ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 86 F din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov emisă la data de 12 iulie 2010 în dosarul penal nr. 57/P/2010. Pentru a dispune în acest sens, judecătorul primei instanțe a reținut următoarele: Prin plângerea formulată la data de 16 septembrie 2010, și adresată instanței, petentul S.M. a solicitat desființarea rezoluției procurorului emisă la data de 12 iulie 2010 si trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale întrucât, în opinia sa, faptele reclamate constituie infracțiuni.

Prin rezoluția atacată, procurorul a dispus, potrivit art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții C.J., K.J.G. și H.H. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există, constatându-se următoarele aspecte de fapt și de drept în urma efectuării actelor premergătoare: Prin sentința nr. 710 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, primarul municipiului Sfăntu Gheorghe a fost obligat să execute Hotărârea nr. 32/1998 a Consiliului Local al Municipiului Sfăntu Gheorghe, să rectifice cartea funciară nr. 105 Simeria, categoria de folosință din curte, în drum public, a parcelei cu nr. top 23/1/1/2, să determine, să identifice și să pună la dispoziția lui S.M.

un drum de acces cu lățime de 6 metri pe tronsonul cu nr. top 23/1/1/2 până la locuința acestuia. în executarea acestei sentințe, Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G. a somat Primăria Sfântu Gheorghe să execute Hotărârea nr. 32/ 1998 a Consiliului Local Sfântu Gheorghe. Prin consilierul juridic H.H., Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe au solicitat instanței anularea somației nr. 93/2008 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G., întrucât au fost obligați să asigure acces pe un teren care nu este proprietatea municipiului Sfântu Gheorghe. Prin sentința civilă nr. 2096 din 27 octombrie 2008, judecătorul C.J. a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar, împotriva somației nr. 93 din 11 august 2008, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G., în contradictoriu cu intimatul S.M., și a anulat această somație.

Audiat în cauză, K.J.G. a declarat că nu a pus în executare dispozițiile sentinței nr. 710 din 16 aprilie 2004, întrucât urmare celor dispuse prin sentința civilă nr. 2096 din 27 octombrie 2008, executarea a rămas fără obiect. S-a constatat astfel că petentul este nemulțumit de modul în care se desfășoară procesele în fața instanțelor de judecată, fiind contrariat de soluțiile pronunțate în cauză. Din dosarul cauzei nu rezultă însă niciun fel de indicii în sensul că persoanele reclamate ar fi comis vreo infracțiune în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu. Magistratul C.J. a pronunțat sentința civilă nr. 2096/ 2008 a Tribunalului Covasna în urma analizării probelor din dosarul cauzei și a pronunțat o soluție pe baza interpretării materialului probatoriu, soluția adoptată fiind motivată.

Aceasta a fost supusă controlului instanței superioare care a menținut-o. în ce privește pe consilierul juridic H.H., acesta a formulat contestația la executare în virtutea atribuțiilor de serviciu pe care le avea, pentru a apăra interesele părții pe care o reprezenta. Executorul judecătoresc K.J.G. nu mai avea posibilitatea legală de a trece la executare întrucât, prin sentința civilă nr. 2096/2008, s-a admis contestația la executare și s-a anulat somația, executorul menționând că nu a pus în executare hotărârea în discuție, deoarece executarea a rămas fără obiect. Chiar dacă petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză, acesta are posibilități legale de a-și apăra dreptul, putând solicita consultații juridice unei persoane specializate care îl poate îndruma spre căile legale potrivit dreptului român sau celui european.

Potrivit art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. în opinia judecătorului instanței de fond, acțiunile sau inacțiunile descrise în plângerea penala formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de persoanele reclamate, in exercițiul atribuțiilor lor de serviciu. Dimpotrivă, fiecare are o justificare concreta si corecta pentru modul in care a acționat, ceea ce înlătură caracterul intenționat, cu rea-credință, condiție ceruta de textul de lege.

în final, apreciind că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, în urma analizei actelor dosarului, Curtea de Apel Brașov a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S.M. Împotriva sentinței, în termen legal, petentul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei. Recursul petentului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5/2 C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc.

pen., fiind format dosarul penal menționat care cuprinde toate înscrisurile cu relevanță probatorie pentru legala și completa soluționare a plângerii penale. În urma efectuării acestor acte premergătoare - necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petentă, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68/1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Din situația de fapt, expusă atât în actele de dispoziție a procurorului, cât și în sentința primei instanțe, situație rezultată în urma actelor premergătoare efectuate, s-a constatat că acțiunile sau inacțiunile descrise în plângerea penala formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de persoanele reclamate, in exercițiul atribuțiilor lor de serviciu. Dimpotrivă, fiecare act are o justificare concreta si corecta pentru modul în care a acționat, ceea ce înlătură caracterul intenționat, cu rea-credință, condiție ceruta de textul de lege pentru ca fapta să poată constitui infracțiune. Așa cum s-a menționat, în realizarea unor drepturi și obligații civile, părțile s-au adresat instanțelor civile de judecată care, prin sentințe civile, s-au pronunțat asupra celor solicitate ori reclamate, după care părțile au exercitat - atunci când a apreciat - căile de atac specifice.

Soluționarea pe fond a unor cauze civile se poate realiza numai prin modalitățile prevăzute de lege, respectiv, accesul la justiție în realizarea drepturilor și exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (art. 21, art. 126 și art. 129 din Constituția României). Față de cele reținute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinței penale nr. 86/F din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 februarie 2011.