ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 20 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 667/59/2011 s-a dispus, în baza art. 300

1

alin.

(2) raportat la art. 160 C. proc. pen. revocarea măsurii arestării preventive a

inculpaților B.B. și C.S.S. și punerea de îndată în libertate a acestora.

În baza art. 145

1

C. proc. pen. s-a dispus luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu

părăsi țara, stabilind

ca inculpații să

respecte obligațiile prevăzute de art. 145

1

alin. (2) raportat

la

art. 145 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

din același cod.

Pentru a

dispune astfel, instanța a reținut în temeiul art. 136 alin. (1) și (8) C.

proc. pen. că în raport cu gravitatea acuzațiilor, cu natura infracțiunilor și

cu circumstanțele favorabile fiecărui inculpat și cu împrejurarea că urmărirea

penală a fost

finalizată, măsura arestării

preventive nu se mai impune a fi menținută.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Timișoara care a susținut că încheierea de revocare a măsurii arestării

preventive și de punere în libertate a inculpaților este nelegală și

netemeinică și că în raport de faptele pentru care au fost trimiși în judecată

și cu gradul de pericol pentru ordinea publică se impune menținerea în

continuare, a stării de arest.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea ca legală și

temeinică a măsurii arestării preventive.

Recursul

declarat nu este întemeiat.

În

conformitate cu dispozițiile art. 300

1

alin. (1) și (2) C. proc.

pen., după înregistrarea dosarului la instanță în cauzele în care inculpatul

este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice

din oficiu, în camera de consiliu legalitatea și temeinicia arestării

preventive, înainte de expirarea duratei arestării

preventive, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeri noi care să

justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere revocarea arestării

preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Pe de altă

parte, potrivit art. 136 alin. (8) C. proc. pen., la alegerea măsurii arestării

preventive se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al

infracțiunii, de vârsta și antecedentele persoanei vizate de acea măsură.

În sfârșit,

prin art. 5 alin. (5) din Convenția europeană a drepturilor omului s-a statuat

că persoana arestată are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii, iar

punerea în libertate poate fi subordonată prin garanții certe care să asigure

prezentarea persoanei în cauză la audiere.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpații B.B.C. și C.S.S. au fost trimiși în

judecată, în stare de arest, alături de alte persoane cercetate în stare de

libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 și de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în cazul primului inculpat

și de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) raportat la art. 6 și art.

7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de aderare la

un grup

infracțional organizat prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în

cazul celui de al doilea

inculpat.

În fapt, s-a

reținut că în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, inculpații B.B.C.,

lucrător vamal la PTF Naideș și C.S.S., polițist de frontieră la același punct

de frontieră, împreună cu alți funcționari din cadrul Biroului Vamal Naideș și

cu lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului Poliției de Frontieră Caras

Severin - Punctul de trecere a frontierei Naideș au constituit un grup

infracțional organizat și care, contra unor sume de bani sau al altor avantaje

materiale au permis introducerea în țară a unor cantități de țigări de

contrabandă. Sumele de bani rezultate în urma activității infracționale erau

împărțite între lucrătorii de poliție și lucrătorii vamali.

S-a mai

reținut că inculpatul B.B.C., în data de 27 ianuarie 2011, în jurul orei 0,03

în timp ce se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu ca lucrător vamal, a

efectuat un control

necorespunzător asupra

autovehiculului nr. în care se aflau

C.G., A.M. și S.A. și cu toate că a

observat existența unei mari cantități de țigări în autoturism a permis

acestor persoane introducerea în țară a 1744

pachete de țigări „Fast",

provenind din Serbia, cauzând un

prejudiciu de 16090,92 lei, reprezentând taxe vamale, accize și TVA și

determinând un avantaj patrimonial de 2555,76 lei respectivelor persoane.

Din analiza

actelor dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.

rezultă indicii temeinice care ar putea justifica presupunerea rezonabilă că

inculpații ar fi putut săvârși infracțiunile deduse judecății, pentru care

legea prevede pedepse mai mari de 4 ani închisoare.

Relativ la

existența unor probe că lăsarea în libertate a

inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică,

această

condiție cumulativă nu este îndeplinită.

Arestarea

inculpaților s-a dispus la 9 februarie 2011 și această măsură a fost legal

prelungită, iar primul termen de judecată a fost fixat la 23 iunie 2011.

În cauză au

fost trimiși în judecată 60 de inculpați, dosarul de

urmărire penală cuprinde în cele 37 de volume un probatoriu complex,

iar

faza de cercetare judecătorească se presupune a avea o durată mai mare.

Din examinarea

amplului material al dosarului nu se constată existența vreunui pericol ca cei

doi inculpați să fugă, să obstaculeze bunul mers al justiției ori să comită o

nouă infracțiune gravă, pentru a se justifica menținerea măsurii arestării

preventive.

Inculpații

intimați nu au antecedente penale, au avut anterior o conduită general bună în

familie și comunitate, iar revenirea lor la starea de libertate nu ar perturba

în mod real ordinea publică.

Se mai

constată că măsura alternativă luată de prima instanță, aceea a obligării

inculpaților de a nu părăsi țara cu stabilirea unor obligații potrivit art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (1)

1

și alin. (1)

2

C.

proc. pen. este de natură a asigura, conform art. 5 alin. (3) din Convenția

europeană a drepturilor omului că aceștia se vor prezenta la cercetarea

judecătorească în vederea audierii.

Mai este de

menționat că ceilalți inculpați din cauză au fost puși în libertate, iar

diferența de tratament juridic față de cei doi inculpați rămași în stare de

arest nu se justifică.

Fată de

considerentele arătate, constatând că încheierea atacată este legală și

temeinică și că motivele de recurs invocate de procuror nu pot fi primite,

Curtea în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, urmează a respinge ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Timișoara.

Se va stabili

ca onorariul parțial în sumă de câte 25 lei, cuvenit apărătorilor desemnați din

oficiu, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara

împotriva încheierii din 20 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală, în dosarul nr. 667/59/2011, privind pe inculpații B.B.C. și C.S.S.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 25 lei pentru

inculpatul C.S.S. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 mai 2011.