ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4738/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 82 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, a fost admisă în parte, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de numitul P.I., în contradictoriu cu: Consiliul local al comunei Sârbi județul Bihor, Primarul comunei Sârbi și Guvernul României. S-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 970 din 5 septembrie 2002, Anexa nr. 79 poziția nr. 70 referitor la suprafața de 500 mp denumită „teren aferent puț”. S-a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 32 din 19 august 1999, Anexa 1 Inventar poziția nr. 64 emisă de Consiliul local Sârbi referitor la același teren. S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind revocarea celor două hotărâri de către pârâții emitenți.

A fost respins capătul de cerere privind: obligarea primilor doi pârâți de a nu ocupa sau nu începe vreo lucrare pe terenul în discuție înainte de a se conforma dispozițiilor Legii nr. 33/1994. A fost respinsă excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția, că H.G. nr. 970/2002 are natura unui act administrativ normativ, astfel încât poate fi atacat oricând, iar nu doar în termenul de 6 luni ori de un an prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Asupra fondului, instanța a reținut în fapt: că reclamantul este proprietarul unui teren intravilan în suprafață de 12.771 mp, aferent casei sale din Burzuc nr. 415 comuna Sârbi, înscris în C.F.

911 Burzuc, nr. top 63,64,65,66; că pe terenul proprietatea reclamantului de la nr. top 65 se află un puț de foraj, la o distanță de 18,42 m față de drumul comunal 427, astfel cum rezultă din documentația cadastrală; că același teren apare în cele două hotărâri atacate, deși nu este identificat topografic ca aparținând domeniul public al comunei Sârbi, satul Burzuc și nu există documente legale care să ateste modul în care terenul a fost trecut în proprietatea statului. În drept, instanța a reținut că temeiul juridic al H.G. nr. 970/2002 îl constituie art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, dar și art. 23 care supune acest act controlului în contenciosul administrativ, indiferent dacă el este unul declarativ sau constitutiv de drepturi.

A statuat instanța ca actul final care stabilește calitatea bunurilor incluse în hotărârea consiliului local și care are forță juridică superioară este hotărârea Guvernului, astfel încât nu are relevanță dacă, anterior, reclamantul nu a contestat-o pe cea a consiliului. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față pârâtul Guvernul României, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru. În motivarea cererii, recurentul reiterează excepția tardivității acțiunii, arătând că instanța de fond a calificat în mod greșit actul ca fiind normativ. Arată recurentul că hotărârea care atestă domeniul public este un act individual, deoarece se adresează unui subiect determinat, în speță comuna Sârbi din județul Bihor, iar, ca urmare, acțiunea de față este tardivă, sub incidența textului imperativ al art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește sentința în considerentele asupra fondului, recurentul o critică drept nelegală, întrucât a ignorat faptul că, anterior atacării H.G. nr. 970/2002, reclamantul ar fi trebuit să atace hotărârea consiliului local care a stat la baza ei. De asemenea, arată recurentul că hotărârea de însușire a inventarelor bunurilor unei comune este un act administrativ fără efecte asupra proprietății private a altor persoane, iar Guvernul doar atestă inventarul domeniului public de interes local, dar nu inventariază el însuși acele bunuri și nici nu are dreptul să cenzureze inventarierea în conținutul ei. Recursul se fondează, sentința urmânda fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instațe, pentru următoarele motive: 1. Instanța de fond a calificat în mod greșit Hotărârea Guvernului atacată de reclamant ca act administrativ normativ.

Actul administrativ normativ cuprinde reglementări formulate abstract și impersonal care au caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau de situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie. Un asemenea act determină numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, și nu pe fiecare beneficiar în parte al acestuia. În speță, hotărârea Guvernului atacată nu intră sub incidența caracterizării de mai sus. Ea atestă o anumită sferă de bunuri imobile individuale evidențiate într-un inventar și aparținând unui subiect de drept determinat: comuna Sârbi din județul Bihor. Ca urmare, calificarea corectă a hotărârii atacate este cea de act administrativ individual, ceea ce face incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de formulare a acțiunii în contencios administrativ.

Cum, în speță, prima instanță a respins excepția de tardivitate pe bază de „fine de neprimire” decurgând din natura actului atacat, în cursul soluționării cauzei nu s-au administrat nici probe cu privire la data la care reclamantul a luat cunoștință de hotărârea atacată. Din actele și lucrările dosarului de fond nu rezultă nici măcar incidental o asemenea dată și, chiar dacă ar fi fost consemnată, ea nu putea fi luată în considerare în recurs pentru a soluționa cauza pe excepția tardivității, căci părțile ar fi fost astfel private de un grad de jurisdicție. Ca urmare, se impune casarea sentinței sub incidența at. 312 alin. (5), teza I C. proc. civ., pentru ca instanța de rejudecare să soluționeze în fond excepția de tardivitate.

2. În ipoteza în care excepția va fi soluționată prin respingere, instanța de rejudecare va trebui ca, în temeiul art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să pună în dezbaterea părților împrejurarea de fapt că, din actele depuse în cauză nu rezultă fără nicio îndoială că terenul menționat în inventar și apoi atestat s-ar suprapune cu cel evidențiat în C.F. nr. 911 Burzuc nr. top 65 ca proprietate a reclamantului. Memoriul tehnic, raportul geofizic, C.F. și fotografiile depuse de reclamant nu sunt de natură a înlătura orice dubiu, întrucât nu consemnează nimic asupra datei instalării și a proprietarului puțului de foraj aflat pe terenul în litigiu și nici asupra vecinătăților terenului din parcela 65 pe care reclamantul l-a primit prin donație în anul 1995. Toate aceste aspecte vor putea fi lămurite numai printr-o expertiză topo-cadastrală a cărei necesitate va fi pusă în discuție reclamantului (ca titular al acțiunii) și pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 82/CA/2008 – PI din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceiași instanță, pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.