ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 780/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 187/CA din 17 mai

2010-PI Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de tardivitate a introducerii acțiunii invocată de pârâtul

Guvernul României, a respins excepția lipsei capacității procesuale a

reclamantei S.C.D.P. Bihor, invocată de pârâtul Guvernul României, a respins

excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile în termen și a tardivității

introducerii acțiunii, invocate de intervenientul în favoarea Guvernului României,

Ministerul Internelor și Reformei Administrative București, a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.C.D.P. Bihor însușită de Universitatea Oradea

împotriva pârâților Guvernul României, Consiliul Local al comunei Paleu, Comuna

Paleu prin primarul comunei, Primăria și Ministerul Finanțelor Publice și,

drept consecință, a constatat caracterul nelegal al H.G. nr. 1973/2004 în ceea

ce privește poziția 27 din anexa 31 care cuprinde „inventarul bunurilor ce

aparțin domeniului public al comunei Paleu" în care este inclus „lac

artificial" situat în localitatea Săldăbagiu de Munte, amplasat în

extravilan cu suprafața de 6 ha, preluat prin protocolul X/2003 de la Agenția

Domeniilor Statului București, a anulat poziția 27 din anexa nr. 31 la H.G. nr.

1973/2004 și toate actele care au stat la baza înscrierii în anexă a acestei

poziții. Cererea de intervenție în favoarea pârâtului Guvernul României

formulată de intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative

București a fost respinsă, pârâții Consiliul Local Paleu și Primăria Paleu,

fiind obligați în solidar, la plata sumei de 3.950 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că reclamantele S.C.D.P. Bihor și Agenția

Domeniilor Statului Oradea au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României,

Consiliul Local al Comunei Paleu și Primăria Paleu, solicitând să se constate

caracterul nelegal al Hotărârii Guvernului nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 în ce

privește poziția nr. 27 din Anexa nr. 31 care cuprinde "Inventarul

Bunurilor care Aparțin Domeniul Public al comunei Paleu" cu referire la

imobilul "Lac artificial" situat în localitatea Săldăbagiu de Munte,

amplasat în extravilan 6,00 ha, preluat prin protocol de la Agenția Domeniilor

Statului nr. X din 03 februarie 2003 și pe cale de consecință să se dispună

anularea în totalitate a acestei poziții din anexă și a tuturor actelor care au

stat la baza înscrierii în anexă a acestei poziții.

Prin întâmpinare, Guvernul

României a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de

ședință din 12 mai 2008, a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la

solicitarea pârâtului Guvernul României, Comuna Paleu reprezentată prin primar.

Prin cererea de

intervenție, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative

București în favoarea pârâtului Guvernul României, au fost invocate excepțiile

de neîndeplinire a procedurii prealabile și de tardivitate a introducerii

acțiunii, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 9

iunie 2008, a fost introdus în cauză în calitate de pârât, la solicitarea

reclamantei, Ministerul Finanțelor Publice, întrucât imobilul din litigiu este

înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice (art. 20 din Legea nr. 213/1998)

sub nr. 11.64.11 ca proprietate de stat în administrarea Agenției Domeniilor

Statului.

Prin cererea

înregistrată la 16 ianuarie 2009, pârâtul Guvernul României a invocat excepția

lipsei capacității procesuale a reclamantei S.C.D.P. Bihor, motivând că prin

H.G. nr. 1087/2008 s-a dispus reorganizarea, prin preluare prin absorbție a

S.C.D.P. Oradea de către Universitatea din Oradea, aflată în subordinea

Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, cu mențiunea că S.C.D.P.

Oradea va funcționa ca subunitate de cercetare-dezvoltare fără personalitate

juridică, în sub ordinea Universității din Oradea.

Referitor la excepția

lipsei capacității procesuale a reclamantei S.C.D.P. Bihor, instanța a

constatat că prin cererea înregistrată la 22 iunie 2009, Universitatea din

Oradea și-a însușit în întregime acțiunea formulată de fosta S.C.D.P. Oradea,

pe care a înțeles să o continue. Drept urmare excepția a fost respinsă.

În ceea ce privește

excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul

României și intervenientul Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

instanța a respins-o ca neîntemeiată pe considerentul că H.G. nr. 1973 din 16

noiembrie 2004 a fost publicată în M. Of. nr. 671 „bis", care se comunică

numai anumitor instituții, sau la cererea expresă, ori în cauză nu s-a făcut

dovada momentului la care reclamantele au luat cunoștință de conținutul anexei

respective pentru a interveni sancțiunea decăderii prevăzută de art. 11 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceleași

considerente, a fost respinsă și excepția de neîndeplinire a procedurii

prealabile în termenul de 30 zile de la data comunicării actului prevăzut de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 invocată de intervenientul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative București.

Instanța de fond a

reținut că S.C.D.P. Bihor Oradea deține în administrare imobilul „lac de

acumulare" în suprafață de 4,59 ha înscris în tarlaua 265 parcela 3474 a

Comunei Cetariu/Paleu, suprafață care aparține domeniului public al statului,

așa cum rezultă din actul denumit „Macheta" privind actualizarea evidenței

terenurilor agricole și neagricole aflate în exploatarea S.C.D.P. Bihor Oradea,

act semnat de către toate autoritățile abilitate, inclusiv de către primarul

Comunei Paleu și vizat de Președintele Comisiei Județene de aplicare a Legii

fondului funciar (anexa 6) precum și din procesul-verbal de delimitare din 15

august 2002 încheiat la Primăria Comunei Cetariu, semnat de toți cei abilitați,

inclusiv de primarul Comunei Paleu (anexa 7).

Din raportul de

expertiză tehnică topografică întocmită în cauză a rezultat că lacul artificial

de acumulare din comuna Paleu cuprins în H.G. nr. 1073 din 16 noiembrie 2004

pct. 27 în Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu este

amplasat pe nr. cadastral 525 Paleu și are o suprafață totală de 79.961 mp, iar

parcela cu nr. 3474 din tarlaua 265 (deținută în administrare de S.C.D.P.

Oradea) este inclusă în numărul cadastral 525 Paleu.

Același lac de

acumulare este înregistrat la Ministerul Finanțelor în baza prevederilor art.

20 din Legea nr. 213/1998 sub nr. 11.64.11 ca proprietate de stat în

administrarea Agenției Domeniilor Statului, cod clasificare 8.29.06, după cum

reiese din actul de inventar Grupa B (bunuri care alcătuiesc domeniul public al

statului) confirmat de Academia de Științe Agricole și Silvice București prin

adresa din 18 aprilie 2007.

Trecerea lacului de

acumulare în categoria bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei

Paleu s-a făcut în baza Protocolului 40.939 din 3 februarie 2003 încheiat între

Agenția Domeniilor Statului București și Comisia Locală de aplicare a Legii

fondului funciar reprezentată de primarul comunei, act care nu este însă semnat

de către primitor ci de către Primarul Municipiului Oradea, fiind aplicată

ștampila Primăriei Oradea.

În realitate, acest

bun nu a fost predat și nici preluat de pârâții Consiliul Local și Primăria

Comunei Paleu, deoarece conform procesului-verbal de delimitare din 18 martie

2002, încheiat între S.C.D.P. Oradea și Primăria Cetariu, act semnat și de

Agenția Domeniilor Statului, s-a stabilit în mod cert ce se predă și ce rămâne

la reclamanta S.C.D.P. Oradea.

Din cuprinsul acestor

acte rezultă că, în realitate, prin protocolul X/2003, care a stat la baza

emiterii actului administrativ contestat, acest bun nu a fost predat, astfel că

în mod nelegal, cu încălcarea prev. art. 9 alin. (1) din Legea nr. 1/2000

modificată prin Legea nr. 247/2005, acesta a fost în scris în lista bunurilor

aparținând domeniului public al Comunei Paleu.

Instanța de fond a

apreciat că problema în cauză nu este una de tehnică legislativă, hotărârea de

guvern contestată putând fi dată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale

cuprinse în Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, ci este aceea că imobilul din litigiu, terenul

ocupat de lacul de acumulare artificial, face parte din domeniul public al

statului, așa cum este reglementat de art. 1 pct. 5 teza 3 din Anexa la Legea

nr. 213/1998, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 1/2000 și art. 1 pct. 14 din Legea nr. 247/2005 astfel că prin

încălcarea dispozițiilor legale enumerate mai sus a fost emis actul

administrativ contestat de reclamante.

Împotriva

sus-menționatei sentințe au declarat recurs: Primăria Paleu și Consiliul Local

Paleu, Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, precum și

Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenții Primăria

Paleu și Consiliul Local Paleu au criticat sentința Curții de Apel Oradea

pentru greșita soluționare a excepției de tardivitate a acțiunii față de

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 și a excepției neîndeplinirii în

termenul legal a procedurii prealabile în condițiile în care prin publicarea în

Monitorul Oficial s-a realizat aducerea la cunoștință a actului normativ,

arătându-se totodată că urmare a confuziei făcute între conținutul dreptului de

administrare și conținutul dreptului de proprietate instanța a pronunțat și pe

fond o soluție nelegală.

Cererea de recurs a

Guvernului României a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., arătându-se că raportat la

momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii de guvern contestate

parțial - respectiv 21 ianuarie 2005 - acțiunea este tardivă, iar pe fond,

pretențiile formulate de reclamantă sunt neîntemeiate.

Astfel, s-a precizat

că în conformitate cu art. 3(4) din Legea nr. 213/1998 prin Hotărârea

Consiliului Local nr. 15 din 3 iulie 2003 imobilul în litigiu a fost inclus în

domeniul public al Comunei Paleu, el deservind activități publice generale ale

unității administrativ-teritoriale, că Hotărârea Consiliului Local nu a fost

contestată pe calea contenciosului administrativ și că Guvernul are doar

competența legală de a atesta inventarierea făcută de autoritatea

administrației publice locale, actul administrativ contestat fiind emis cu

respectarea prevederilor art. 108 din Constituția României și art. 21(3) din

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Și criticile aduse de

Ministerul Administrației și Internelor au vizat atât greșita soluționare a

excepțiilor privind neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile și a

tardivității acțiunii în contencios administrativ, precum și fondul cauzei. Sub

acest ultim aspect recurentul a apreciat că, prin natura sa, actul de atestare

a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu

stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, iar

Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Bihor nu a făcut dovada

că ar fi titulara unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat

vătămat prin actul administrativ a cărui anulare s-a cerut.

Prin recursul

promovat de Ministerul Finanțelor Publice s-a punctat că această autoritate

publică centrală nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, față de

dispozițiile clare ale art. 25 din Decretul nr. 31/1954.

Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că recursurile sunt nefondate.

Răspunzându-se

criticilor legate de excepțiile procedurale amintite de recurenții Primăria

Paleu, Consiliul Local Paleu, Guvernul României și Ministerul Administrației și

Internelor, Înalta Curte observă că este corectă dezlegarea dată acestor

excepții de către instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Oradea.

Atât pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul de 30 de zile cât și pentru

termenul în care s-a formulat acțiunea, judecătorul fondului a argumentat că

susținerile pârâților care au invocat cele două excepții procesuale sunt

neîntemeiate având în vedere că H.G. nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 a fost

publicată în M. Of. nr. 671 bis care se comunică numai anumitor instituții, sau

la cererea expresă, iar în cauză nu s-a făcut dovada momentului la care

reclamantele au luat cunoștință de conținutul anexei 31 pentru a interveni

sancțiunea inadmisibilității pentru neîndeplinirea în termen legal a procedurii

prealabile sau cea a decăderii prevăzută de art. 11(2) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la

principiul că sarcina probei revine reclamantului, în speță, sarcina de a

dovedi că atât plângerea prealabilă prevăzută de art. 7(1) din Legea nr.

554/2004, cât și acțiunea au fost depuse peste termenul legal revenea

pârâților. Într-adevăr din actele dosarului nu rezultă care este momentul la

care s-a luat cunoștință de conținutul anexei 31 contestată parțial din H.G.

nr. 1973/2004, fapt care profită însă reclamanților, iar în lipsa unui asemenea

înscris susținerile recurenților-pârâți pe acest aspect rămân fără suport și nu

pot fi primite.

Asupra fondului,

concluzia la care a ajuns prima instanță este în armonie cu probatoriul

administrat și cu legislația incidentă, în considerentele sentinței făcându-se

o expunere clară, logică a argumentelor avute în vedere.

Imobilul cuprins la

poz. 27 din anexa 31 a H.G. nr. 1973 din 16 noiembrie 2004 pentru modificarea

și completarea H.G. nr. 970/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Bihor, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Bihor este denumit „lac artificial” situat în localitatea Săldăbagiu de Munte,

amplasat în extravilan 6,00 ha, preluat prin protocolul nr. X din 3 martie 2003

al Agenției Domeniilor Statului.

S-a reținut în mod

just că din înscrisurile pe baza cărora s-a întocmit inventarul bunurilor din

domeniul public al Comunei Paleu nu rezultă că unitatea

administrativ-teritorială a dobândit acest imobil prin vreunul din modurile

legale de dobândire a proprietății.

Lacul de acumulare a

fost trecut în categoria bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei

Paleu în baza Protocolului din 3 februarie 2003 încheiat între Agenția

Domeniilor Statului și Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar

reprezentată de primarul comunei, fără a fi semnat și de către acesta din urmă,

ci de către Primarul Municipiului Oradea.

În contextul

probatoriului administrat, inclusiv proba cu expertiza tehnică topografică, s-a

reținut că imobilul în litigiu a fost trecut în lista bunurilor aparținând

domeniului public al Comunei Paleu cu încălcarea art. 9(1) din Legea nr. 1/2000

modificată prin Legea nr. 247/2005.

Terenul ocupat de

lacul de acumulare artificial face parte din domeniul public al statului, iar

barajul de acumulare și stația de pompare se regăsesc în anexa 1 a H.G. nr.

1087/2008 referitoare la identificarea suprafețelor de teren din domeniul

public al statului aflate în administrarea Agenția Domeniilor Statului care

trec în administrarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului -

Universitatea Oradea (pozițiile M.F. nr. 11.64.11 și 11.64.25).

Așadar, întrucât

imobilul este înregistrat la Ministerul Finanțelor la poz. 11.64.11 ca

proprietate de stat în administrarea Agenției Domeniilor Statului - cod

clasificare 8.29.26 - menținerea acestui minister ca parte în proces este

justificată pentru ca hotărârea de față să-i fie opozabilă, deci critica

recurentului în discuție va fi respinsă.

În privința interesului

legitim vătămat toate cele arătate sunt de natură a înlătura orice dubiu în

privința legitimității S.C.D.P. Bihor și ulterior a Universității Oradea de a

formula/continua acțiunea în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, instanța de fond stabilind că sunt incidente

dispozițiile art. 1 și 18 din același act normativ și dispunând în consecință

anularea poziției 27 din anexa 31 la H.G. nr. 1973/2004 și a tuturor actelor

care au stat la baza înscrierii în această anexă a acestei poziții.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Primăria Paleu, Consiliul Local Paleu, Guvernul României,

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor,

împotriva Sentinței civile nr. 187/CA din 17 mai 2010-PI a Curții de Apel

Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2011.