ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2011

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: R.R. a formulat la data de 9 noiembrie 2010 contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 954./64/2006, solicitând anularea acestei decizii, invocând disp. art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv, „când instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în dosar”. Înalta Curte examinând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma disp. art. 386 și următoarele C. proc.

pen., constată că aceasta este inadmisibilă. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac utilizată numai în acele situații în care, pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor esențiale ale părților în proces, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești trebuie sacrificată. Ca atare, determinarea precisă a ipotezelor și condițiilor în care poate fi utilizată contestația în anulare constituie o garanție că această cale extraordinară de atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății și nu o va transforma într-o posibilitate - la îndemâna oricui și oricând - de înlăturare a efectelor principiului lucrului judecat și al stabilității hotărârilor judecătorești.

Din examinarea disp. art. 386 C. proc. pen. rezultă că folosirea acestei căi extraordinare nu trebuie admisă decât în acele situații în care prin desființarea hotărârii - care a dobândit putere de lucru judecat - partea are posibilitatea de a-și valorifica drepturile și garanțiile procesuale nesocotite de instanța de recurs. Astfel în cadrul procesului de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze, mai întâi admisibilitatea în principiu a contestației întemeiată pe vreunul din cazurile prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen., ocazie cu care se va constata dacă cererea de contestație este făcută în temeiul prevăzut de art. 388 C. proc.

pen., dacă motivul este unul din cele prevăzute de art. 386 din același cod și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar. Prin urmare, în această fază prealabilă, instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv de îndeplinirea condițiilor legale de folosirea acestei căi. Raportat la dispozițiile invocate anterior, contestația în anulare potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., pentru motivele arătate la art. 386 lit. a)-c) și e) C. proc. pen., poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării. Or, în cauza de față se constată că prezenta cerere a fost introdusă la 9 noiembrie 2010, deci cu încălcarea disp.

art. 388 alin. (1) C. proc. pen. Pe de altă parte, din verificarea jurisprudenței instanței de casație, se constată că și în alte cauze promovate de contestator sunt căi de atac de retractare, contestație în anulare, revizuire, contestație la executare promovate împotriva aceleiași decizii și care au fost respinse, ca inadmisibile sau nefondate, ca de exemplu decizia nr. 4307 din 30 noiembrie 2010, 3472 din 6 octombrie 2010, urmând a fi analizată o altă contestație în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 481/1/2010 cu termen la 31 martie 2010, apreciindu-se totodată că drepturile procedurale trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căreia au fost recunoscute de lege.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, constatând neîndeplinite condițiile expres prevăzute de lege, va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.R.G. împotriva deciziei penale nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 954./64/2006. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2011.