ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1139/2023

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea – secția civilă, la data de 28 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea din Oradea, Comuna Paleu, prin primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, să se constate că Statul Român este proprietar asupra suprafeței de 4,59 ha, identificată prin tarlaua x parcela inclusă în nr. cadastral x înscris în CF x Paleu, în natură teren extravilan de 79.961 mp, diferența fiind proprietatea pârâtei Comuna Paleu și să dispună efectuarea rectificărilor în CF. x Paleu. La 24 februarie 2017, pârâta Comuna Paleu a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. și cu pârâții reconvenționali Universitatea din Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin care a solicitat să se constate că Statul Român este proprietar asupra suprafeței de 4,59 ha, identificată prin tarlaua x, parcelă inclusă în nr. cadastral x, înscris în CF x Paleu, în natură teren extravilan în suprafață de 79.961 mp, diferența fiind proprietatea pârâtei Comuna Paleu și să dispună efectuarea rectificărilor în CF. x Paleu.

Hotărârile pronunțate în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 4599/2017 din 15 iunie 2017, Judecătoria Oradea – secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Universitatea Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, precum și a cererii reconvenționale formulate de pârâta reclamantă reconvențională Comuna Paleu, prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L. și cu pârâții reconvenționali Universitatea din Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Bihor. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor – secția I civilă, la data de 29 iunie 2017, sub același număr de dosar. Prin întâmpinarea formulată, pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și Universitatea din Oradea au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Prin încheierea din ședința publică din data de 09 octombrie 2017, față de precizarea cererii de chemare în judecată, a fost introdus în cauză, în calitate de pârât Ministerul Educației Naționale. Prin sentința civilă nr. 110/C/2019 din 10 iulie 2019, Tribunalul Bihor– secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții Universitatea din Oradea și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Universitatea din Oradea, Comuna Paleu și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Comuna Paleu. De asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererile reclamantei și pârâtei-reclamante reconvenționale de obligare a părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel: Prin decizia civilă nr. 28/2020/Ap din 28 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și apelanta-pârâtă Comuna Paleu, în contradictoriu cu intimații-pârâți Universitatea din Oradea, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației Naționale, împotriva deciziei civile nr. 110/C din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Hotărârea pronunțată în recurs Prin decizia nr. 550 din 18 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâta Universitatea din Oradea împotriva deciziei nr. 28 din 28 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea – secția I civilă, la data de 29 aprilie 2021, sub nr. x/2016*.

Hotărârea pronunțată în apel - rejudecare Prin decizia civilă nr. 1059/2021-Ap din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L. și apelanta-pârâtă Comuna Paleu, în contradictoriu cu intimații-pârâți Universitatea din Oradea, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației Naționale, împotriva deciziei civile nr. 110/C din 10 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016.

Cererile de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1059/2021-Ap din 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Comuna Paleu, căi de atac cu a căror soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. 6.1. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 110/C/10.07.2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, cu consecința anulării acestei hotărâri și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată. În dezvoltarea recursului, după prezentarea istoricului litigiului, recurenta a arătat că intimata Universitatea Oradea a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 190/2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia nr. 1207/A/2015 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare al Universității din Oradea asupra imobilului identificat cu nr. cad. x Paleu în suprafață de 79.961 mp, la baza acestei întabulări stând sentința civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. x/2007, instanța de fond reținând puterea de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, în raport cu hotărârile judecătorești menționate. În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a efectelor autorității de lucru judecat, având în vedere îndrumările instanței de recurs, care a indicat că reținerea puterii de lucru judecat se face ca urmare a analizării fondului pretențiilor, deci în urma judecării pe fond a cauzei. Astfel, recurenta a arătat că este greșită reținerea instanței de apel în sensul că "în considerentele sentinței nr. 187/2010 a Curții de Apel Oradea s-a reținut faptul că din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, rezultă că lacul de acumulare din comuna Paleu cuprins în H.G. nr. 1973/16.11.2004 pct. 27 în Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu este amplasat pe nr. cad. x Paleu și are o suprafață totală de 79.961 mp, iar parcela cu nr. x din tarlaua x este inclusă în nr. cadastral x Paleu", acesta nefiind înțelesul celor menționate în raportul de expertiză. Recurenta a solicitat coroborarea descrierii poziției 27 din H.G. cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și reconfirmat prin noua expertiză dispusă, deoarece descrierea poziției nr. 27 din H.G. înseamnă suprafața de 4,59 ha parcela x tarlaua x, iar nu suprafața de 79.961 mp cu nr. cad. x Paleu. Prin sentința civilă nr. 14267/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat prin nr. cad. x înscris în CF x Paleu, constatându-se că imobilul construcții – baraj de acumulare și stație de pompare – este proprietatea publică a Statului Român, fiind transmis în administrarea Universității din Oradea. Prin această hotărâre a fost respinsă cererea Universității din Oradea de a întabula dreptul de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilului cu nr. cadastral x, instanța stabilind cu autoritate de lucru judecat faptul că prin actul normativ menționat rezultă că "terenul din H.G. se afla în domeniul public al statului, iar reclamanta are un drept de administrare (...) asupra terenului aferent lacului de acumulare, respectiv tarlaua x parcela x (anexa 2). Din această perspectivă, recurenta a arătat că, în raport cu sentința nr. 187/2010 a Curții de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2008, obiectul litigiului a fost poz. 27 din H.G. nr. 1973/16.11.2004, respectiv suprafața 4,59 ha parcela x tarlaua x, iar nu suprafața de 79.961 mp cu nr. cad. x. Astfel, instanța de apel a reținut greșit puterea de lucru judecat cu privire la întinderea dreptului de proprietate al Statului Român, deoarece prin sentința civilă nr. 14627/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, nu s-a stabilit întinderea dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la suprafața de 79.961 mp cu nr. cad. x, ci s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat cu nr. cad. x înscris în CF x Paleu, constându-se că imobilul construcții – baraj de acumulare și stație de pompare – sunt proprietatea publică a Statului Român, fiind transmise în administrarea Universității din Craiova. 6.2. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Primăria Comunei Paleu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la curtea de apel în vederea pronunțării asupra fondului cauzei; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 110/C/10.07.2019 a Tribunalului Bihor, cu consecința admiterii cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a reținut puterea lucrului judecat în raport cu sentința nr. 187/CA/2010 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a constatat nelegală H.G. nr. 1973/2004, arătând că a fost proprietar tabular asupra terenului de 7,99 ha cu nr. cad. x Paleu, terenul făcând parte din domeniul privat al Comunei Paleu, iar prin sentința civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea sa în CF x Paleu. A mai arătat că terenul în litigiu face obiectul unui contract de concesiune încheiat cu reclamanta pe o perioadă de 25 ani, iar în conformitate cu art. 3 alin. (1) din H.G. 1087/10.09.2008 s-a dispus trecerea unor suprafețe de teren, ce se aflau în domeniul public al Statului, din administrarea Agenției Domeniului Statului în administrarea Ministerului Educației și Cercetării - Universitatea Oradea, identificându-se terenurile din H.G. nr. 1.087/2008, Anexa 2, poziția F 9, Tarla nr. 265, Parcela 3474 cu o suprafață de 4,59 ha. Potrivit sentinței civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu nr. cad. x, constatându-se că imobilele construcții, baraj de acumulare și stație de pompare sunt proprietatea publică a statului român și transmise în administrarea Universității Oradea. Prin această hotărâre a fost respinsă cererea Universității Oradea de a întabula dreptul de proprietate în favoarea Statului Român pentru nr. cadastral x, arătându-se că imobilul se afla în domeniul public al statului, universitatea având un drept de administrare asupra acestuia. S-a mai arătat că, după pronunțarea sentinței civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, pârâtele și-au întabulat dreptul de proprietate, respectiv administrare, asupra nr. cadastral x în suprafață totală de 7,99 ha, deși, din înscrisurile doveditoare, prin H.G. nr. 1087/2008, Anexa 2, Statul Român a stabilit, în mod clar, întinderea dreptului său de proprietate și a dreptului de administrare a Universității Oradea, ca fiind de 4,5 ha și nu de 7,99 ha. Concluzionând, recurenta-pârâtă a opinat că îi revine diferența de teren din totalul nr. cadastral x, respectiv suprafața de 3,93 ha, sens în care a solicitat admiterii cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Universitatea din Oradea a depus întâmpinare, la data de 28 ianuarie 2022, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din 29 septembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta Comuna Paleu împotriva deciziei civile nr. 1059/2021-A din data de 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă. A stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 10 noiembrie 2022, ora 9 00 , completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. s-a susținut, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a efectelor autorității de lucru judecat, în raport și de îndrumările instanței de recurs, reținându-se astfel eronat puterea de lucru judecat cu privire la întinderea dreptului de proprietate al statului român, deoarece prin sentința civilă nr. 14627/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007, nu s-a stabilit întinderea dreptului de proprietate al statului român cu privire la suprafața de 79.961 mp cu nr. cad. x, ci s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea Comunei Paleu asupra imobilului identificat cu nr. cad. x înscris în CF x Paleu. De asemenea, Înalta Curte constată că prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Primăria Comunei Paleu invocă greșita valorificare în prezenta cauză a puterii de lucru judecat, recurenta susținând aceleași aspecte anterior arătate referitoare la întinderea suprafeței de teren care face obiectul dreptului de proprietate al statului român și, implicit, al dreptului de administrare a Universității Oradea, întindere care, în opinia recurentei, ar fi trebuit să fie stabilită de instanțele de fond prin raportare la Anexa 2 din H.G. nr. 1087/2008, aceasta fiind în realitate de 4,5 ha și nu de 7,99 ha. Se mai susține în acest sens că, deși după pronunțarea sentinței civile nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, statul și Universitatea Oradea și-au înscris dreptul de proprietate, respectiv, de administrare, asupra nr. cadastral x în suprafață totală de 7,99 ha, în realitate, există o diferență de teren din totalul nr. cadastral x, în suprafață de 3,93 ha, care i-ar aparține cu titlu de proprietate recurentei-pârâte. Răspunzând acestor critici similare vizând, în esență, maniera în care instanța de apel, în rejudecare, a valorificat efectele lucrului judecat în cauza de față, prin prisma chestiunilor de drept tranșate prin decizia de casare, Înalta Curte constată că, conform celor statuate anterior prin hotărârea instanței de recurs, este necesar în prezentul litigiu a se face distincția dintre efectul negativ al autorității de lucru judecat ce are drept consecință respingerea cererii de chemare în judecată în temeiul acestei excepții cu caracter peremptoriu și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, care se referă la imposibilitatea de a statua diferit asupra modului în care au fost deja dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți. S-a avut deci în vedere de către instanța de casare că hotărârea judecătorească, ca act al puterii publice și rezultat al unei verificări jurisdicționale realizate de instanță, se bucură de autoritate de lucru judecat, iar nesocotirea principiului autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare. Aceste principii au fost consacrate în doctrina și jurisprudența anterioară adoptării Noului C. proc. civ. pe baza reglementării date prin dispozițiile referitoare la prezumția irefragabilă a lucrului judecat - art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2), art. 1201 din C. civ. de la 1864 cu referire la reglementarea excepției procesuale absolute cu acest obiect, prin art. 166 din C. proc. civ. de la 1865 (norme sub imperiul cărora au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive ale căror efecte sunt în discuție). Noile dispoziții procesual civile – art. 430 și 431 C. proc. civ. – care reglementează instituția autorității de lucru judecat au extins efectele lucrului judecat, prin consacrarea legislativă, atât a manifestării sale negative, cât și a celei pozitive, aspect care, de altfel, a fost evocat pe larg prin decizia de casare mai sus evocată. Prin urmare, instanța învestită cu soluționarea unei cereri are obligația de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranșate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu putere de lucru judecat, situație în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora. Raportându-se la aceste considerente de drept și la textele legale incidente, respectiv la reperele jurisprudențiale cu caracter obligatoriu anterior evocate, în ceea ce privește efectele hotărârilor judecătorești puse în discuție de către ambii recurenți, Înalta Curte constată că, în mod corect, față de obiectul pricinii deduse judecății, instanța de apel a valorificat statuările definitive și irevocabile din cadrul sentinței civile nr. 14627/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2007 . În acest sens, în mod corect s-a reținut că Judecătoria Oradea, pentru a dispune radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea com. Paleu asupra imobilului din CF x Paleu cu nr. cadastral x, constatându-se că imobilul construcții – baraj de acumulare și stație de pompare – este proprietatea publică a Statului Român, a avut în vedere, la rândul său, considerentele sentinței nr. 187/CA/2010 a Curții de Apel Oradea prin care anterior s-a reținut că, conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, lacul de acumulare din comuna Paleu cuprins în H.G. nr. 1973/16.11.2004, pct. 27 din Inventarul bunurilor din domeniul public al Comunei Paleu, este amplasat pe nr. cad. x Paleu și are o suprafață totală de 79.961 mp, iar parcela cu nr. x din tarlaua x este inclusă în nr. cadastral x Paleu. În aceste condiții, nu poate fi validată nici teza recurentei-reclamante în sensul că mențiunile raportului de expertiză trebuiau coroborate cu descrierea poziției nr. 27 din inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, care ar viza suprafața de 4,59 ha, parcela x, tarlaua x, iar nu suprafața de 79.961 mp cu nr. cad. x Paleu. Autoritatea de lucru judecat presupune ca, odată dezlegată irevocabil o chestiune litigioasă, aceasta să nu mai poată fi adusă în dezbaterea judiciară și, cu atât mai puțin, să fie supusă unei dezlegări jurisdicționale diferite și, din această perspectivă, instanța de apel în speță a reținut în mod judicios că, întrucât s-a stabilit prin hotărâri definitive și irevocabile că imobilul cu nr. cadastral x Paleu, care potrivit copiei CF x Paleu are o suprafață de 79961 mp, nu constituie proprietatea Comunei Paleu, dreptul acestei unități administrativ-teritoriale asupra acestui imobil cu numărul cadastral menționat nu mai poate fi supus unei alte analize în prezentul litigiu. Întrucât interesează ordinea publică și securitatea raporturilor juridice, autoritatea de lucru judecat atașată unei hotărâri definitive nu poate fi contestată sau nesocotită, principiu respectat pe deplin de către instanța de apel în speță, astfel cum deja s-a reținut, fiind valorificate ca atare în dezlegarea pe fond a pricinii deduse judecății statuările instanțelor care anterior s-au pronunțat irevocabil asupra întinderii drepturilor pretinse de părțile litigante. Înalta Curte constată, totodată, din perspectiva respectării aceluiași principiu, că instanța de apel a reținut în mod judicios împrejurarea că și considerentele deciziei civile nr. 1207/A/18.12.2015 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în litigiul având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, litigiu în urma căruia s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al statului și a dreptului de administrare a Universității Oradea asupra terenului cu numărul cadastral x Paleu sprijină soluția pronunțată în cauza respectivă și, prin urmare, contrar apărărilor invocate de recurente, nu pot fi interpretate în sensul că ar înlătura puterea de lucru judecat în această pricină. Astfel, trebuie remarcat că prin decizia de apel sus-menționată s-a arătat că sentința civilă nr. 14627/2011 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă prin încheierea civilă nr. 908/R/2012 a Tribunalului Bihor, este aptă de a produce înscrierea dreptului petentei în cartea funciară asupra cadastralului x, în condițiile în care în litigiul în care s-a tranșat asupra fondului dreptului Judecătoria Oradea a dispus explicit radierea în întregime a dreptului comunei Paleu, "această unitate administrativ-teritorială pierzându-și astfel irevocabil drepturile asupra întregului teren din care s-a constituit cadastralul". Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ambele recursuri, ca nefondate.