ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1227/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrata pe rolul judecătoriei Lugoj,

sub nr.

944/252/2009,

petenta Direcția de Evidența a Persoanelor din Municipiului Lugoj a solicitat

instanței, în contradictoriu cu intimata N.O., în calitate de reprezentantă

legală a minorului N.I.M., ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună

anularea actului de naștere transcris în registrele de stare civila ale

municipiului Lugoj sub nr. 100 din 09 februarie 1998 privind pe N.I.M., născut

la data de 02 martie 1996 în localitatea Nanterre - Franța.

In motivarea cererii, s-a arătat că N.O.

s-a adresat cu o cerere Primăriei municipiului Lugoj, înregistrată sub nr.

19275 din 04 septembrie 1997, solicitând transcrierea certificatului de naștere

privind pe fiul său, N.I.M., născut la data de 02 martie 1996 în localitatea Nanterre

- Franța.

Cu adresa nr. C/187085 din 30 ianuarie 1998,

Direcția de evidenta a populației din cadrul Ministerului de Interne a

comunicat aprobarea transcrierii certificatului de naștere, în baza căreia s-a

întocmit actul de naștere nr. 100 din 09 februarie 1998, atribuindu-se CNP.

La data de 20 iunie 2005, prin cererea

nr. 10608, numita N.O. a solicitat din nou transcrierea certificatului de

naștere privind pe fiul sau, aprobându-se și aceasta transcriere, cu consecința

întocmirii, la data de 02 decembrie 2005, a actului de naștere nr. 731 privind

pe același minor, căruia i s-a atribuit un alt CNP, în baza acestui act

eliberându-se certificatul de naștere seria NO.

Față de această împrejurare, a solicitat

petenta anularea primului act de naștere, transcris cu nr. 100/1998, act în

baza căruia nu s-a eliberat niciun certificat de naștere.

In drept cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 57 din Legea nr. 119/1996, art. 101, art. 102 si art. 103 din

Metodologia pentru aplicarea unitara a dispozițiilor Legii nr. 119/1996.

Prin sentința civilă nr. 1493 din 05

noiembrie 2009, Judecătoria Lugoj

a

admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu,

declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București, reținându-se în considerentele sentinței că sunt

aplicabile dispozițiile art. 57 din Legea nr. 119/1996, cu modificările

ulterioare, dat fiind că domiciliul intimatei - cetățean roman, este în

străinătate, astfel că instanța competenta este Judecătoria Sectorului 1

București.

La data de 30 noiembrie 2009, urmare a

declinării, cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1

București, sub nr. 41877/299/2009.

La termenul de judecată din 04 mai 2010

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei teritoriale a

Judecătoriei Sectorului 1 București in soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă

nr. 9141 din 04 mai 2010, Judecătoria sector 1

București,

a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea prezentei cauze, a

declinat competența de soluționare a cererii formulată de petenta Direcția de

Evidență a Persoanelor a municipiului Lugoj, în favoarea Judecătoriei Lugoj și

a constatat ivit conflictul negativ de competență, înaintând dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra conflictului negativ

de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea

nr. 119/1996, republicata, anularea, completarea sau modificarea actelor de

stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în

temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. La alin. (2) se

arată că în cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă,

sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de

structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale

sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se

soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau

sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar

local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Alineatul (3) al aceluiași articol

stipulează că „soluționarea cererilor de anulare, completare și modificare a

actelor de stare civilă formulate de cetățenii români cu domiciliul în

străinătate și de străini este de competența Judecătoriei Sectorului 1 al

municipiului București."

A constatat instanța că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile alin. (3) ale textului de lege mai sus enunțat, pentru

a fi atrasă competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Sectorului

1 București, acesta având în vedere situația în care cererea este formulata de

cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de străini.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, conform

art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciară că, potrivit

dispozițiilor legale, competența

soluționării

prezentei cauze revine instanței mai întâi sesizate, anume, Judecătoriei

Lugoj,

pentru considerentele ce succed:

Cererea de chemare în judecată, cu care a

fost învestită Judecătoria Lugoj a fost formulată nu de un cetățean roman cu

domiciliul în străinătate, ci de Direcția de Evidență a Persoanelor a

Municipiului Lugoj, structura de stare civilă din cadrul serviciului public

comunitar local de evidență a persoanelor.

Or, potrivit dispozițiilor alin. (2) teza

finala ale art. 60 din Legea nr. 119/1996, republicată, în cazul anulării,

completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței

judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare

civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de

evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de

judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora,

pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență

a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Prin urmare, nu pot fi aplicate

dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol mai sus menționat care prevede că

„soluționarea cererilor de anulare, completare și modificare a actelor de stare

civilă formulate de cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de străini

este de competența Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București."

Pentru toate aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența în

favoarea Judecătoriei Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

februarie 2011.