ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 86 F din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov emisă la data de 12 iulie 2010 în

dosarul penal nr. 57/P/2010.

Pentru a dispune

în acest sens, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele:

Prin plângerea

formulată la data de 16 septembrie 2010, și adresată instanței, petentul S.M. a

solicitat desființarea rezoluției procurorului emisă la data de 12 iulie 2010

si trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale

întrucât, în opinia sa, faptele reclamate constituie infracțiuni.

Prin rezoluția

atacată, procurorul a dispus, potrivit art. 228 alin. (4) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții C.J., K.J.G.

și H.H. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art.

26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. întrucât faptele

reclamate nu există, constatându-se următoarele aspecte de fapt și de drept în

urma efectuării actelor premergătoare:

Prin sentința

nr. 710 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, primarul

municipiului Sfăntu Gheorghe a fost obligat să execute Hotărârea nr. 32/1998 a

Consiliului Local al Municipiului Sfăntu Gheorghe, să rectifice cartea funciară

nr. 105 Simeria, categoria de folosință din curte, în drum public, a parcelei

cu nr. top

23/1/1/2,

să determine,

să identifice și să pună la dispoziția lui S.M. un drum de acces cu lățime de 6

metri pe tronsonul cu nr. top

23/1/1/2

până la locuința acestuia. în executarea acestei sentințe, Biroul Executorului

Judecătoresc K.J.G. a somat Primăria Sfântu Gheorghe să execute Hotărârea nr.

32/ 1998 a Consiliului Local Sfântu Gheorghe. Prin consilierul juridic H.H.,

Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe au solicitat instanței anularea somației

nr. 93/2008 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G., întrucât au fost

obligați să asigure acces pe un teren care nu este proprietatea municipiului Sfântu

Gheorghe.

Prin sentința

civilă nr. 2096 din 27 octombrie 2008, judecătorul C.J. a admis contestația la

executare formulată de către contestatoarea Municipiul Sfântu Gheorghe, prin

Primar, împotriva somației nr. 93 din 11 august 2008, emisă de către Biroul

Executorului Judecătoresc K.J.G., în contradictoriu cu intimatul S.M., și a

anulat această somație.

Audiat în cauză,

K.J.G. a declarat că nu a pus în executare dispozițiile sentinței nr. 710 din 16

aprilie 2004, întrucât urmare celor dispuse prin sentința civilă nr. 2096 din 27

octombrie 2008, executarea a rămas fără obiect.

S-a constatat

astfel că petentul este nemulțumit de modul în care se desfășoară procesele în

fața instanțelor de judecată, fiind contrariat de soluțiile pronunțate în

cauză. Din dosarul cauzei nu rezultă însă niciun fel de indicii în sensul că

persoanele reclamate ar fi comis vreo infracțiune în îndeplinirea atribuțiilor

lor de serviciu. Magistratul C.J. a pronunțat sentința civilă nr. 2096/ 2008 a

Tribunalului Covasna în urma analizării probelor din dosarul cauzei și a

pronunțat o soluție pe baza interpretării materialului probatoriu, soluția

adoptată fiind motivată. Aceasta a fost supusă controlului instanței superioare

care a menținut-o. în ce privește pe consilierul juridic H.H., acesta a

formulat contestația la executare în virtutea atribuțiilor de serviciu pe care

le avea, pentru a apăra interesele părții pe care o reprezenta. Executorul

judecătoresc K.J.G. nu mai avea posibilitatea legală de a trece la executare

întrucât, prin sentința civilă nr. 2096/2008, s-a admis contestația la

executare și s-a anulat somația, executorul menționând că nu a pus în executare

hotărârea în discuție, deoarece executarea a rămas fără obiect. Chiar dacă

petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză, acesta are

posibilități legale de a-și apăra dreptul, putând solicita consultații juridice

unei persoane specializate care îl poate îndruma spre căile legale potrivit

dreptului român sau celui european.

Potrivit art.

246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta

funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. în opinia

judecătorului instanței de fond, acțiunile sau inacțiunile descrise în

plângerea penala formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos

sau neîndeplinite de persoanele reclamate, in exercițiul atribuțiilor lor de

serviciu. Dimpotrivă, fiecare are o justificare concreta si corecta pentru

modul in care a acționat, ceea ce înlătură caracterul intenționat, cu

rea-credință, condiție ceruta de textul de lege. în final, apreciind că din

actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei

fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, în urma analizei

actelor dosarului, Curtea de Apel Brașov a respins ca neîntemeiată plângerea

formulată de petentul S.M.

Împotriva

sentinței, în termen legal, petentul a declarat prezentul recurs, motivele

fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul

petentului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

În conformitate

cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc. pen., precum și cu cele

ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de

prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin

începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de

lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire

penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului

de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din

cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de

art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin.

(1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire

penală poate efectua acte premergătoare.

În respectarea

acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte

prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal

menționat care cuprinde toate înscrisurile cu relevanță probatorie pentru

legala și completa soluționare a plângerii penale.

În urma

efectuării acestor acte premergătoare - necesare pentru soluționarea plângerii

penale formulată de petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice

- în sensul art. 68/1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă

că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi săvârșit, cu

vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Din situația de

fapt, expusă atât în actele de dispoziție a procurorului, cât și în sentința

primei instanțe, situație rezultată în urma actelor premergătoare efectuate,

s-a constatat că acțiunile sau inacțiunile descrise în plângerea penala

formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite

de persoanele reclamate, in exercițiul atribuțiilor lor de serviciu.

Dimpotrivă, fiecare act are o justificare concreta si corecta pentru modul în

care a acționat, ceea ce înlătură caracterul intenționat, cu rea-credință, condiție

ceruta de textul de lege pentru ca fapta să poată constitui infracțiune.

Așa cum s-a

menționat, în realizarea unor drepturi și obligații civile, părțile s-au

adresat instanțelor civile de judecată care, prin sentințe civile, s-au

pronunțat asupra celor solicitate ori reclamate, după care părțile au exercitat

- atunci când a apreciat - căile de atac specifice. Soluționarea pe fond a unor

cauze civile se poate realiza numai prin modalitățile prevăzute de lege,

respectiv, accesul la justiție în realizarea drepturilor și exercitarea căilor

de atac prevăzute de lege (art. 21, art. 126 și art. 129 din Constituția

României).

Față de cele

reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul petentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinței penale nr. 86/F

din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 februarie 2011.