ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3337/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 146/C din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul

nr. 3967/111/2007, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată

de pârâta Primăria Municipiului Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.

A fost admisă în parte acțiunea formulată

de reclamanta M.D., în contradictoriu cu intimații Instituția Primarului Municipiului

Beiuș și Primăria Municipiului Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.

A fost admisă în parte acțiunea formulată

în dosarul conexat nr. 3989/111/2007 al Tribunalului Bihor formulată de reclamanții

D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., M.O.V., L.E.M., L.L., L.V., în contradictoriu cu

intimații Instituția Primarului Municipiului Beiuș și Primăria Municipiului Beiuș

- Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.

S-a dispus anularea dispozițiilor Primarului

Municipiului Beiuș nr. AA din 13 august 2007 și nr. BB din 13 august 2007 prin care

au fost respinse notificările reclamanților.

Pârâtul Primarul Municipiului Beiuș a fost

obligat să procedeze la emiterea dispozițiilor de admitere a notificărilor reclamanților

și de restituire în natură a imobilului cu nr. top X în suprafața de 302 m.p.

și a cotei de 132/360 părți din imobilul cu nr. top Y, înscrise în CF  Beiuș și

de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 228/360 părți teren

cu nr. top Y.

Intimații au fost obligați să plătească

în favoarea reclamanților suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Conform copiei colii CF Beiuș numiții D.V.

și H.F. au fost proprietarii imobilelor cu nr. top. X grădina în intravilan în suprafață

de 302 m.p. și Y reprezentand intravilan gol în suprafață de 360 m.p., cele două

terenuri reprezentând grădina aferentă casei de locuit pe care aceștia o dețineau

în proprietate și care era amplasată pe nr. top. Z înscris în CF Beiuș.

Potrivit copiei colii CF 450 Beiuș, imobilul

cu nr. top. Z reprezentând casă și teren în suprafață de 533 m.p. situat adm. în

Beiuș, str. N.B., a fost preluat de Statul Român cu titlu de naționalizare în baza

Decretului nr. 92/1950. Ulterior, construcția a fost defalcată pe apartamente, care

au fost înstrăinate chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995.

Tribunalul a mai reținut că așa cum rezultă

din certificatul nr. RR/1949 eliberat de Judecătoria Mixtă Beiuș, parcelele cu

nr. top. X, V, W, Z, Y, T, R înscrise în CF 1, 2, 3, 4 și 5 corespund imobilului

situat în Beiuș, strada 7 N., în natură casă, curte și grădina.

Împrejurarea că întreaga proprietate a

numiților D.V. și H.F. a fost preluată de Statul Român rezultă din adresa nr. NN/1968

a Consiliului Popular Județean Bihor. Astfel, ca răspuns la cererea prin care numiții

D.V. și H.F. au solicitat scoaterea de sub efectul Decretului nr. 92/1950 a imobilului

situat în Beiuș, str. 7 N. inscris in CF 1, 2, 3 și 4 cu nr. top. X, V, W, Z, Y

și T, în natură casă, curte și grădina, li s-a comunicat prin adresa nr. NN/1968

a Consiliului Popular Județean Bihor că cererea lor a fost respinsă pe motivul că

naționalizarea a fost făcută cu temei legal.

În acest sens este declarația martorei

S.E.M., care a arătat că în anul 1950, când a fost naționalizată casa de locuit,

proprietarii au pierdut și grădina aferentă, imobilul fiind ulterior împărțit pe

apartamente, iar chiriașii folosesc și grădina aferentă.

De asemenea, Consiliul Popular Beiuș a

promovat acțiuni în justiție pentru a se constata că și grădina aferentă casei de

locuit a făcut obiectul naționalizării, dar s-a omis a se proceda la intabularea

statului.

Prin notificările adresate Primăriei Municipiului

Beiuș, reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură

a imobilelor cu nr. top. X și Y.

Constatând că proprietari tabulari asupra

imobilelor cu nr. top. X și Y sunt D.V. și H.F., iar Statul Român nu a preluat aceste

imobile, prin dispozițiile Primarului Municipiului Beiuș nr. BB din 13 august 2007

și nr. AA din 13 august 2007 au fost respinse notificările reclamanților.

Conform dispoziților art. 1 din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989

se restituie în natură, în condițiile legii. În cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor

consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite

sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii

și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

S-a mai reținut că prin art. 2 lit. h)

din Legea nr. 10/2001 se consideră ca fiind preluate abuziv orice imobile preluate

fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale

organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Potrivit disp. art. 3 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora. De prevederile legii

beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

[art. 4 alin. (2)].

Având în vedere că în speță reclamanții

au făcut dovada că antecesorii lor D.V. și H.F. au avut calitatea de proprietari

ai imobilelor cu nr. top. X și Y la data preluării abuzive a acestora, instanța

a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii

stabilite de lege.

Față de probele depuse la dosar, din care

rezultă că întregul imobil situat în Beiuș, strada 7 N., în natură casă, curte

și grădina, a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, Tribunalul a apreciat

că în mod greșit a reținut intimatul Primarul Municipiului Beiuș că imobilul nu

face obiectul Legii nr. 10/2001.

Conform concluziilor raportului de expertiză

efectuat în cauză de exp. S.T. terenul cu nr. top. X este teren liber, însă din

terenul cu nr. top. Y o porțiune de 228 m.p. este îngrădită, iar pe aceasta este

amplasată o construcție fixă, o magazie din lemn și closet din lemn.

De asemenea, așa cum rezultă din adresa

nr. MM/2009 emisă de Instituția Primarului Mun. Beiuș, construcția identificată

de expert reprezintă casă de locuit proprietatea numiților I.N. și I.A., supraedificatul

fiind cumpărat de către cei doi în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului

de vânzare-cumparare nr. CC/1996.

Tribunalul a reținut acest aspect că rezultă

și din schița de identificare aflată la dosar, din care se reține că imobilul din

Beiuș, strada N.B.  este format din două corpuri de clădire, un corp de clădire

cu două apartamente și un al doilea corp cu un singur apartament aflat în proprietatea

familiei I.

Însă, după cum rezultă din expertiza efectuată

în cauză, deși în realitate acest supraedificat - apartament este amplasat parțial

pe imobilul cu nr. top. Y în CF acesta figurează pe nr. top. Z, astfel că s-a apreciat

că se va impune rectificarea de carte funciară la cererea celor interesați, în baza

art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.

În temeiul contractului de vânzare-cumpărare

nr. CC/1996 familia I. a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului compus

din două camere, cu anexe, antreu, hoi, cămară, magazie de lemne și closet în curte,

iar potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr. 20/1996 modif. prin H.G. nr. 11/1997

raportat la cele ale art. 26 din Legea nr. 112/1995 sunt îndreptățiți a dobândi

în proprietate terenul aferent construcției cumpărate- casă și anexe, și cele două

anexe făcând obiectul contractului.

Având în vedere că reclamanții nu au atacat

contractul de vânzare-cumparare, instanța a apreciat că acestora nu li se poate

restitui în natură terenul aferent construcțiilor cumpărate de familia I., așadar

pentru aceasta suprafața restituirea în natură nu rnai este posibilă.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor

art. 1, 3, 4, 23, 24, 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr.

247/2005, instanța a admis în parte cele două acțiuni, a anulat dispozitiile Primarului

Muninicipiului Beiuș nr. BB din 13 august 2007 și nr. AA din 13 august 2007, obligând

pârâtul Primarul Mun. Beiuș să emită dispoziția de admitere a notificărilor și de

restituire în natură a imobilului cu nr. top. X și a cotei de 132/360 părți din

imobilul cu nr. top. Y și de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

cota de 228/360 părți din imobilul cu nr. top. Y.

A fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Mun. Beiuș - Comisia Locală de aplicare a Legii

nr. 10/2001 invocată prin întâmpinare, având în vedere că această instituție este

cea care întocmește referatul ce stă la baza emiterii dispozițiilor de admitere

sau respingere a notificărilor adresate în baza Legii nr. 10/2001, apreciindu-se

deci că are calitate procesuală în cauză.

În baza art. 274 C. proc. civ. intimații,

fiind în culpă procesuală au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2.100

RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial și onorariu expertiză).

Împotriva acestei sentințe, în termen a

declarat apel reclamanta apelantă M.D., solicitând modificarea hotărârii atacate

în sensul reducerii suprafeței de teren aferente casei de locuit - corp clădire

C5 din expertiză - la suprafața de 36 m.p. (ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu numiții I.N. și I.A.) și inserarea în dispozitivul

hotărârii a obligației Primarului Municipiului Beiuș să emită decizie de restituire

în natură pentru suprafața de 324/360 m.p., în loc de 132/360 m.p. din topograficul

Y și să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, atât pentru terenul aferent,

cât și pentru construcțiile aflate pe topograficul Y.

A solicitat ca restituirea în echivalent

a terenului aferent să se facă în principal în natură cu teren din topograficul

Q, proprietatea Statului Român - iar diferența cu teren aflat la dispoziția Primăriei.

În motivarea apelului s-a arătat că din

expertiza efectuată în cauză rezultă că imobilul - casa de locuit dobândit de cumpăratorii

I. (corpul C5), se afla parțial pe topograficul Y, având o suprafață de 36 m.p.,

motiv pentru care se impune ca măsurile reparatorii să se refere nu numai la terenul

de sub construcție ci și la construcția în sine, pentru care li se cuvin apelanților

despăgubiri.

În ceea ce privește terenul aferent construcțiilor

se apreciază că în mod greșit instanța a acordat cumpărătorilor construcției cota

de 228/360

părți din teren, întrucât

prin contractul de vânzare--cumpărare nu s-a vândut această cotă, iar construcția

ocupă suprafața de 36 m.p. cu anexele 50,75 m.p. ca teren aferent.

Referitor la anexe, chiar dacă ele sunt

trecute în contract, sunt construcții mobile, ridicate fără autorizație, astfel

că pot fi desființate sau mutate pe terenul proprietatea cumpărătorilor sau pe topograficul

Q aparținând Statului Român, îngrădirea terenului pe care sunt ele ridicate făcându-se

nelegal de către chiriașii Statului.

Au mai declarat apel și reclamanți D.D.V.,

D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O., M.C.L. și M.D.V., solicitările

acestora și temeiurile pe care ele se întemeiază fiind identice cu cele ale apelantei

M.D.

Ulterior, prin notele de ședință apelanții

și-au precizat apelul în sensul restituirii în natură către aceștia a cotei de 282/360

m.p. în loc de 132/360 m.p. din topograficul Y și acordării de măsuri reparatorii

- teren în compensare 78 m.p. din top. Q și totodată lămurirea situației construcției

casă de locuit C5, aflată pe topograficul Y, în sensul obligării la despăgubiri

în acest dosar, fie al menționării legalității acordării de măsuri reparatorii în

dispozitia nr. DD/2007.

S-a arătat că precizarea apelului a fost

facută pe baza expertizei extrajudiciare depusă la dosar, care concluzionează că

anexele la construcția cumpărată de numiții I. sunt construcții demolabile, ce pot

fi mutate, iar pentru suprafața de 78 m.p. aferentă casei, urmează ca apelanții

să primească teren în compensare pe topograficul Q.

Prin apelul declarat de Primarul Municipiului

Beiuș, respectiv Primăria Beiuș, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în

sensul respingerii acțiunii reclamanților.

S-a arătat în motivare că instanța de fond

în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

Municipiului Beiuș, deoarece în procesele având ca obiect contestații împotriva

dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primar, doar Instituția Primarului

poate avea calitate procesuală pasivă și nu Primăria Beiuș.

Pe fondul cauzei, se arată că instanța

nu a avut în vedere situația de carte funciară, care a rămas nemodificată, în sensul

că proprietari ai imobilului în litigiu figurează antecesorii apelanților D.V.

și H.F., nerezultând din actele dosarului că imobilele în litigiu ar fi fost preluate

de Stat de la aceștia.

Prin decizia civilă nr. 31A din 07

aprilie 20910, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a fost respins apelul

declarat de apelanții pârăți Instituția Primarului Municipiului Beiuș și Primăria

Municipiului Beiuș.

Au fost admise ca fondate apelurile declarate

de apelanții reclamanți M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V.,

M.F.O., M.C.L. și M.D.V. în contradictoriu cu pârâta Comisi Locală Beiuș pentru

aplicarea Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 146/C din 9 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului

Beiuș să emită dispoziții de admitere a notificărilor reclamanților și să restituie

în natură cota de 132/360 părți din imobilul cu numărul topografic Y, înscris în

CF Beiuș, și să acorde teren în compensare din topograficul Q pentru suprafața de

228 m.p. sau măsuri reparatorii prin echivalent în măsura în care compensarea nu

este posibilă.

Au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Au fost obligate intimatele Primăria

și Primarul Municipiului Beiuș să plătească apelanților suma de 1.000 RON cheltuieli

de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut în ceea ce privește

apelul declarat de Primarul și Primăria Municipiului Beiuș, că este nefondat, având

în vedere că imobilul din litigiu înscris în CF Beiuș, nr. top. X, Y, figurează

înscris pe numele antecesorilor reclamanților apelanți, D.V. și H.F., însă faptic

el a fost preluat de Statul Român în cadrul procesului de naționalizare, ulterior

fiind închiriat și apoi vândut chiriașilor I.N. și A., în baza Legii nr. 112/1995.

S-a apreciat că nefondată susținerea în

sensul că imobilul din litigiu nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, preluarea

de către Stat a imobilului fiind pe deplin dovedită, situație în care Statul nu

ar fi avut posibilitatea să înstrăineze imobilul chiriașilor.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de Primăria Beiuș, în mod corect a fost respinsă de instanța

de fond, în condițiile în care această instituție, prin Comisia de aplicare a Legii

nr. 10/2001 este cea care are obligația să întocmească referatul ce sta la baza

emiterii dispozițiilor de admitere sau respingere a notificărilor adresate în baza

Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, criticile se referă numai

la topograficul Y în suprafață totală de 360 m.p.

Potrivit expertizei efectuate în cauză

de expert ing. T.S., pe o porțiune de 228 m.p. din topograficul mai sus arătat,

se află amplasate o construcție fixă, o magazie de lemne și un closet de lemn, anexe

ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții I.N.

și I.A., astfel că potrivit H.G. nr. 20/1996, modificată prin H.G. nr. 11/1997 raportat

la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcțiilor sunt îndreptățiți

și la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent acestora.

Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat

că propunerea expertului T., însușită și de instanța de fond, (228 m.p. teren aferent

construcției cumpărate), este mai rezonabilă decât cea cuprinsă în expertiza extrajudiciară

(78 m.p.) raportat la scopul asigurării unei bune funcționalități a construcției

principale.

În lipsa acordului proprietarilor, s-a

reținut că instanța nu poate dispune demolarea sau mutarea anexelor în discuție,

atâta timp cât ele au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat

de aceștia.

Referitor la cererea apelanților reclamanți

de a li se acorda despăgubiri și pentru construcția casă de locuit C5 aflată pe

topograficul Y, instanța a reținut că nu poate fi soluționată, deoarece, pentru

această construcție s-au acordat despăgubiri prin dispoziția nr. DD din 13

august 2007 a Primarului Municipiului Beiuș, dispoziție ce nu a făcut obiectul prezentei

cauze; de asemenea, construcția figurează înscrisă în cartea funciară pe topograficul

Z, dar din expertiza efectuată în cauză rezultă că ea este amplasată parțial pe

topograficul Y, ceea ce ar impune rectificarea cărții funciare și abia apoi o rectificare

a dispoziției nr. DD din 2007 mai sus evocată.

În baza art. 274 C. proc. civ. au fost

obligați Primarul și Primăria Municipiului Beiuș, la 1.000 RON cheltuieli de judecată

parțiale în favoarea celorlalți apelanți, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva deciziei nr. 31A din 07

aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, au declarat

recurs, în termen, reclamanții M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L.,

L.V., M.F.O., M.C.L., M.D.V. care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., au criticat-o pentru nelegalitate, susținând că instanța de apel în

mod greșit a reținut ca teren aferent suprafața de 228 m.p. teren, care este exagerată,

cea corectă apreciind că este cea de 78 m.p. stabilită de expertul în construcții.

Nemulțumirea recurenților este și cu privire la neacordarea suprafeței de teren

solicitate pe vechiul amplasament.

O altă critică se referă la faptul că toate

construcțiile de pe teren, respectiv o magazie de lemne și un WC din lemn, sunt

construcții neautorizate, edificate după anul 1990, construcții ușor demontabile,

că nu au fost vândute prin contractul de vânzare-cumpărare, astfel că terenul pe

care sunt edificate poate fi restituit pe vechiul amplasament, conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

La data de 14 ianuarie 2011 numita L.H.

a formulat o cerere, arătând că a dobândit calitatea de cesionar de drepturi litigioase

și că în baza subrogației reale cu titlu personal urmează să ia locul reclamanților-recurenți

din cauză.

La termenul din 28 martie 2011 L.H. a depus

o nouă cerere prin care arată că între ea și Primăria Municipiului Beiuș a intervenit

o înțelegere, anexând dispoziția din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului

Beiuș, prin care au fost admise notificările reclamanților din cauza de față și

în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase anexate în copie,

s-a restituit în natură numărul top X - 302 m.p. și nr. top Y - 360 m.p., în total

662 m.p. acesteia, ca cesionară a drepturilor litigioase ale reclamanților.

L.H. opunând recurenților pretenții proprii,

la termenul din 11 aprilie 2011, instanța a calificat, în temeiul art. 49 alin.

(2) C. proc. civ., cererea ca fiind una de intervenție în interes propriu și invocând

dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., instanța, din oficiu, a reținut inadmisibilitatea

acestei cereri de intervenție în interes propriu formulată în faza procesuală a

recursului, urmând să pronunțe respingerea ei ca atare.

Referitor la recursul declarat de reclamanți,

se reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Critica din recurs vizează numai modul

de soluționare referitor la numărul topografic Y în suprafață totală de 360 m.p.

Instanța de apel a reținut corect că prin

raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert T.S., pe o suprafață de

228 m.p. din acest topografic este amplasată o construcție fixă, o magazie din lemn

și un WC din lemn, anexe ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu numiții I.N. și I.A., situație în care, potrivit H.G. nr. 20/1996, modificată

prin H.G. nr. 11/1997 raportat la art. 26 din Legea nr. 112/1995, proprietarii construcțiilor

sunt îndreptățiți și la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent

acestora.

Este adevărat că, potrivit art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 „Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat

construcții neautorizate, în condițiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum

și construcții ușoare sau demontabile”.

Construcțiile în discuție au fost edificate

după anul 1990 și sunt ușor demontabile, dar, au făcut obiectul unui contract de

vânzare-cumpărare, situație în care nu se poate dispune demolarea lor decât cu acordul

proprietarilor și nici mutarea acestora decât în aceleași condiții.

De fapt, recurenții prin contractul de

vânzare-cumpărare de drepturi litigioase privind restituirea în natură a top X -

302 m.p. și top Y - 360 m.p. au înstrăinat aceste drepturi numitei L.H. (dispoziția

din 17 ianuarie 2011) situație în care nu se mai justifică interesul lor în susținerea

recursului.

Distinct de cele expuse anterior, după

emiterea dispoziției din 17 ianuarie 2011, emisă de Primarul Municipiului Beiuș,

interes în susținerea criticilor din recurs ar avea numai L.H., ca cesionară a drepturilor

litigioase ale reclamanților.

În plus de cele arătate trebuie reținut

că L.H. a renunțat prin cererea scrisă depusă la dosar la cererea formulată, dar

instanța nu poate da eficiență dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., pentru că cererea

nu este formulată în formă autentică și că solicitanta nici nu a fost prezentă la

instanță.

Pentru aceste considerente, urmează a fi

respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți și ca inadmisibilă cererea de

intervenție în interes propriu formulată de L.H. în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție

în interes propriu formulată de L.H.

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții M.D., D.D.V., D.L.G., T.M.T., D.F.G., L.E.M., L.L., L.V., M.F.O.,

M.C.L., M.D.V. impotriva deciziei nr. 31A din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea,

secția civilă mixtĂ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

aprilie 2011.