ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și

fiscal, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției

de nelegalitate a art. 1 din Ordinul nr. 3567/2010 al Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată de către reclamanta S.A.M., suspendând

judecata cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate.

În motivarea excepției

de nelegalitate, reclamanta a arătat că reglementarea cauzei suspensive de

drept a efectelor contractului de management educațional, ca urmare a

formulării unei plângeri penale de către organul ierarhic superior , sau ca

urmare a trimiterii managerului în judecată pentru fapte penale incompatibile

cu funcția deținută, apare a fi incompatibilă cu normele de drept de forță

juridică superioară, invocând în acest sens dispozițiile art. 50 lit. h) din

Legea 53/2003.

A mai arătat că

reglementarea acestei cauze de suspendare răstoarnă prezumția de nevinovăție

reglementată de art. 66 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a

drepturilor Omului și faptul că legile ce reglementează ipoteze suspensive

similare instituie acest gen de măsuri numai în ipoteza arestării preventive a

funcționarului public în cauză (Legea 215/2001 și Legea 188/1999 ).

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a înregistrat pricina sub nr. 3160/54/2010.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, arătând că,

în speță, ordinul atacat are caracterul unui act administrativ cu caracter

normativ, iar în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția

invocată de reclamantă este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 3567/2010 ca

neîntemeiată.

Prin sentința nr. 172

din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta S.A.M. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, Inspectoratul Școlar județean Dolj și intervenientul V.M.; în

consecință, a constatat nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în art.I, anexa 4,

articolul VIII teza I din Ordinul nr. 3567/2010 emis de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului privind suspendarea de drept a contractului

de management educațional, ”în cazul în care împotriva managerului educațional

a fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare”, în

raport de prevederile art. 50 lit. h) C. muncii.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență,

următoarele:

În privința

admisibilității excepției de nelegalitate, prima instanță a reținut că în

virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul

de a produce efecte, se apreciază că și în actuala reglementare actele

administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în

procedura excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, prima

instanță a apreciat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu

caracter normativ, ca mijloc de apărare, poate fi invocată în cadrul unui

proces aflat pe rol, astfel cum s-a întâmplat și în speță, respectiv s-a

invocat excepția de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ

– Ordinul nr. 3567/2010 adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.

De altfel, practica

constantă a instanței supreme a statuat, în sensul că este admisibilă excepția

de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ emise

anterior/ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.

Pe fondul excepției

de nelegalitate, prima instanță a reținut că ordinul a cărui nelegalitate a

fost invocată a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările

ulterioare.

Prima instanță a

reținut, în raport de prevederile Legii nr. 128/1997 - art. 146, că și

contractului de management educațional încheiat între reclamantă, în calitate

de director la Liceul de Informatică „Ștefan Odobleja” din Craiova și

Inspectoratul Școlar Județean Dolj, îi sunt aplicabile ca și dispoziții de

drept substanțial, dispozițiile Codului Muncii.

Totodată, art. 50 C.

muncii enumeră în mod expres și limitativ cazurile în care contractul de muncă

se suspendă de drept, iar la lit. h) este prevăzut cazul în care „salariatul

este arestat preventiv, în condițiile Codului de procedură penală.”

Ca atare, legislația

muncii cu care se completează Legea nr. 128/1997 prevede suspendarea de drept a

contractului doar în situația arestării preventive a celui în cauză, nu și în

cazul în care împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală de

organele ierarhic superioare.

Așadar, din analiza

textului art. 1, anexa nr. 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 a constatat

că acesta excede dispozițiilor art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de

adoptare a Codului Muncii.

Concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că suspendarea de drept a contractului de

management educațional în cazul în care împotriva managerului educațional a

fost formulată plângere penală de către organele ierarhic superioare este

nelegală, pentru că printr-un ordin, respectiv printr-un act normativ cu putere

inferioară legii, se adaugă la lege.

Prin urmare, ordinul

emis de un ministru are caracter de act administrativ normativ, iar actele

administrative normative se adoptă în baza și în vederea executării legii,

astfel că ele nu pot deroga de la lege și nu pot adăuga condiții noi,

neprevăzute de lege.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs V.M. și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului

În motivarea cererilor

de recurs s-a arătat în esență că sentința de fond este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

- În mod greșit

instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

a Ordinului nr. 35671/2010 deoarece art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

vizează acte administrative cu caracter individual și nu pe cele cu caracter

normativ.

Pe fond se arată că

emiterea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.

3567/2010 a fost făcută în baza legii învățământului nr. 84/1995 și a legii privind

Statutul personalului didactic nr. 128/1997 și nu sunt de natură să stabilească

săvârșirea unei fapte penale cu vinovăție de către reclamantă pentru a invoca încălcarea

prezumției de nevinovăție.

Prevederea privind

măsura suspendării contractului de management este în fapt și în drept în

interesul învățământului pentru protejarea dreptului elevilor și cadrelor didactice,

pentru asigurarea unui climat de normalitate și legalitate în comunitatea în

care învață. Această prevedere are aplicabilitate în situații cert determinate,

atunci când, inspectorul școlar general a fost trimis în judecată pentru

infracțiuni incompatibile cu funcția deținută.

Dacă asupra unei

persoane trimisă în judecată nu s-ar lua măsura suspendării, imaginea instituției

pe care o conduce ar fi afectată și asupra tuturor actelor emise în exercitarea

funcției ar plana o prezumție de nelegalitate.

Se mai arată că acest

ordin nu contravine Codului muncii, cum eronat susține instanța de fond,

contractul de management nu încetează ci se suspendă tocmai pentru respectarea prezumției

de vinovăție.

Analizând cererile de

recurs, normele legale incidente în cauză , prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Ordinul Ministrului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 – este un act administrativ

normativ iar prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind

excepția de nelegalitate sunt în aceeași măsură aplicabile actului administrativ

unilateral cu caracter individual cât și celui normativ.

Acest lucru, deoarece

art. 4 alin. (2) se referă la actele administrative unilaterale fără a distinge

după cum acestea au caracter normativ sau individual. Actele administrative

unilaterale normative pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai

pe calea excepției de nelegalitate dar și pe calea acțiunii directe [art. 11

alin. (4) Legea nr. 554/2004].

De altfel aceste teorii

sunt consacrate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3268/2006, decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 3726/2007). De aici rezultă că instanța de fond a soluționat

corect excepția de inadmisibilitate excepției de nelegalitate.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate se reține că în mod corect a făcut instanța de

fond interpretarea dispozițiilor legale în cauză.

Se constată că dispozițiile

art. I anexa nr. 4, art. VIII Legea I din Ordinul Ministrului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 („în cazul în care împotriva

managerului educațional a fost formulată plângere penală de organele ierarhic

superioare, contractul de management educațional se suspendă de drept”) sunt

nelegale în raport de prevederile art. 50 lit. h) din Legea nr. 53/2003 de

adoptare a Codului Muncii privind cazurile în care contractul de muncă se

suspendă de drept („salariatul este arestat preventiv”).

Instanța de fond în

mod corect analizând excepția de nelegalitate a verificat concordanța actului administrativ

cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia

a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor

normative.

În mod corect, a reținut

instanța de fond că dispozițiile art. I anexa 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr.

3567/2010 adaugă la lege și în consecință sunt nelegal.

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 172 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de recursurile declarate de V.M. împotriva sentinței nr. 172 din 29

martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.