ÎCCJ, decizie (scj.ro #84845)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84845) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de management educațional. Suspendare de drept. Condiții.
Excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. I din Ordinul
ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.
3567/2010.
Legea
nr. 554/2004, art. 4
Legea
nr. 128/1997
Legea nr.
53/2003, art. 50 lit. h)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: contract de management
Excepție de nelegalitate
suspendare
Sunt
nelegale dispozițiile art. I din Ordinul ministrului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3567/2010, prin care dispozițiile
articolului VIII din anexa nr. 4 la
Metodologia
de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea
funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de
învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul
ministrului educației și cercetării nr. 3.142/2006, au fost
modificate în sensul stabilirii ca temei al suspendării de drept a
contractului de management, până la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătorești, situația în care împotriva
managerului educațional a fost formulată plângere penală de
către organele ierarhic superioare.
Ele
adaugă unor dispoziții cuprinse în acte normative cu forță
juridică superioară, respectiv dispozițiilor art. 50 lit. h) din
Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului muncii, ce completează Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, și potrivit cărora
contractul de muncă se suspendă de drept atunci când salariatul este
arestat preventiv în condițiile Codului de procedură penală.
Decizia
nr. 3156 din 31 mai 2011
Prin
încheierea din data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj – Secția
contencios administrativ și fiscal, în temeiul art.4 din Legea
nr.554/2004, a sesizat Curtea de Apel Craiova – Secția contencios
administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de
nelegalitate a art.1 din Ordinul nr.3567/2010 al Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată de către
reclamanta Simion Aurora Mihaela, suspendând judecata cauzei până la
soluționarea excepției de nelegalitate.
În motivarea
excepției de nelegalitate, reclamanta a arătat că reglementarea
cauzei suspensive de drept a efectelor contractului de management
educațional, ca urmare a formulării unei plângeri penale de
către organul ierarhic superior , sau ca urmare a trimiterii managerului
în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția
deținută, apare a fi incompatibilă cu normele de drept de
forță juridică superioară, invocând în acest sens
dispozițiile art. 50 lit. h din Legea 53/2003 .
A mai
arătat că reglementarea acestei cauze de suspendare
răstoarnă prezumția de nevinovăție reglementată
de art.66 din Codul de procedură penală și art.6 din
Convenția Europeană a drepturilor Omului și faptul că legile
ce reglementează ipoteze suspensive similare instituie acest gen de
măsuri numai în ipoteza arestării preventive a funcționarului
public în cauză ( Legea 215/2001 și Legea 188/1999 ).
Învestită
cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios
administrativ și fiscal a înregistrat pricina sub nr. 3160/54/2010.
Prin
întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, a invocat inadmisibilitatea
excepției de nelegalitate, arătând că, în speță,
ordinul atacat are caracterul unui act administrativ cu caracter normativ, iar
în raport de dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2004, excepția
invocată de reclamantă este inadmisibilă.
Pe
fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a
Ordinului nr. 3567/2010 ca neîntemeiată.
Prin sentința
nr.172 din 29 martie 2011, Curtea de Apel Craiova – Secția contencios
administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate
formulată de reclamanta Simion Aurora Mihaela în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
Inspectoratul Școlar județean Dolj și intervenientul Vlad
Marian; în consecință, a constatat nelegalitatea dispozițiilor
cuprinse în art.I, anexa 4, articolul VIII teza I din Ordinul nr. 3567/2010
emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului privind suspendarea de drept a contractului de management
educațional, ”în cazul în care împotriva managerului educațional a
fost formulată plângere penală de către organele ierarhic
superioare”, în raport de prevederile art.50 lit. h din Codul Muncii.
Pentru a
pronunța această soluție, prima instanță a
reținut, în esență,
următoarele:
În privința admisibilității excepției de nelegalitate,
prima
instanță a a reținut că în virtutea principiului de drept
potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte,
se apreciază că și în actuala reglementare actele administrative
cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura
excepției de nelegalitate prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004,
cu modificările și completările ulterioare.
Astfel,
prima instanță a apreciat că excepția de nelegalitate a
unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare, poate
fi invocată în cadrul unui proces aflat pe rol, astfel cum s-a întâmplat
și în speță, respectiv s-a invocat excepția de
nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ – Ordinul
nr.3567/2010 adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii 554/2004.
De altfel,
practica constantă a instanței supreme a statuat, în sensul că
este admisibilă excepția de nelegalitate cu privire la actele
administrative cu caracter normativ emise anterior/ulterior intrării în
vigoare a Legii 554/2004.
Pe
fondul excepției de nelegalitate,
prima
instanță a reținut că ordinul a cărui nelegalitate a
fost invocată a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii
învățământului nr.84/1995 republicată, cu modificările
și completările ulterioare, și ale Legii nr.128/1997 privind Statutul
personalului didactic cu modificările și completările
ulterioare.
Prima
instanță a reținut, în raport de prevederile Legii nr.128/1997 -
art.146, că și contractului de management educațional încheiat
între reclamantă, în calitate de director la Liceul de Informatică „Ștefan Odobleja” din Craiova și Inspectoratul
Școlar Județean Dolj, îi sunt aplicabile ca și dispoziții
de drept substanțial, dispozițiile Codului Muncii.
Totodată,
art.50 din Codul Muncii enumeră în mod expres și limitativ cazurile
în care contractul de muncă se suspendă de drept, iar la litera (h)
este prevăzut cazul în care „salariatul este arestat preventiv, în
condițiile Codului de procedură penală.”
Ca
atare, legislația muncii cu care se completează Legea nr. 128/1997
prevede suspendarea de drept a contractului doar în situația
arestării preventive a celui în cauză, nu și în cazul în care
împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală de organele
ierarhic superioare.
Așadar,
din analiza textului art.1, anexa nr.4, art. VIII, teza I din Ordinul nr.
3567/2010 a constatat că acesta excede dispozițiilor art.50 lit. h
din Legea nr.53/2003 de adoptare a Codului Muncii.
Concluzionând,
judecătorul fondului a reținut că suspendarea de drept a
contractului de management educațional în cazul în care împotriva
managerului educațional a fost formulată plângere penală de
către organele ierarhic superioare este nelegală, pentru că
printr-un ordin, respectiv printr-un act normativ cu putere inferioară
legii, se adaugă la lege.
Prin
urmare, ordinul emis de un ministru are caracter de act administrativ
normativ, iar actele administrative normative se adoptă în baza și
în vederea executării legii, astfel că ele nu pot deroga de la lege
și nu pot adăuga condiții noi, neprevăzute de lege.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs Vlad Marian și pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
În
motivarea cererilor de recurs s-a arătat în esență că
sentința de fond este nelegală și netemeinică
pentru următoarele motive:
-În mod
greșit instanța de fond a respins excepția
inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului
nr. 35671/2010 deoarece art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
vizează acte administrative cu caracter individual și nu pe
cele cu caracter normativ.
Pe fond se
arată că emiterea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului nr. 3567/2010 a fost făcută în
baza legii învățământului nr. 84/1995 și a legii
privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997 și nu sunt de
natură să stabilească săvârșirea unei fapte
penale cu vinovăție de către reclamantă pentru a
invoca încălcarea prezumției de nevinovăție.
Prevederea
privind măsura suspendării contractului de management este în fapt
și în drept în interesul învățământului pentru
protejarea dreptului elevilor și cadrelor didactice, pentru
asigurarea unui climat de normalitate și legalitate în comunitatea
în care învață. Această prevedere are aplicabilitate în
situații cert determinate, atunci când, inspectorul școlar
general a fost trimis în judecată pentru infracțiuni
incompatibile cu funcția deținută.
Dacă
asupra unei persoane trimisă în judecată nu s-ar lua măsura
suspendării, imaginea instituției pe care o conduce ar fi
afectată și asupra tuturor actelor emise în exercitarea
funcției ar plana o prezumție de nelegalitate.
Se mai
arată că acest ordin nu contravine Codului muncii, cum eronat
susține instanța de fond, contractul de management nu
încetează ci se suspendă tocmai pentru respectarea prezumției
de vinovăție.
Recursurile
sunt nefondate.
Ordinul
Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr.
3567/2010 – este un act administrativ normativ iar prevederile art. 4 alin.
1 din Legea nr. 554/2004 privind excepția de nelegalitate sunt în
aceeași măsură aplicabile actului administrativ
unilateral cu caracter individual cât și celui normativ.
Acest
lucru, deoarece art. 4 alin. 2 se referă la actele administrative
unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter
normativ sau individual. Actele administrative unilaterale normative pot fi
supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției
de nelegalitate dar și pe calea acțiunii directe (art. 11
alin. 4 Legea nr. 554/2004).
De altfel
aceste teorii sunt consacrate în jurisprudența Înaltei Curți de
Casație și Justiție - decizia Înaltei Curți de Casație
și Justiție nr. 3268/2006, decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție nr. 3726/2007). De aici rezultă
că instanța de fond a soluționat corect excepția de
inadmisibilitate excepției de nelegalitate.
În ceea ce
privește fondul excepției de nelegalitate se reține că în
mod corect a făcut instanța de fond interpretarea
dispozițiilor legale în cauză.
Se
constată că dispozițiile art. I anexa nr. 4, art. VIII Legea
I din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului nr. 3567/2010 („în cazul în care împotriva managerului
educațional a fost formulată plângere penală de organele
ierarhic superioare, contractul de management educațional se
suspendă de drept”) sunt nelegale în raport de prevederile art. 50 lit.
h) din Legea nr. 53/2003 de adoptare a Codului Muncii privind cazurile
în care contractul de muncă se suspendă de drept („salariatul
este arestat preventiv”).
Instanța
de fond în mod corect analizând excepția de nelegalitate a verificat
concordanța actului administrativ cu actele normative cu
forță juridică superioară în temeiul și în
executarea căruia a fost emis, ținând cont de principiul
ierarhiei și forței juridice a actelor normative.
În mod
corect, a reținut instanța de fond că dispozițiile art.
I anexa 4, art. VIII, teza I din Ordinul nr. 3567/2010 adaugă la lege
și în consecință sunt nelegale.