ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2007, și completată

la 11 septembrie 2007, reclamanta Episcopia R.U. cu R.G.C. din Oradea a solicitat

în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al comunei B., județul

Bihor, primarul și secretarul comunei B., să se dispună anularea hotărârilor

nr. A din 18 mai 2001 și nr. B din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003 adoptate

de Consiliul local al comunei B. și poziția K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului

nr. 970/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei

B. și obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 5 miliarde

ROL.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate a fost nelegal atestat

dreptul de proprietate al comunei B. pentru terenul intravilan care este proprietatea

sa, conform Cărții Funciare nr. A. și registrelor cadastrale.

Pârâtul Guvernul României

a invocat excepția tardivității acțiunii, cu motivarea că aceasta a fost formulată

cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității

acțiunii prin încheierea din 14 aprilie 2008, reținând că Anexa nr. 24 a Hotărârii

Guvernului nr. 970/2002 a fost publicată în numărul bis al Monitorului Oficial al

României nr. 671/10.09.2002, partea I, care nu s-a difuzat public, astfel că termenul

pentru formularea acțiunii în cazul reclamantei nu poate fi calculat de la data

publicării actului atacat, dat fiind că, prin publicarea efectuată nu s-a asigurat

și cunoașterea conținutului acestuia de către persoanele interesate.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința nr. 266/CA/2009 - PI din 18 decembrie 2009, prin care a respins acțiunea

formulată de reclamantă.

Hotărând astfel, instanța

de fond a avut în vedere că data emiterii actelor administrative contestate, dreptul

de proprietate al reclamantei asupra terenurilor indicate în acțiune nu era constituit

și intabulat, astfel că nu există temei pentru admiterea acțiunii în anulare.

Din acest motiv, s-a considerat

că nici emitenților actelor și nici beneficiarului acestora nu li se poate opune

o situație juridică intervenită după momentul întocmirii hotărârilor deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta Episcopia R.U. cu R.G.C., solicitând în principal casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar

în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de

consecință, anularea poziției K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002

și a hotărârilor nr. A din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003 ale Consiliului

Local al comunei B. și obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri

în sumă de 9.879.925 RON.

Recurenta a criticat hotărârea

instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând

că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și este

rezultatul interpretării greșite a actelor juridice atacate și a prevederilor legale

incidente în cauză.

În motivarea cererii de

recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor administrative

atacate în raport de situația juridică a terenurilor proprietatea recurentei, astfel

cum aceasta a fost stabilită prin sentințele civile nr. 2222/2002 și nr. 277/2004

pronunțate de Judecătoria Beiuș și decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunțată de

Curtea de Apel Oradea.

Față de aceste hotărâri

judecătorești, s-a susținut că instanța de fond a înlăturat fără temei dovezile

administrate cu privire la inscripțiile operate în CF nr. A, din care rezultă situația

abuzivă conturată de către Primăria comunei B., prin înființarea colilor de CF X,

Y, Z, V direct în favoarea Statului Român, din interesul trecerii lor ulterior în

domeniul public al comunei, cu încălcarea dreptului de proprietate al recurentei.

Intimatul Guvernul României

a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile privind tardivitatea plângerii

prealabile și tardivitatea acțiunii, excepții care nu pot fi examinate în recurs,

întrucât au fost respinse de Curtea de Apel Oradea prin încheierea din 14 aprilie

2008, împotriva căreia nu s-a formulat recurs.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Prin Anexa nr. 24 la

H.G. nr. 970/2002 a fost aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public

al comunei B., județul Bihor și la poziția K a fost atestat dreptul de proprietate

al comunei pentru terenul intravilan S.V. topo nr. r din CF nr. P - 8,5 ha, topo

nr. j din CF nr. X - 157 m.p., topo nr. g din CF nr. Z - 1,5 ha, topo nr. t din

CF nr. X - 3 ha, CF nr. W  topo nr. H - 65 m.p., nr. s - 104 m.p., nr. q - 43 m.p.,

nr. u - 94 m.p., nr. i - 101 m.p., nr. k - 4.200 m.p., nr. o - 4.988 m.p. și nr.

e - 90 m.p.

Dreptul de proprietate

al comunei asupra acestui teren a fost atestat în baza hotărârii nr. A din 18

mai 2001 adoptată de Consiliul Local al comunei B.

Toate suprafețele de teren

cuprinse la poziția K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 au fost

identificate cu ocazia efectuării raportului de expertiză topografică încuviințată

de instanța de fond și pe baza înscrisurilor depuse la dosar, s-a stabilit că acestea

sunt cuprinse în titlurile de proprietate eliberate reclamantei.

Concluzia instanței de

fond privind legalitatea actelor administrative contestate, cu motivarea că sunt

anterioare celor prin care a fost reconstituit sau constituit dreptul de proprietate

al reclamantei nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză

și a apărărilor formulate de părți.

Astfel, se reține că pentru

stabilirea situației juridice a terenului se impunea ca pârâtul Consiliului Local

al comunei B. să depună documentațiile în baza cărora au fost adoptate hotărârile

nr. A din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003, spre a se verifica susținerea că

titlul său asupra terenului este anterior celui invocat de reclamantă pentru valorificarea

dreptului de proprietate.

De asemenea, instanța

de fond nu a avut în vedere concluziile expertizei topografice și în mod neîntemeiat

a respins obiecțiunile formulate de părți, deși răspunsul la acestea era util cauzei,

cu atât mai mult cu cât expertul a omis să se pronunțe asupra tuturor obiectivelor

încuviințate prin încheierea din 2 iunie 2008.

Situația cadastrală a

fost reținută de instanța de fond pe baza unei analize sumare a evidențelor înregistrate

în cartea funciară, fără a fi fost avute în vedere modificările intervenite în urma

pronunțării sentințelor civile nr. 2222/2002 și nr. 277/2004 pronunțate de Judecătoria

Beiuș și decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În consecință, hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică și urmează a fi casată, fiind necesară

rejudecarea cauzei în vederea lămuririi situației juridice a terenului de la poziția

K din Anexa nr. 24 din H.G. nr. 970/2002.

În acest sens, urmează

a fi avute în vedere și înscrisurile depuse de recurentă ca acte noi în recurs și

se va aprecia dacă se impune suplimentarea probatoriului necesar pentru exercitarea

controlului de legalitate a actelor administrative contestate prin acțiune.

Față de motivele care

au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va

casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Episcopia R.U. cu R.G.C. împotriva sentinței nr. 266/CA/2009 - P.I. din 18 decembrie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.