ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.11.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5777/2011

HOTĂRÂRE
30.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5777/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9

martie 2011 a Tribunalului Brașov în Dosarul nr. 9637/62/2010 s-a dispus

sesizarea Curții de Apel Brașov în vederea soluționării excepției de

nelegalitate a dispoziției art. 24 pct. 10, inclusiv anexa 4 art. IX pct. 10

din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006 invocată în

cauză, având ca obiect anularea deciziei din 27 august 2010 a Inspectoratului

Școlar Județean Brașov privind pe reclamanta B.V.I.

Cauza având ca obiect

soluționarea excepției de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției

de nelegalitate reclamanta B.V.I. a arătat că a fost directoarea Colegiului Tehnic

„A.V.” din Făgăraș, numită prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr.

3885/2008, cu începere de la data de 7 aprilie 2008, pentru o perioadă de 4 ani,

ca urmare a ocupării postului prin concurs. După numirea în funcția de director

reclamanta a încheiat cu Inspectoratul Școlar Județean Brașov contractul de management

educațional, conform dispozițiilor art. 21 alin. (8) din Ordinul Ministerului Educației

și Cercetării nr. 3142/2006 și potrivit modelului cadru din anexa 4.

Reclamanta a susținut

că dispoziția reglementată de art. 24 pct. 10 și anexa 4 art. IX pct. 10 din Ordinul

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006 constituie un act evident de

înlăturare a posibilității de exercitare a unui drept prevăzut de lege, fiind contrar

dispozițiilor legale referitoare la dreptul la muncă și la exercitarea profesiei

cuprinse în art. 41 alin. (1) din Constituție și art. 3 alin. (2) și art. 3

alin. (3) din C. mun.

Aceasta a mai arătat că

dispozițiile contestate îngrădesc în mod nejustificat exercitarea funcției de director

al unei unități școlare preuniversitare, astfel cum este reglementată prin Legea

nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Reclamanta a susținut

că este nelegală și neaplicabilă dispoziția reglementată prin Ordinul Ministerului

Educației și Cercetării nr. 5617/ 2006 de modificare și completare a Anexei 4,

art. IX pct. 10 a Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006 (care

prevede modelul cadru al contractului managerial educațional) de încetare a contractului

managerial educațional în caz de restructurare a rețelei școlare întrucât nu s-a

completat/modificat dispoziția legală care reglementează condițiile de încetare

a contractului managerial educațional, respectiv nu s-a modificat sau completat

art. 24 pct. 10 din Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006.

Astfel, potrivit art.

24 pct. 10 din Ordinului Educației și Cercetării nr. 3142/2006 privind metodologia

de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director

și director adjunct la unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în forma

inițială se prevede: „contractul managerial educațional al persoanelor numite în

funcție de director/director adjunct la unitățile de învățământ preuniversitar de

stat încetează: în cazul reorganizării administrativ teritoriale”.

Prin art. 1 pct. 5 din

Ordinului Educației și Cercetării nr. 5617/2006 se modifică doar anexa IV art. IX

pct. 10 din Ordinul Educației și Cercetării nr. 3142/2006, fiind inclusă ca o condiție

de încetare a contractului și situația „restructurării rețelei școlare”. Reclamanta

a menționat că o asemenea reglementare nu poate constitui temei legal de încetare

a unui contract de management în educație datorită restructurării rețelei școlare.

Pârâtul Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate ca inadmisibilă.

fond

Prin Sentința nr. 107

din 25 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a fost respinsă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a fost respinsă excepția

de nelegalitate.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut:

- în privința excepției

inadmisibilității pentru că Ordinul nr. 3142/2006 ar fi un act administrativ cu

caracter normativ, aceasta este neîntemeiată deoarece dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004 trebuie interpretată în sensul că pot face obiectul excepției de nelegalitate

actele administrative civile cu caracter individual dar și actele administrative

cu caracter normativ, iar excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire

la actele care pot forma și obiectul acțiunii în anulare în fața instanței de contencios

administrativ;

- pe fondul cauzei, excepția

de nelegalitate a fost respinsă având în vedere faptul că prin ordinul a cărui excepție

de nelegalitate este invocată au fost reglementate condițiile pentru ocuparea funcțiilor

de director și director adjunct, organizarea concursului și încetarea acestor funcții.

S-a arătat că potrivit

art. 24 pct. 10 din Ordinul nr. 3142/2006 emis de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului privind aprobarea Metodologiei de organizare și desfășurare

a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile

de învățământ preuniversitar de stat: „Contractul de management educațional al persoanelor

numite în funcția de director/director adjunct la unitățile de învățământ preuniversitar

de stat încetează: în cazul reorganizării administrativ-teritoriale/restructurării

rețelei școlare”.

Art. 1 Anexa 1 din acest

act administrativ cu caracter normativ prevede: „Prezenta metodologie este elaborată

în baza prevederilor art. 145 alin. (1), alin. (2) și alin. (7) din Legea învățământului

nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 20-art. 23 din Legea nr. 128/ 997 privind Statutul personalului didactic, cu

modificările și completările ulterioare”.

Prin acest ordin au fost

reglementate condițiile pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct,

organizarea concursului și încetarea acestor funcții.

Susținerile reclamantei

potrivit cărora completarea adusă art. 24 pct. 10 din Ordinul nr. 3142/2006 emis

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Ordinul nr. 5617/2006

emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului încalcă prevederile

constituționale, ale C. mun. precum și dreptul la muncă și carieră au fost apreciate

ca neîntemeiate pentru că aceste cazuri de încetare a contractului de management

educațional sunt în acord atât cu prevederile Legii învățământului nr. 84/1995 cât

și ale Legii statutului personalului didactic nr. 128/1997, în vigoare la data adoptării

Ordinului nr. 3142/2006.

Modalitatea în care s-a

desemnat persoana care să îndeplinească în continuare funcția de director al unității

de învățământ în urma restructurării rețelei școlare reprezintă principala nemulțumire

a reclamantei și legalitatea și temeinicia acestei măsuri poate fi analizată în

cadrul litigiului de fond, dispozițiile contestate în cadrul excepției de nelegalitate

nefiind în contradicție actele normative în a căror executare au fost adoptate.

Anexa 4 art. IX pct. 10

din Ordinul nr. 3142/2006 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului reglementează contractul de management educațional și prevede: ”Prezentul

contract încetează în cazul reorganizării administrativ-teritoriale/restructurării

rețelei școlare”, reluând în clauzele contractuale cazurile de încetare a acestui

contract, prevăzute în dispozițiile legale ce reglementează aceste cauze de încetare

a contractului de management educațional.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta B.V.I., considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că Ordinul nr. 3142/2006 contravine dispozițiilor cu forță juridică superioară,

în temeiul și în executarea cărora a fost emis și a dispozițiilor fundamentale care

reglementează dreptul la muncă deoarece:

funcția de conducere a unității școlare, câștigată prin concurs pentru o perioadă

de 4 ani nu poate fi restricționat pe criteriul restructurării unității școlare

pentru că ar contraveni dispozițiilor art. 3 alin. (2) și alin. (3) din C. mun.,

dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) și art. 146 din Legea nr. 128/1997,

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 3146/2006 și art. 41 alin. (1) din Constituție.

controlului managerial educațional pentru situația reorganizării unității școlare

constituie un act evident de înlăturare a posibilității de exercitare a unui drept

prevăzut de lege și este și o condiție care adaugă la lege.

Procedura sus menționată

din Metodologie nu este reglementată nici de Legea nr. 84/1995, legea învățământului,

nici de Legea nr. 128/1997, Statutul personalului didactic.

ceea ce privește contractul managerial al recurentei în care nu este prevăzută condiția

încetării acestuia în caz de reorganizare și care era în vigoare la data semnării,

dispoziția din Ordinul nr. 5617/2006 este nelegală față de dispozițiile art. 21

alin. (3) din Legea nr. 128/1997.

s-a considerat că art. 1 pct. 2 și 5 din Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 5617/2006 este contrar și dispozițiilor art. 5 din Ordinul Ministerului

Educației și Cercetării nr. 3412/2006 care prevăd că ocuparea funcțiilor de director

sau director adjunct în unitățile școlare preuniversitare se poate face numai prin

concurs dar și dispozițiilor art. 4 din Metodologie, care prevede că cei care vor

fi declarați câștigători pot opta pentru o singură unitate de învățământ.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și admiterea excepției

de nelegalitate a art. 1 pct. 2 și pct. 5 din Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 5617/2006 de modificare și completare a art. 24 pct. 10 din Ordinul

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006.

Inspectoratul Județean

Brașov a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a invocat excepția

de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 2 și 5 din Ordinul Ministerului

Educației și Cercetării nr. 567/2006, prin care a fost modificat art. 24 pct. 10

și art. IX pct. 10 din Anexa 4 la Ordinul Ministerului Educației și Cercetării

nr. 3142/2006.

Prin aceste dispoziții

s-a instituit posibilitatea încetării contractului de management educațional în

caz de reorganizare administrativ-teritorială sau de restructurare a rețelei școlare.

În motivele de recurs

se consideră că soluția instanței de fond de respingere a excepției de nelegalitate

este greșită, însă susținerile recurentei sunt nefondate.

Prin Ordinul nr. 3142/2006

a fost aprobată Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea

funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar

de stat, iar cele de modificare au vizat numai unele articole ale acestei Metodologii.

Metodologia a fost emisă

în baza art. 145 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (7) din Legea nr. 84/1995

și art. 20-art. 23 din Statutul personalului didactic.

Practic prin articolele

a căror nelegalitate se invocă s-a introdus un nou caz în care se poate înceta contractul

de management educațional, respectiv în cazul reorganizării administrativ-teritoriale

sau de restructurare a rețelei școlare.

În aceste condiții nu

se poate susține că prin emiterea acestora s-ar fi încălcat dispoziții cu forță

juridică superioară.

Susținerea recurentei

că dreptul de a exercita funcția de conducere a unității școlare nu ar putea fi

restricționat pentru că s-ar restructura unitățile școlare deoarece ar încălca dispozițiile

nefondate.

Art. 3 alin. (2) și alin.

(3) din C. mun. nu este încălcat deoarece nu a fost încălcat dreptul recurentei

de a munci, având în vedere că prin reorganizarea unităților școlare, contractul

său de muncă a fost preluat de unitatea școlară nou înființată.

Dispozițiile art. 21

alin. (1) și (2) și art. 146 din Legea nr. 128/1997 nu pot fi invocate ca temei

al nelegalității ordinului emis având în vedere că acestea se referă la ocuparea

postului prin concurs și la condițiile cerute pentru ocuparea postului și nu la

încetarea contractului de management educațional, ca de altfel și cele ale art.

21 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006.

Nici dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Constituție nu au fost încălcate pentru că așa cum am arătat,

dreptul la muncă al reclamantei nu a fost îngrădit ci, prin actul emis, s-a prevăzut

posibilitatea încetării contractului de management educațional și pierderea funcției

de director al unei unități de învățământ atunci când intervine reorganizarea administrativ

teritorială sau restructurarea rețelei școlare.

Prin instituirea acestei

posibilități nici nu se adaugă la lege, așa cum susține recurenta, având în vedere

că chiar Legea nr. 84/1995, în art. 7 alin. (9), prevede posibilitatea reorganizării

unor unități de învățământ în cadrul altora și în art. 10 alin. (1) din același

act normativ s-a prevăzut aprobarea rețelei unităților de învățământ de către Ministerul

Educației, în raport cu dinamica demografică și cu necesitățile de formare profesională.

Faptul că în contractul

managerial al reclamantei nu este prevăzută condiția încetării contractului managerial

în caz de reorganizare școlară nu duce la nelegalitatea ordinului contestat.

Nu va putea fi reținut

nici motivul de nelegalitate a dispozițiilor contestate în raport de dispozițiile

art. 21 din Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3412/2006 și art. 4

din Metodologie pentru că, pe de o parte, legalitatea unui act administrativ se

verifică în raport cu legea în baza căreia a fost emis și nu în raport cu alte dispoziții

ale aceluiași act normativ, iar, pe de altă parte, nu există inadvertențe între

dispoziția a cărei nelegalitate este invocată și cele art. art. 24 și art. 4 din

Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 3412/2006.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 din C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de B.V.I. împotriva

sentinței nr. 107/F din 25 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4967/2010
emiterii deciziei, deși cererea de demisie era din data de 23 februarie 2009, iar predarea efectivă a funcției a avut loc la data de 20 februarie 2009. Instanța de fond a menționat faptul că, în urma presiunilor exercitate de doamna D., car
ÎCCJ 2010-11-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2011
prin considerentele sentinței civile nr. 67/ CA din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov, instanța a reținut aspecte în vădit dezacord cu cele cuprinse în decizia nr. H61/ R din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov prin care, admițân
ÎCCJ 2011-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința
ÎCCJ 2011-01-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 229/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 26 mar
ÎCCJ 2011-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5563/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2010, reclamanta C.C.R. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretu
Sursă