ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii
de contestației în anulare de față,
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 1 aprilie
2011, a fost înregistrată, sub nr. 2854/1/2011, cererea de contestație în
anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1143 din
23 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în Dosarul
nr. 1078/89/2010,
rezervându-și posibilitatea de a-și motiva calea de atac
oral în fata
instanței.
Examinând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:
Prin sentința penală
nr. 230 din 15 septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat S.I.
împotriva Sentinței penale nr. 515/2006 a aceluiași Tribunal.
Prin Decizia
penală nr. 196 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și
pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarata de
revizuient împotriva sus-arătatei sentințe.
Decizia Curții
de Apel lași a fost recurată iar prin decizia penală nr. 1143 din 23 martie
2011 a acestei instanțe (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) a
fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul S.I., cu motivarea
că în mod temeinic a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite
cerințele art. 394 alin. (1) lit.
a) C.
proc. pen., întrucât revizuientul nu a făcut dovada că s-au
descoperit
fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la
soluționarea cauzei.
Împotriva
acestei din urmă decizii numitul S.I. a formulat cererea de contestație în
anulare de față, rezervându-și posibilitatea de a-și motiva calea de atac oral
în fața instanței.
Contestația în
anulare de fată este inadmisibilă. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,
instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut
de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele
prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun
ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și
dispune citarea părților interesate.
Examinând, cu
precădere, în condițiile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a
contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește
condițiile prevăzute de lege, în sensul că nici nu a fost motivată, încât nu se
poate stabili pe care anume caz dintre cele expres și limitativ arătate în art.
386 C. proc. pen. se întemeiază și nici nu s-au depus ori invocat dovezi care
sunt la dosar.
Așa fiind,
cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu
obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
R
espinge, ca inadmisibilă, cererea de
contestație în anulare
formulată de
contestatorul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1143
din 23 martie 2011
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul
nr. 1078/89/2010.
Obligă
recurentul contestator la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie
2011.