ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3316/2011

Asupra cererii de contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 1 aprilie 2011, a fost înregistrată, sub nr. 2854/1/2011, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1143 din 23 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1078/89/2010, rezervându-și posibilitatea de a-și motiva calea de atac oral în fata instanței. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că: Prin sentința penală nr. 230 din 15 septembrie 2010 a Tribunalului Vaslui, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul-condamnat S.I.

împotriva Sentinței penale nr. 515/2006 a aceluiași Tribunal. Prin Decizia penală nr. 196 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarata de revizuient împotriva sus-arătatei sentințe. Decizia Curții de Apel lași a fost recurată iar prin decizia penală nr. 1143 din 23 martie 2011 a acestei instanțe (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuientul S.I., cu motivarea că în mod temeinic a reținut instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât revizuientul nu a făcut dovada că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Împotriva acestei din urmă decizii numitul S.I. a formulat cererea de contestație în anulare de față, rezervându-și posibilitatea de a-și motiva calea de atac oral în fața instanței. Contestația în anulare de fată este inadmisibilă. Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Examinând, cu precădere, în condițiile art. 391 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nici nu a fost motivată, încât nu se poate stabili pe care anume caz dintre cele expres și limitativ arătate în art. 386 C. proc.

pen. se întemeiază și nici nu s-au depus ori invocat dovezi care sunt la dosar. Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 1143 din 23 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1078/89/2010. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2011.