ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2007, și completată la 11 septembrie 2007, reclamanta Episcopia R.U. cu R.G.C. din Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al comunei B., județul Bihor, primarul și secretarul comunei B., să se dispună anularea hotărârilor nr. A din 18 mai 2001 și nr. B din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003 adoptate de Consiliul local al comunei B. și poziția K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B. și obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 5 miliarde ROL.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate a fost nelegal atestat dreptul de proprietate al comunei B. pentru terenul intravilan care este proprietatea sa, conform Cărții Funciare nr. A. și registrelor cadastrale. Pârâtul Guvernul României a invocat excepția tardivității acțiunii, cu motivarea că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității acțiunii prin încheierea din 14 aprilie 2008, reținând că Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 a fost publicată în numărul bis al Monitorului Oficial al României nr. 671/10.09.2002, partea I, care nu s-a difuzat public, astfel că termenul pentru formularea acțiunii în cazul reclamantei nu poate fi calculat de la data publicării actului atacat, dat fiind că, prin publicarea efectuată nu s-a asigurat și cunoașterea conținutului acestuia de către persoanele interesate. Aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 266/CA/2009 - PI din 18 decembrie 2009, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Hotărând astfel, instanța de fond a avut în vedere că data emiterii actelor administrative contestate, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor indicate în acțiune nu era constituit și intabulat, astfel că nu există temei pentru admiterea acțiunii în anulare. Din acest motiv, s-a considerat că nici emitenților actelor și nici beneficiarului acestora nu li se poate opune o situație juridică intervenită după momentul întocmirii hotărârilor deduse judecății. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Episcopia R.U.

cu R.G.C., solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, anularea poziției K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 și a hotărârilor nr. A din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003 ale Consiliului Local al comunei B. și obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 9.879.925 RON. Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și este rezultatul interpretării greșite a actelor juridice atacate și a prevederilor legale incidente în cauză.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor administrative atacate în raport de situația juridică a terenurilor proprietatea recurentei, astfel cum aceasta a fost stabilită prin sentințele civile nr. 2222/2002 și nr. 277/2004 pronunțate de Judecătoria Beiuș și decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea. Față de aceste hotărâri judecătorești, s-a susținut că instanța de fond a înlăturat fără temei dovezile administrate cu privire la inscripțiile operate în CF nr. A, din care rezultă situația abuzivă conturată de către Primăria comunei B., prin înființarea colilor de CF X, Y, Z, V direct în favoarea Statului Român, din interesul trecerii lor ulterior în domeniul public al comunei, cu încălcarea dreptului de proprietate al recurentei.

Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile privind tardivitatea plângerii prealabile și tardivitatea acțiunii, excepții care nu pot fi examinate în recurs, întrucât au fost respinse de Curtea de Apel Oradea prin încheierea din 14 aprilie 2008, împotriva căreia nu s-a formulat recurs. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prin Anexa nr. 24 la H.G. nr. 970/2002 a fost aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B., județul Bihor și la poziția K a fost atestat dreptul de proprietate al comunei pentru terenul intravilan S.V.

topo nr. r din CF nr. P - 8,5 ha, topo nr. j din CF nr. X - 157 m.p., topo nr. g din CF nr. Z - 1,5 ha, topo nr. t din CF nr. X - 3 ha, CF nr. W topo nr. H - 65 m.p., nr. s - 104 m.p., nr. q - 43 m.p., nr. u - 94 m.p., nr. i - 101 m.p., nr. k - 4.200 m.p., nr. o - 4.988 m.p. și nr. e - 90 m.p. Dreptul de proprietate al comunei asupra acestui teren a fost atestat în baza hotărârii nr. A din 18 mai 2001 adoptată de Consiliul Local al comunei B. Toate suprafețele de teren cuprinse la poziția K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 au fost identificate cu ocazia efectuării raportului de expertiză topografică încuviințată de instanța de fond și pe baza înscrisurilor depuse la dosar, s-a stabilit că acestea sunt cuprinse în titlurile de proprietate eliberate reclamantei.

Concluzia instanței de fond privind legalitatea actelor administrative contestate, cu motivarea că sunt anterioare celor prin care a fost reconstituit sau constituit dreptul de proprietate al reclamantei nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză și a apărărilor formulate de părți. Astfel, se reține că pentru stabilirea situației juridice a terenului se impunea ca pârâtul Consiliului Local al comunei B. să depună documentațiile în baza cărora au fost adoptate hotărârile nr. A din 18 mai 2001 și nr. C din 30 mai 2003, spre a se verifica susținerea că titlul său asupra terenului este anterior celui invocat de reclamantă pentru valorificarea dreptului de proprietate.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere concluziile expertizei topografice și în mod neîntemeiat a respins obiecțiunile formulate de părți, deși răspunsul la acestea era util cauzei, cu atât mai mult cu cât expertul a omis să se pronunțe asupra tuturor obiectivelor încuviințate prin încheierea din 2 iunie 2008. Situația cadastrală a fost reținută de instanța de fond pe baza unei analize sumare a evidențelor înregistrate în cartea funciară, fără a fi fost avute în vedere modificările intervenite în urma pronunțării sentințelor civile nr. 2222/2002 și nr. 277/2004 pronunțate de Judecătoria Beiuș și decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunțată de Curtea de Apel Oradea. În consecință, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și urmează a fi casată, fiind necesară rejudecarea cauzei în vederea lămuririi situației juridice a terenului de la poziția K din Anexa nr. 24 din H.G.

nr. 970/2002. În acest sens, urmează a fi avute în vedere și înscrisurile depuse de recurentă ca acte noi în recurs și se va aprecia dacă se impune suplimentarea probatoriului necesar pentru exercitarea controlului de legalitate a actelor administrative contestate prin acțiune. Față de motivele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Episcopia R.U. cu R.G.C. împotriva sentinței nr. 266/CA/2009 - P.I. din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.