ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 223/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

Dolj, la data de 3 iunie 2010, reclamantul E.G. a chemat în judecată pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 200.000 lei,

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de E.D.B., decedat la

data de 10 decembrie 1983 și familia sa și a sumei de 100.000 lei, reprezentând

despăgubiri pentru echivalentul valorii bunurilor confiscate.

La data de 28 iunie

2010, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca

inadmisibilă, în raport de dispozițiile Legii nr. 221/2009.

Prin sentința nr. 420

din 27 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 7683/63/2010,

s-a respins acțiunea formulată de reclamantul E.G., în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a adopta

această soluție, s-a reținut că tatăl reclamantului E.D.B. a fost condamnat

prin sentința penală nr. 949/1952, pronunțată de Tribunalul Regional Craiova,

pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 250 C. pen., la pedeapsa

de 3 luni închisoare.

Reclamantul nu și-a

întemeiat însă, acțiunea pe această sentință penală, nu a făcut nici o referire

la condamnarea penală, ci doar a arătat că tatălui său i-au fost confiscate

abuziv anumite bunuri, fiind considerat chiabur.

Reclamantul nu a

făcut dovada că bunurile aparținând autorului său au fost confiscate, în baza

unei hotărâri de condamnare sau ca urmare a aplicării unei măsuri

administrative cu caracter politic.

Extrasul de la arhivele

statului, potrivit căruia E.D.B. figura în tabelul nominal de chiaburi, face

doar dovada faptului că, în anii 1949 - 1950, acesta era considerat chiabur.

Nu a rezultat însă,

din nici un înscris depus la dosar că, față de autorul reclamantului, s-ar fi

luat măsura administrativă a confiscării bunurilor, în considerarea calității

acestuia de chiabur.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat apel reclamantul E.G.

În motivarea

apelului, apelantul a susținut că prevederile Legii nr. 221/2009 se aplică și

persoanelor față de care au fost luate măsuri administrative abuzive de către

regimul comunist. Categorisirea tatălui său, E.D.B., ca fiind chiabur

constituie o măsură administrativă abuzivă a regimului comunist, în baza căreia

o anumită categorie socială, respectiv cei mai gospodari oameni din mediul

rural, au fost persecutați politic și le-au fost confiscate bunurile.

A precizat că a

solicitat proba cu martori la fond, probă care a fost respinsă, situație în

care a solicitat instanței de apel administrarea acestei probe.

Prin decizia civilă nr.

86 din 9 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și familie, a respins apelul declarat de reclamantul E.G.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 3 din

Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice

măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect

dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și

colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost

întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative (…).

Față de aceste

prevederi legale, este indiscutabil că acordarea de măsuri reparatorii în

temeiul Legii nr. 221/2009 are în vedere numai acele măsuri administrative cu

caracter politic în baza cărora s-a dispus dislocarea și stabilirea de

domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de

loc de muncă obligatoriu. Această enumerare conținută în art. 3 din Legea nr. 221/2009

nu are caracter exemplificativ, ci limitativ, situație în care nu este posibilă

extinderea aplicării prevederilor Legii nr. 221/2009 la alte situații care

exced acestei enumerări.

Întrucât situația

expusă de apelantul reclamant prin cererea de chemare în judecată excede

cazurilor avute în vedere de art. 3 din Legea nr. 221/2009, în mod corect,

instanța de fond a conchis că cererea este neîntemeiată și a dispus respingerea

acesteia.

Pentru aceleași

considerente, administrarea de probatorii nu a fost apreciată ca utilă cauzei.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul E.G., solicitând

admiterea recursului; casarea deciziei nr. 86/2011 a Curții de Apel Craiova si

a sentinței civile nr. 420/2010 a Tribunalului Dolj si trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În dezvoltarea

criticilor formulate, reclamantul a arătat următoarele:

Potrivit Legii nr. 221/2009,

prevederile acesteia se aplica si persoanelor cărora le-au fost aplicate masuri

administrative abuzive de către regimul comunist.

Categorisirea

tatălui, E.D.B., ca fiind chiabur constituie o măsură administrativa abuzivă a

regimului comunist, prin care o categorie sociala, cei mai gospodari oameni din

mediul rural, au fost persecutați politic de regimul comunist si cărora le-au

fost confiscate bunurile.

Instanțele de fond si

apel, deși a solicitat proba cu martori, nu i-au acceptat această probă, motiv

pentru care reiterează instanței admiterea acestei probe, in dovedirea

susținerii afirmațiilor de confiscare a averii părinților.

În susținerea acestor

afirmații, s-a învederat de către reclamant că a depus la dosar copie după

extrasul Arhivelor Naționale, serviciul județean Dolj, nr. 353 din 08 iunie 2010,

in care este trecut, in Tabelul nominal de chiaburi, E.D.B., la numărul curent

1, cu o suprafața de teren de 0,50 ha si suprafața arabila de 5,10 ha, fânețe

0,80 ha si islaz 0,25 ha.

Potrivit Legii nr. 221/2009,

persoanelor condamnate politic sau cărora le-au fost aplicate masuri

administrative abuzive pot solicita despăgubiri materiale, reprezentând

bunurile confiscate de regimul comunist.

Astfel, potrivit art.

4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor

masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea,

solicita instanței de judecata să constate caracterul politic al acestora.

Examinând decizia

recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că

recursul este fondat, pentru considerentele ce vor succede:

Legea nr. 221/2009

are ca obiect de reglementare stabilirea unor drepturi în favoarea persoanelor

care au suferit condamnări cu caracter politic sau față de care au fost luate

măsuri administrative, asimilate condamnărilor politice, în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989.

Acest act normativ,

adoptat după aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999, a

completat cadrul legislativ existent referitor la acordarea reparațiilor morale

și materiale destinate a repara prejudiciile suportate de victimele regimului totalitar.

Scopul legii rezultă

și din expunerea de motive a actului normativ ce a însoțit proiectul legii în

procesul de legiferare, care nu distinge între condamnații politic și

persoanele față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, incluzând

în noțiunea generică de „condamnați” ambele categorii de victime ale

totalitarismului.

Legiuitorul a definit

cele două categorii de măsuri abuzive ale regimului comunist, respectiv,

condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter

politic.

Condamnările cu

caracter politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la

infracțiunile ce au atras condamnarea, în art. 1 al legii, si prin trimiterea

la condamnare, pentru alte fapte prevăzute de legea penală, care pot fi asimilate

celor cu caracter politic, fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din

O.U.G. nr. 214/1999, cu condiția constatării caracterului politic, după

parcurgerea procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 221/2009.

Măsurile

administrative cu caracter politic sunt definite prin art. 3 din lege, în care

sunt enumerate și actele normative în baza cărora s-au dispus, iar, potrivit art.

4 alin. (2), pot fi asimilate acestora și alte măsuri administrative decât cele

al căror caracter politic este prevăzut expres, de asemenea, condiționat de

constatarea judiciară a caracterului politic al acestora.

Or, în speța dedusă

judecății, deși s-a solicitat constatarea caracterului politic al măsurii

dispuse față de tatăl reclamantului, despre care s-a făcut dovada că a fost

înscris în Tabelul nominal de chiaburi, cu numele E.D.B., la numărul curent 1,

cu o suprafața de teren de 0,50 ha si suprafața arabila de 5,10 ha, fânețe 0,80

ha si islaz 0,25 ha, instanțele de fond au interpretat restrictiv dispozițiile

legale incidente în cauză, excluzând, practic, de la aplicarea legii speciale,

categoria chiaburilor.

Această interpretare

restrictivă nu poate fi primită, întrucât nu corespunde scopului si rațiunii

legii.

În consecință, în

cauză, instanțele de fond vor trebui să stabilească situația de fapt, pe baza

probelor solicitate de reclamant - proba cu înscrisuri si proba testimonială,

ce a fost prorogată, cu nerespectarea garanțiilor procesului echitabil,

reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ansamblu

probator în raport de care se va aprecia asupra caracterului politic al măsurii

administrative luate față de familia reclamantului, în considerarea

dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.

Numai după ce se va

face o astfel de examinare, ce constituie termenul mediu al silogismului

juridic, întrucât atât condamnările penale, cât și măsurile administrative cu

caracter politic reprezintă măsuri abuzive ale regimului totalitar, fără vreo

diferențiere sub caracterul abuziv al acestora, se vor putea face considerații

privind dreptul reclamantului de a beneficia de despăgubiri morale si materiale

pentru bunurile confiscate, în considerarea art. 5 din lege, ce poate constitui

în continuare temei juridic pentru despăgubiri materiale, pretins a fi acordate

pentru bunurile confiscate, cu privire la care nu s-a procedat, în speța dedusă

judecății, la cercetare judecătorească.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, constatând că instanțele de fond au soluționat cauza fără

a intra în cercetarea fondului, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva

deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia

atacată, precum si sentința nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj,

secția civilă și va trimite cauza, acestei din urmă instanțe, pentru

rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 86 din 09 februarie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează decizia

atacată, precum si sentința nr. 420 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, secția

civilă și trimite cauza acestei din urmă instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 ianuarie 2012.