ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4738/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 82 din 19 mai

2008 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă în parte, astfel cum a fost

precizată, acțiunea formulată de numitul P.I., în contradictoriu cu: Consiliul

local al comunei Sârbi județul Bihor, Primarul comunei Sârbi și Guvernul

României.

S-a dispus anularea parțială a H.G. nr.

970 din 5 septembrie 2002, Anexa nr. 79 poziția nr. 70 referitor la suprafața de

500 mp denumită „teren aferent puț”.

S-a dispus anularea parțială a hotărârii

nr. 32 din 19 august 1999, Anexa 1 Inventar poziția nr. 64 emisă de Consiliul

local Sârbi referitor la același teren.

S-a luat act de renunțarea reclamantului

la capătul de cerere privind revocarea celor două hotărâri de către pârâții

emitenți.

A fost respins capătul de cerere privind:

obligarea primilor doi pârâți de a nu ocupa sau nu începe vreo lucrare pe

terenul în discuție înainte de a se conforma dispozițiilor Legii nr. 33/1994.

A fost respinsă excepția de tardivitate a

introducerii acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în ceea ce privește excepția, că H.G. nr. 970/2002 are natura unui act

administrativ normativ, astfel încât poate fi atacat oricând, iar nu doar în

termenul de 6 luni ori de un an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Asupra fondului, instanța a reținut în

fapt: că reclamantul este proprietarul unui teren intravilan în suprafață de

12.771 mp, aferent casei sale din Burzuc nr. 415 comuna Sârbi, înscris în C.F. 911

Burzuc, nr. top 63,64,65,66; că pe terenul proprietatea reclamantului de la nr.

top 65 se află un puț de foraj, la o distanță de 18,42 m față de drumul comunal

427, astfel cum rezultă din documentația cadastrală; că același teren apare în

cele două hotărâri atacate, deși nu este identificat topografic ca aparținând

domeniul public al comunei Sârbi, satul Burzuc și nu există documente legale

care să ateste modul în care terenul a fost trecut în proprietatea statului.

În drept, instanța a reținut că temeiul

juridic al H.G. nr. 970/2002 îl constituie art. 21 alin. (3) din Legea nr.

213/1998, dar și art. 23 care supune acest act controlului în contenciosul administrativ,

indiferent dacă el este unul declarativ sau constitutiv de drepturi.

A statuat instanța ca actul final

care stabilește calitatea bunurilor incluse în hotărârea consiliului local și

care are forță juridică superioară este hotărârea Guvernului, astfel încât nu

are relevanță dacă, anterior, reclamantul nu a contestat-o pe cea a

consiliului.

Împotriva acestei sentințe a declarat în

termen recursul de față pârâtul Guvernul României, cererea fiind legal scutită

de plata taxei de timbru.

În motivarea cererii, recurentul

reiterează excepția tardivității acțiunii, arătând că instanța de fond a

calificat în mod greșit actul ca fiind normativ.

Arată recurentul că hotărârea care atestă

domeniul public este un act individual, deoarece se adresează unui subiect

determinat, în speță comuna Sârbi din județul Bihor, iar, ca urmare, acțiunea

de față este tardivă, sub incidența textului imperativ al art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește sentința în

considerentele asupra fondului, recurentul o critică drept nelegală, întrucât a

ignorat faptul că, anterior atacării H.G. nr. 970/2002, reclamantul ar fi trebuit

să atace hotărârea consiliului local care a stat la baza ei.

De asemenea, arată recurentul că

hotărârea de însușire a inventarelor bunurilor unei comune este un act

administrativ fără efecte asupra proprietății private a altor persoane, iar

Guvernul doar atestă inventarul domeniului public de interes local, dar nu

inventariază el însuși acele bunuri și nici nu are dreptul să cenzureze

inventarierea în conținutul ei.

Recursul se fondează, sentința

urmânda fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instațe, pentru

următoarele motive:

mod greșit Hotărârea Guvernului atacată de reclamant ca act administrativ normativ.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări formulate

abstract și impersonal care au caracter obligatoriu pentru un număr

nedeterminat de subiecte de drept sau de situații care se încadrează în ipoteza

normei pe care o instituie.

Un asemenea act determină numai criteriile

pentru stabilirea sferei destinatarilor, și nu pe fiecare beneficiar în parte

al acestuia.

În speță, hotărârea Guvernului atacată nu

intră sub incidența caracterizării de mai sus. Ea atestă o anumită sferă de

bunuri imobile individuale evidențiate într-un inventar

și aparținând unui subiect de drept determinat:

comuna Sârbi din județul Bihor.

Ca urmare, calificarea corectă a

hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face incidente

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de

formulare a acțiunii în contencios administrativ.

Cum, în speță, prima instanță a respins

excepția de tardivitate pe bază de „fine de neprimire” decurgând din natura

actului atacat, în cursul soluționării cauzei nu s-au administrat nici probe cu

privire la data la care reclamantul a luat cunoștință de hotărârea atacată. Din

actele și lucrările dosarului de fond nu rezultă nici măcar incidental o

asemenea dată și, chiar dacă ar fi fost consemnată, ea nu putea fi luată în

considerare în recurs pentru a soluționa cauza pe excepția tardivității, căci

părțile ar fi fost astfel private de un grad de jurisdicție.

Ca urmare, se impune casarea sentinței

sub incidența at. 312 alin. (5), teza I C. proc. civ., pentru ca instanța de

rejudecare să soluționeze în fond excepția de tardivitate.

soluționată prin respingere, instanța de rejudecare va trebui ca, în temeiul

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să pună în dezbaterea părților împrejurarea

de fapt că, din actele depuse în cauză nu rezultă fără nicio îndoială că

terenul menționat în inventar și apoi atestat s-ar suprapune cu cel evidențiat

în C.F. nr. 911 Burzuc nr. top 65 ca proprietate a reclamantului.

Memoriul tehnic, raportul geofizic, C.F.

și fotografiile depuse de reclamant nu sunt de natură a înlătura orice dubiu,

întrucât nu consemnează nimic asupra datei instalării și a proprietarului

puțului de foraj aflat pe terenul în litigiu și nici asupra vecinătăților

terenului din parcela 65 pe care reclamantul l-a primit prin donație în anul

topo-cadastrală a cărei necesitate va fi pusă în discuție reclamantului (ca

titular al acțiunii) și pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 82/CA/2008 – PI din 19 mai

2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

la aceiași instanță, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

decembrie 2008.