ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2011

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a înregistrat la data de 14 februarie 2011, sub nr. 150/64/2011, cererea de revizuire formulată de revizuenții M.S. prin P., P.M.S. și C.L.M. Săcele împotriva deciziei civile nr. 1161/ R din 6 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov pronunțată în dosarul nr. 916/64/2009. Revizuenții au solicitat admiterea cererii, rejudecarea cererii de revizuire promovată în dosarul nr. 916/64/2009 a Curții de Apel Brașov și respingerea cererii de revizuire promovată cu privire la decizia civilă nr. 630/R/2009 a Curții de Apel Brașov. În motivarea prezentei cereri revizuenții au arătat că prin decizia nr. 531/R/2010 a Curții de Apel Brașov a fost respins recursul promovat de G.G.

împotriva sentinței civile nr. 67/ CA din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov prin care acestuia i-a fost respinsă cererea de anulare parțială a H.C.L. nr. 82/2008 și înscrierea numelui reclamantului la rubrica director executiv al Direcției patrimoniu gospodărire oraș, ca o consecință a desființării postului său de director executiv la direcția tehnică. În opinia revizuenților, instanțele au constatat legalitatea noii organigrame, cu deosebire sub aspectul desființării postului de director executiv deținut de contestatorul G.G. Pe de altă parte, au arătat revizuenții, prin considerentele sentinței civile nr. 67/ CA din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov, instanța a reținut aspecte în vădit dezacord cu cele cuprinse în decizia nr. H61/ R din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov prin care, admițându-se cererea de revizuire, a fost anulată dispoziția nr. 290 din 03 februarie 2009 emisă de P.M.S.

de eliberare din funcția de director executiv al direcției tehnice dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior dispoziției, de director executiv. S-a susținut că o astfel de reintegrare nu poate fi dispusă de instanță, dat fiind faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat în sensul desființării legale a postului de director executiv, astfel că decizia nr. H61/ R din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, în raport cu sentința civilă nr. 27/ CA din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov devenită irevocabilă prin respingerea recursului, este potrivnică deoarece prima dispune reintegrarea pe un post a cărui desființare s-a făcut în mod legal potrivit celei de-a doua hotărâri a instanței.

Intimatul G.G. a invocat excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Brașov, revizuenții formulând punct de vedere în sensul admiterii acestei excepții. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 637/ R din 5 aprilie 2011, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrative și fiscal. Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimatul G.G., potrivit art. 137 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea formulată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov, revizuenții M.S. prin P., P.M.S. și C.L.M.

Săcele au solicitat revizuirea deciziei nr. 1161/ R din 16 noiembrie 2010, invocând contrarietatea acestei hotărâri cu sentința nr. 27/ CA din 18 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov, devenită irevocabilă prin respingerea recursului. Aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (l) pct. l C. proc. civ., „în cazul prevăzut de 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, când hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, de la pronunțarea ultimei hotărâri.” Or, în cauza de față, ultima hotărâre a fost pronunțată la data de 16 noiembrie 2010, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, la data de 14 februarie 2011, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile legale suscitate.

Așa fiind, Înalta Curte constată că excepția invocată de intimat este întemeiată, motiv pentru care va proceda la admiterea acestei excepții cu consecința respingerii cererii de revizuire ca fiind tardivă. Totodată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, Înalta Curte va obliga revizuentele la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 58 din 27 iunie 2011, anexată la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de M.S. prin P., P.M.S. și C.L.M. Săcele împotriva sentinței nr. 1161 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrative și fiscal ca tardivă. Obligă revizuenții la plata cheltuielilor de judecată către intimat în cuantum de 500 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.