ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2002/2011

Asupra recursului de față,

Prin încheierea din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 35833/3/2010 s-a

dispus:

Admite în principiu cererea de liberare provizorie

sub control judiciar formulată de inculpatul C.M., iar pe fond, respinge ca

nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Concret, în cadrul examinării apelurilor formulate de

Parchet, partea civilă C.D. și inculpații M.P. și C.M. împotriva sentinței nr. 977

din 23 decembrie 2010 a Tribunalului București, la termenul de judecată din 27

aprilie, inculpatul C.M. a formulat o cerere de liberare provizorie sub control

judiciar.

Din susținerea orală a cererii, Curtea a reținut că

apărătorul inculpatului s-a referit la condițiile prevăzute în art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu privire la temeinicia cererii.

După admiterea în principiu, reglementată în art. 160

8a

C. proc. pen., Curtea a apreciat că nu este oportună la momentul

procesual curent, în raport cu persoana inculpatului C.M. și gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii de favorizare a infractorului, infracțiune

pentru care prima instanță l-a condamnat, la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prin urmare, Curtea, având în vedere natura

infracțiunii de favorizare a infractorului (cu referire la infracțiunea de

tâlhărie), în modalitatea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu referire

la infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2)

x

lit. a) și alin. (3) C. pen. (pct. I de la situația de fapt -

partea vătămată P.C.), faptul că inculpatul C.M., necunoscut cu antecedente

penale, a avut o poziție ne sinceră cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului,

s-a sustras inițial urmăririi penale, încercând să scape de organele de poliție

și a încercat să-l ajute pe inculpatul M.S. să zădărnicească aflarea adevărului

în cauză, relevă o periculozitate sporită a acestuia, astfel că a respins

cererea de liberare provizorie sub control judiciar considerând vădită

existența unor date, suficiente, că inculpatul, lăsat în libertate, ar încerca

să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului.

Împotriva acestei dispoziții, în termen legal, s-a

exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

S-a reiterat împrejurarea că măsura este oportună, că

procesul este de lungă durată.

Înalta Curte, verificând condițiile privind

temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută în

art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., având în vedere buna desfășurarea

a procesului penal și faptul că acordarea liberării provizorii sub control

judiciar este facultativă fiind lăsată la aprecierea instanței, concluzionează

că în condiții de deplină legalitate și temeinicie s-a apreciat respingerea

cererii ca neîntemeiată de către Curtea de Apel.

Inculpatul a avut o poziție nesinceră cu privire la

infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a sustras inițial urmăririi

penale, încercând să scape de organele de poliție și a încercat să-l ajute pe

inculpatul M.S. să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, este funcțională

față de acesta o pedeapsă de 4 ani închisoare, chiar nedefinitivă, ceea ce

relevă o periculozitate sporită a acestuia.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.M. împotriva încheierii din 27 aprilie 2011 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 35833/3/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.