ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului declarat în dosarul nr. x/2011* până la soluționarea dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Oradea.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Universitatea din Oradea, invocând următoarele motive:

- Încheierea din 30 ianuarie 2017 a încălcat autoritatea de lucru judecat deoarece dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. x Paleu, pe nr. cadastral x, este tranșat deja prin hotărâri definitive și irevocabile.

- Încheierea din 30 ianuarie 2017 a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material deoarece, din formularea art. 413 pct. 1 C. proc. civ. rezultă că între cele două cauze trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că dezlegarea cauzei suspendate depinde de recunoașterea existenței/inexistenței unui drept într-o altă cauză.

Or, cele două dosare au obiecte diferite.

În dosarul nr. x/2011 se solicită "prelungirea Contractului de cesiune nr. x din 04 octombrie 20105 încheiat cu Primăria Comunei Paleu, de la 25 de ani la 37 ani, pentru imobilul teren în suprafață de 79.961 m.p. înscris în C.F. nr. x Paleu pe nr. cadastral x", iar în dosarul nr. x/2016 se solicită instanței să constate că "întinderea dreptului de proprietate al Statului Român și implicit al dreptului de administrare al Universității Oradea este de 4,56 ha și nu întreaga suprafață a nr. cadastral x".

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și reluarea judecății procesului.

Soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta critică încheierea atacată susținând că este nelegală, pe considerentul că prima instanță a interpretat greșit legea.

În primul rând, Înalta Curte precizează că în cauza de față sunt incidente dispozițiile Vechiului C. proc. civ., sub imperiul cărora a fost învestită instanța de fond cu cererea de chemare în judecată, nu dispozițiile Noului C. proc. civ., așa cum a indicat Curtea de Apel Oradea.

În apărare, intimata a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că este vorba de un recurs declarat împotriva unei Încheieri de suspendare a judecării cauzei pronunțată în recurs.

Sub acest aspect, Înalta Curte va analiza recursul din perspectiva dispozițiilor art. 244 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. și ținând cont de dispozițiile art. 137 alin. (1) din același cod, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Potrivit art. 244

1

*) alin. (1) din C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă fără putință de tăgadă că, hotărârile sau încheierile de ședință date într-un dosar de recurs nu pot fi supuse recursului.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, pe de o parte pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei încheieri irevocabile, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, iar pe de altă parte, calea de atac formulată de recurentă fiind exceptată] de textul de lege.

Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată de intimata reclamantă și va respinge, recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimata reclamantă S.C. A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea din Oradea împotriva Încheierii din 30 ianuarie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2017.