ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2002/2011

Asupra recursului de față, Prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 35833/3/2010 s-a dispus: Admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.M., iar pe fond, respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Concret, în cadrul examinării apelurilor formulate de Parchet, partea civilă C.D. și inculpații M.P. și C.M. împotriva sentinței nr. 977 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului București, la termenul de judecată din 27 aprilie, inculpatul C.M. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Din susținerea orală a cererii, Curtea a reținut că apărătorul inculpatului s-a referit la condițiile prevăzute în art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., cu privire la temeinicia cererii. După admiterea în principiu, reglementată în art. 160 8a C. proc. pen., Curtea a apreciat că nu este oportună la momentul procesual curent, în raport cu persoana inculpatului C.M. și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de favorizare a infractorului, infracțiune pentru care prima instanță l-a condamnat, la o pedeapsa de 4 ani închisoare. Prin urmare, Curtea, având în vedere natura infracțiunii de favorizare a infractorului (cu referire la infracțiunea de tâlhărie), în modalitatea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2) x lit. a) și alin. (3) C. pen.

(pct. I de la situația de fapt - partea vătămată P.C.), faptul că inculpatul C.M., necunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție ne sinceră cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a sustras inițial urmăririi penale, încercând să scape de organele de poliție și a încercat să-l ajute pe inculpatul M.S. să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, relevă o periculozitate sporită a acestuia, astfel că a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar considerând vădită existența unor date, suficiente, că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului. Împotriva acestei dispoziții, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

S-a reiterat împrejurarea că măsura este oportună, că procesul este de lungă durată. Înalta Curte, verificând condițiile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută în art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere buna desfășurarea a procesului penal și faptul că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă fiind lăsată la aprecierea instanței, concluzionează că în condiții de deplină legalitate și temeinicie s-a apreciat respingerea cererii ca neîntemeiată de către Curtea de Apel. Inculpatul a avut o poziție nesinceră cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a sustras inițial urmăririi penale, încercând să scape de organele de poliție și a încercat să-l ajute pe inculpatul M.S.

să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, este funcțională față de acesta o pedeapsă de 4 ani închisoare, chiar nedefinitivă, ceea ce relevă o periculozitate sporită a acestuia. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 35833/3/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.