ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, la data de 3 iunie 2010, reclamantul E.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de E.D.B., decedat la data de 10 decembrie 1983 și familia sa și a sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru echivalentul valorii bunurilor confiscate. La data de 28 iunie 2010, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile Legii nr. 221/2009. Prin sentința nr. 420 din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 7683/63/2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a adopta această soluție, s-a reținut că tatăl reclamantului E.D.B. a fost condamnat prin sentința penală nr. 949/1952, pronunțată de Tribunalul Regional Craiova, pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 250 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare. Reclamantul nu și-a întemeiat însă, acțiunea pe această sentință penală, nu a făcut nici o referire la condamnarea penală, ci doar a arătat că tatălui său i-au fost confiscate abuziv anumite bunuri, fiind considerat chiabur. Reclamantul nu a făcut dovada că bunurile aparținând autorului său au fost confiscate, în baza unei hotărâri de condamnare sau ca urmare a aplicării unei măsuri administrative cu caracter politic. Extrasul de la arhivele statului, potrivit căruia E.D.B.

figura în tabelul nominal de chiaburi, face doar dovada faptului că, în anii 1949 - 1950, acesta era considerat chiabur. Nu a rezultat însă, din nici un înscris depus la dosar că, față de autorul reclamantului, s-ar fi luat măsura administrativă a confiscării bunurilor, în considerarea calității acestuia de chiabur. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul E.G. În motivarea apelului, apelantul a susținut că prevederile Legii nr. 221/2009 se aplică și persoanelor față de care au fost luate măsuri administrative abuzive de către regimul comunist. Categorisirea tatălui său, E.D.B., ca fiind chiabur constituie o măsură administrativă abuzivă a regimului comunist, în baza căreia o anumită categorie socială, respectiv cei mai gospodari oameni din mediul rural, au fost persecutați politic și le-au fost confiscate bunurile.

A precizat că a solicitat proba cu martori la fond, probă care a fost respinsă, situație în care a solicitat instanței de apel administrarea acestei probe. Prin decizia civilă nr. 86 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelul declarat de reclamantul E.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative (…). Față de aceste prevederi legale, este indiscutabil că acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 221/2009 are în vedere numai acele măsuri administrative cu caracter politic în baza cărora s-a dispus dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu.

Această enumerare conținută în art. 3 din Legea nr. 221/2009 nu are caracter exemplificativ, ci limitativ, situație în care nu este posibilă extinderea aplicării prevederilor Legii nr. 221/2009 la alte situații care exced acestei enumerări. Întrucât situația expusă de apelantul reclamant prin cererea de chemare în judecată excede cazurilor avute în vedere de art. 3 din Legea nr. 221/2009, în mod corect, instanța de fond a conchis că cererea este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia. Pentru aceleași considerente, administrarea de probatorii nu a fost apreciată ca utilă cauzei. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul E.G., solicitând admiterea recursului; casarea deciziei nr. 86/2011 a Curții de Apel Craiova si a sentinței civile nr. 420/2010 a Tribunalului Dolj si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul a arătat următoarele: Potrivit Legii nr. 221/2009, prevederile acesteia se aplica si persoanelor cărora le-au fost aplicate masuri administrative abuzive de către regimul comunist. Categorisirea tatălui, E.D.B., ca fiind chiabur constituie o măsură administrativa abuzivă a regimului comunist, prin care o categorie sociala, cei mai gospodari oameni din mediul rural, au fost persecutați politic de regimul comunist si cărora le-au fost confiscate bunurile. Instanțele de fond si apel, deși a solicitat proba cu martori, nu i-au acceptat această probă, motiv pentru care reiterează instanței admiterea acestei probe, in dovedirea susținerii afirmațiilor de confiscare a averii părinților.

În susținerea acestor afirmații, s-a învederat de către reclamant că a depus la dosar copie după extrasul Arhivelor Naționale, serviciul județean Dolj, nr. 353 din 08 iunie 2010, in care este trecut, in Tabelul nominal de chiaburi, E.D.B., la numărul curent 1, cu o suprafața de teren de 0,50 ha si suprafața arabila de 5,10 ha, fânețe 0,80 ha si islaz 0,25 ha. Potrivit Legii nr. 221/2009, persoanelor condamnate politic sau cărora le-au fost aplicate masuri administrative abuzive pot solicita despăgubiri materiale, reprezentând bunurile confiscate de regimul comunist. Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecata să constate caracterul politic al acestora.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor succede: Legea nr. 221/2009 are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic sau față de care au fost luate măsuri administrative, asimilate condamnărilor politice, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Acest act normativ, adoptat după aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999, a completat cadrul legislativ existent referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale destinate a repara prejudiciile suportate de victimele regimului totalitar.

Scopul legii rezultă și din expunerea de motive a actului normativ ce a însoțit proiectul legii în procesul de legiferare, care nu distinge între condamnații politic și persoanele față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, incluzând în noțiunea generică de „condamnați” ambele categorii de victime ale totalitarismului. Legiuitorul a definit cele două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv, condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic. Condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au atras condamnarea, în art. 1 al legii, si prin trimiterea la condamnare, pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999, cu condiția constatării caracterului politic, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 221/2009. Măsurile administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din lege, în care sunt enumerate și actele normative în baza cărora s-au dispus, iar, potrivit art. 4 alin. (2), pot fi asimilate acestora și alte măsuri administrative decât cele al căror caracter politic este prevăzut expres, de asemenea, condiționat de constatarea judiciară a caracterului politic al acestora.

Or, în speța dedusă judecății, deși s-a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii dispuse față de tatăl reclamantului, despre care s-a făcut dovada că a fost înscris în Tabelul nominal de chiaburi, cu numele E.D.B., la numărul curent 1, cu o suprafața de teren de 0,50 ha si suprafața arabila de 5,10 ha, fânețe 0,80 ha si islaz 0,25 ha, instanțele de fond au interpretat restrictiv dispozițiile legale incidente în cauză, excluzând, practic, de la aplicarea legii speciale, categoria chiaburilor. Această interpretare restrictivă nu poate fi primită, întrucât nu corespunde scopului si rațiunii legii.

În consecință, în cauză, instanțele de fond vor trebui să stabilească situația de fapt, pe baza probelor solicitate de reclamant - proba cu înscrisuri si proba testimonială, ce a fost prorogată, cu nerespectarea garanțiilor procesului echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ansamblu probator în raport de care se va aprecia asupra caracterului politic al măsurii administrative luate față de familia reclamantului, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.

Numai după ce se va face o astfel de examinare, ce constituie termenul mediu al silogismului juridic, întrucât atât condamnările penale, cât și măsurile administrative cu caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar, fără vreo diferențiere sub caracterul abuziv al acestora, se vor putea face considerații privind dreptul reclamantului de a beneficia de despăgubiri morale si materiale pentru bunurile confiscate, în considerarea art. 5 din lege, ce poate constitui în continuare temei juridic pentru despăgubiri materiale, pretins a fi acordate pentru bunurile confiscate, cu privire la care nu s-a procedat, în speța dedusă judecății, la cercetare judecătorească. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că instanțele de fond au soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia atacată, precum si sentința nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă și va trimite cauza, acestei din urmă instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată, precum si sentința nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2012.