ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 3410 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea

formulată de reclamanții H.E.A., D.V., V.S.S. și V.M., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și a suspendat executarea

adresei nr. 76602 din 3 iulie 2009 emisă de pârât, până la pronunțarea

instanței de fond.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a unit cu fondul excepțiile inadmisibilității

și a lipsei de interes invocate de pârât prin întâmpinare, reținând că motivele

invocate țin de temeinicia cererii de chemare în judecată.

Instanța a

reținut că adresa contestată reprezintă un act administrativ în înțelesul art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce

privește drepturile salariale cuvenite reclamanților și intervenienților, în

sensul diminuării acestora.

Pe fondul

cauzei, a apreciat că cererea de suspendare a executării este întemeiată,

reținându-se îndeplinirea condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv paguba iminentă și cazul bine justificat.

Cu privire la

cazul bine justificat, judecătorul fondului a apreciat că există o îndoială

serioasă asupra prezumției de legalitate a actului, atâta vreme cât acesta

retroactivează.

Astfel, actul

emis, produce efecte juridice grave și imediate, în temeiul acestuia

sistându-se plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,

spor care a fost inclus în salarii în lunile precedente, astfel încât acesta

modifică raporturile juridice privind plata drepturilor salariale ale

magistraților și personalului auxiliar din instanțele judecătorești, în sensul

diminuării acestor drepturi salariale.

S-a constatat

că prin adresa ce face obiectul prezentei cereri de suspendare a executării

drepturile salariale, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare

neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, a fost

diminuat retroactiv, și prin aceasta se produce un prejudiciu reclamanților.

Împotriva

sentinței Curții de Apel București a declarat recurs, în termenul legal,

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești invocând motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul

și-a structurat criticile formulate în două motive de recurs, după cum urmează:

instanță în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii având în

vedere faptul că, adresa contestată nu constituie un act administrativ, în

sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de

credite, în sarcina celorlalți ordonatori din sistem, materializată sub forma

unei adrese; în concret, este vorba despre o simplă operațiune de

încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca

urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, coroborată cu Legea nr.

18/2009 și Legea nr. 500/2002.

Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară, magistrații și personalul

auxiliar de specialitate de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de

25% și un spor de 5% pentru confidențialitate.

cauzei, recurentul arată că O.U.G. nr. 71/2009 este un act normativ în vigoare

care se bucură de prezumție de legalitate, acesta neproducând efecte pentru perioada

anterioară emiterii sale, deci nu retroactivează, ordonanța producând efecte

juridice de la data intrării în vigoare, respectiv 18 iunie 2009.

Cât privește

condiția pagubei iminente, recurentul arată că prin actul examinat nu este

vorba de o diminuare a drepturilor salariale, ci doar de executarea unor

hotărâri judecătorești prin care s-a acordat acest spor, plata urmând să fie

făcută în condițiile și termenele stabilite de O.U.G. nr. 71/2009 și având în

vedere că sumele se vor indexa cu I.P.C., nu se poate afirma că există

pericolul producerii unor pagube grave în patrimonial reclamanților.

Intimații-reclamanți

nu au formulat întâmpinare.

Examinând

sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate

aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este legală.

Prima instanță

a soluționat corect atât excepțiile invocate, cât și cererea de suspendare pe

fondul ei, toate criticile formulate urmând a fi respinse pentru argumentele

expuse în continuare.

În primul

motiv de recurs, recurentul reiterează excepția inadmisibilității acțiunii cu

aceeași motivare ca și la judecata în primă instanță.

Prin adresa

nr. 76602 din 3 iulie 2009 s-a dispus de către Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, că începând cu data de 10 iulie 2009 drepturile

salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a se include sporul de

50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, plata urmând să se efectueze

eșalonat potrivit O.U.G. nr. 71/2009.

Această adresă

are caracterul unui act administrativ, fiind un act emis de o autoritate

publică centrală, în vederea executării în concret a unui act normativ cu

putere de lege, care a modificat un raport juridic, cel privind cuantumul

drepturilor salariale.

Actul a cărui

suspendare s-a solicitat nu este o simplă comunicare, întrucât prin acesta s-a

dispus măsuri de modificare a salariului începând cu drepturile aferente lunii

iunie 2009, astfel încât sunt întrunite cerințele art. 2 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004 privind semnificația noțiunii de act administrativ.

In plus,

măsura supusă analizei în cauza de față a fost luată în regim de putere

publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv,

a O.U.G. nr. 71/2009, dar și a unei legi, respectiv, Legea nr. 18/2009.

In cauză,

judecătorul fondului a adoptat o soluție legală, dispunând suspendarea actului,

fiind respectate condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția

cazului bine justificat, în sensul care este definit în art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut corect că împrejurările legate de stare

de fapt și de drept sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

In acest sens,

efectele retroactive ale actului nesocotesc principiul consacrat în Legea nr.

24/2004, care reglementează neretroactivitatea actelor administrative.

Cu privire la

paguba iminentă, este evident că reclamanții au un prejudiciu material viitor,

constând în diminuarea drepturilor salariale care trebuia încasate începând cu

10 iulie 2009.

Având în vedere

considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

Având în

vedere că în cursul soluționării cauzei, în baza prevederilor art. 5 din O.U.G.

nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației

publice centrale, a fost înființat Ministerul Justiției prin reorganizarea

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, hotărârea judecătorească ce

va fi pronunțată are în vedere Ministerul Justiției, care s-a substituit, ope

legis, în toate drepturile și obligațiile decurgând din litigiile aferente

activității acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3410

din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 09 martie 2010.