obligației Primarului Municipiului Beiuș să emită decizie de restituire în natură pentru suprafața de 324/360 m.p., în loc de 132/360 m.p. din topograficul Y și să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, atât pentru terenul aferent, cât și pentru construcțiile aflate pe topograficul Y. A solicitat ca restituirea în echivalent a terenului aferent să se facă în principal în natură cu teren din topograficul Q, proprietatea Statului Român - iar diferența cu teren aflat la dispoziția Primăriei.

În motivarea apelului s-a arătat că din expertiza efectuată în cauză rezultă că imobilul - casa de locuit dobândit de cumpăratorii I. (corpul C5), se afla parțial pe topograficul Y, având o suprafață de 36 m.p., motiv pentru care se impune ca măsurile reparatorii să se refere nu numai la terenul de sub construcție ci și la construcția în sine, pentru care li se cuvin apelanților despăgubiri. În ceea ce privește terenul aferent construcțiilor se apreciază că în mod greșit instanța a acordat cumpărătorilor construcției cota de 228/360 părți din teren, întrucât prin contractul de vânzare--cumpărare nu s-a vândut această cotă, iar construcția ocupă suprafața de 36 m.p. cu anexele 50,75 m.p. ca teren aferent.

Referitor la anexe, chiar dacă ele sunt trecute în contract, sunt construcții mobile, ridicate fără autorizație, astfel că pot fi desființate sau mutate pe terenul proprietatea cumpărătorilor sau pe topograficul Q aparținând Statului Român, îngrădirea terenului pe care sunt ele ridicate făcându-se nelegal de către chiriașii Statului. Au mai declarat apel și reclamanți D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L. și M.D.V., solicitările acestora și temeiurile pe care ele se întemeiază fiind identice cu cele ale apelantei M.D. Ulterior, prin notele de ședință apelanții și-au precizat apelul în sensul restituirii în natură către aceștia a cotei de 282/360 m.p. în loc de 132/360 m.p.

din topograficul Y și acordării de măsuri reparatorii - teren în compensare 78 m.p. din top. Q și totodată lămurirea situației construcției casă de locuit C5, aflată pe topograficul Y, în sensul obligării la despăgubiri în acest dosar, fie al menționării legalității acordării de măsuri reparatorii în dispozitia nr. DD/2007. S-a arătat că precizarea apelului a fost facută pe baza expertizei extrajudiciare depusă la dosar, care concluzionează că anexele la construcția cumpărată de numiții I. sunt construcții demolabile, ce pot fi mutate, iar pentru suprafața de 78 m.p. aferentă casei, urmează ca apelanții să primească teren în compensare pe topograficul Q. Prin apelul declarat de Primarul Municipiului Beiuș, respectiv Primăria Beiuș, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

S-a arătat în motivare că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Beiuș, deoarece în procesele având ca obiect contestații împotriva dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primar, doar Instituția Primarului poate avea calitate procesuală pasivă și nu Primăria Beiuș. Pe fondul cauzei, se arată că instanța nu a avut în vedere situația de carte funciară, care a rămas nemodificată, în sensul că proprietari ai imobilului în litigiu figurează antecesorii apelanților D.V. și H.F., nerezultând din actele dosarului că imobilele în litigiu ar fi fost preluate de Stat de la aceștia. Prin decizia civilă nr. 31A din 07 aprilie 20910, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost respins apelul declarat de apelanții pârăți Instituția Primarului Municipiului Beiuș și Primăria Municipiului Beiuș.

Au fost admise ca fondate apelurile declarate de apelanții reclamanți M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L. și M.D.V. în contradictoriu cu pârâta Comisi Locală Beiuș pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 146/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Beiuș să emită dispoziții de admitere a notificărilor reclamanților și să restituie în natură cota de 132/360 părți din imobilul cu numărul topografic Y, înscris în CF Beiuș, și să acorde teren în compensare din topograficul Q pentru suprafața de 228 m.p. sau măsuri reparatorii prin echivalent în măsura în care compensarea nu este posibilă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Au fost obligate intimatele Primăria și Primarul Municipiului Beiuș să plătească apelanților suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel. Instanța de apel a reținut în ceea ce privește apelul declarat de Primarul și Primăria Municipiului Beiuș, că este nefondat, având în vedere că imobilul din litigiu înscris în CF Beiuș, nr. top. X, Y, figurează înscris pe numele antecesorilor reclamanților apelanți, D.V. și H.F., însă faptic el a fost preluat de Statul Român în cadrul procesului de naționalizare, ulterior fiind închiriat și apoi vândut chiriașilor I.N. și A., în baza Legii nr. 112/1995. S-a apreciat că nefondată susținerea în sensul că imobilul din litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, preluarea de către Stat a imobilului fiind pe deplin dovedită, situație în care Statul nu ar fi avut posibilitatea să înstrăineze imobilul chiriașilor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Primăria Beiuș, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, în condițiile în care această instituție, prin Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 este cea care are obligația să întocmească referatul ce sta la baza emiterii dispozițiilor de admitere sau respingere a notificărilor adresate în baza Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, criticile se referă numai la topograficul Y în suprafață totală de 360 m.p. Potrivit expertizei efectuate în cauză de expert ing. T.S., pe o porțiune de 228 m.p. din topograficul mai sus arătat, se află amplasate o construcție fixă, o magazie de lemne și un closet de lemn, anexe ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții I.N.

și I.A., astfel că potrivit H.G. nr. 20/1996, modificată prin H.G. nr. 11/1997 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcțiilor sunt îndreptățiți și la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestora. Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat că propunerea expertului T., însușită și de instanța de fond, (228 m.p. teren aferent construcției cumpărate), este mai rezonabilă decât cea cuprinsă în expertiza extrajudiciară (78 m.p.) raportat la scopul asigurării unei bune funcționalități a construcției principale. În lipsa acordului proprietarilor, s-a reținut că instanța nu poate dispune demolarea sau mutarea anexelor în discuție, atâta timp cât ele au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de aceștia.

Referitor la cererea apelanților reclamanți de a li se acorda despăgubiri și pentru construcția casă de locuit C5 aflată pe topograficul Y, instanța a reținut că nu poate fi soluționată, deoarece, pentru această construcție s-au acordat despăgubiri prin dispoziția nr. DD din 13 august 2007 a Primarului Municipiului Beiuș, dispoziție ce nu a făcut obiectul prezentei cauze; de asemenea, construcția figurează înscrisă în cartea funciară pe topograficul Z, dar din expertiza efectuată în cauză rezultă că ea este amplasată parțial pe topograficul Y, ceea ce ar impune rectificarea cărții funciare și abia apoi o rectificare a dispoziției nr. DD din 2007 mai sus evocată. În baza art. 274 C. proc. civ.

au fost obligați Primarul și Primăria Municipiului Beiuș, la 1.000 RON cheltuieli de judecată parțiale în favoarea celorlalți apelanți, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva deciziei nr. 31A din 07 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, au declarat recurs, în termen, reclamanții M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L., M.D.V. care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au criticat-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel în mod greșit a reținut ca teren aferent suprafața de 228 m.p. teren, care este exagerată, cea corectă apreciind că este cea de 78 m.p. stabilită de expertul în construcții. Nemulțumirea recurenților este și cu privire la neacordarea suprafeței de teren solicitate pe vechiul amplasament.

O altă critică se referă la faptul că toate construcțiile de pe teren, respectiv o magazie de lemne și un WC din lemn, sunt construcții neautorizate, edificate după anul 1990, construcții ușor demontabile, că nu au fost vândute prin contractul de vânzare-cumpărare, astfel că terenul pe care sunt edificate poate fi restituit pe vechiul amplasament, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. La data de 14 ianuarie 2011 numita L.H. a formulat o cerere, arătând că a dobândit calitatea de cesionar de drepturi litigioase și că în baza subrogației reale cu titlu personal urmează să ia locul reclamanților-recurenți din cauză. La termenul din 28 martie 2011 L.H.

a depus o nouă cerere prin care arată că între ea și Primăria Municipiului Beiuș a intervenit o înțelegere, anexând dispoziția din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului Beiuș, prin care au fost admise notificările reclamanților din cauza de față și în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase anexate în copie, s-a restituit în natură numărul top X - 302 m.p. și nr. top Y - 360 m.p., în total 662 m.p. acesteia, ca cesionară a drepturilor litigioase ale reclamanților. L.H. opunând recurenților pretenții proprii, la termenul din 11 aprilie 2011, instanța a calificat, în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ., cererea ca fiind una de intervenție în interes propriu și invocând dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc.

civ., instanța, din oficiu, a reținut inadmisibilitatea acestei cereri de intervenție în interes propriu formulată în faza procesuală a recursului, urmând să pronunțe respingerea ei ca atare. Referitor la recursul declarat de reclamanți, se reține că este nefondat, pentru următoarele considerente: Critica din recurs vizează numai modul de soluționare referitor la numărul topografic Y în suprafață totală de 360 m.p. Instanța de apel a reținut corect că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert T.S., pe o suprafață de 228 m.p. din acest topografic este amplasată o construcție fixă, o magazie din lemn și un WC din lemn, anexe ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții I.N.

și I.A., situație în care, potrivit H.G. nr. 20/1996, modificată prin H.G. nr. 11/1997 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcțiilor sunt îndreptățiți și la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestora. Este adevărat că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate, în condițiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”. Construcțiile în discuție au fost edificate după anul 1990 și sunt ușor demontabile, dar, au făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, situație în care nu se poate dispune demolarea lor decât cu acordul proprietarilor și nici mutarea acestora decât în aceleași condiții.

De fapt, recurenții prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase privind restituirea în natură a top X - 302 m.p. și top Y - 360 m.p. au înstrăinat aceste drepturi numitei L.H. (dispoziția din 17 ianuarie 2011) situație în care nu se mai justifică interesul lor în susținerea recursului. Distinct de cele expuse anterior, după emiterea dispoziției din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului Beiuș, interes în susținerea criticilor din recurs ar avea numai L.H., ca cesionară a drepturilor litigioase ale reclamanților. În plus de cele arătate trebuie reținut că L.H. a renunțat prin cererea scrisă depusă la dosar la cererea formulată, dar instanța nu poate da eficiență dispozițiilor art. 246 C. proc.

civ., pentru că cererea nu este formulată în formă autentică și că solicitanta nici nu a fost prezentă la instanță. Pentru aceste considerente, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți și ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de L.H. în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de L.H. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L., M.D.V. impotriva deciziei nr. 31A din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtĂ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.