ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
contestației în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
R.R. a formulat la
data de 9 noiembrie 2010 contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1504
din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 954./64/2006, solicitând anularea acestei decizii,
invocând disp. art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv, „când instanța nu s-a
pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele
prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe în
dosar”.
Înalta Curte
examinând contestația în anulare formulată de contestator prin prisma disp. art.
386 și următoarele C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac utilizată numai în acele situații în
care, pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor
esențiale ale părților în proces, puterea de lucru judecat a unei hotărâri
judecătorești trebuie sacrificată.
Ca atare,
determinarea precisă a ipotezelor și condițiilor în care poate fi utilizată
contestația în anulare constituie o garanție că această cale extraordinară de
atac nu va face, din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății și
nu o va transforma într-o posibilitate - la îndemâna oricui și oricând - de
înlăturare a efectelor principiului lucrului judecat și al stabilității
hotărârilor judecătorești.
Din examinarea disp. art.
386 C. proc. pen. rezultă că folosirea acestei căi extraordinare nu trebuie
admisă decât în acele situații în care prin desființarea hotărârii - care a
dobândit putere de lucru judecat - partea are posibilitatea de a-și valorifica
drepturile și garanțiile procesuale nesocotite de instanța de recurs.
Astfel în cadrul
procesului de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată,
potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze, mai întâi admisibilitatea în
principiu a contestației întemeiată pe vreunul din cazurile prev. de art. 386 lit.
c) C. proc. pen., ocazie cu care se va constata dacă cererea de contestație
este făcută în temeiul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul este
unul din cele prevăzute de art. 386 din același cod și dacă în sprijinul
contestației s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Prin urmare, în
această fază prealabilă, instanța verifică cererea sub aspectul regularității
sale, respectiv de îndeplinirea condițiilor legale de folosirea acestei căi.
Raportat la
dispozițiile invocate anterior, contestația în anulare potrivit art. 388 alin.
(1) C. proc. pen., pentru motivele arătate la art. 386 lit. a)-c) și e) C.
proc. pen., poate fi introdusă de persoana împotriva căreia se face executarea,
cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Or, în cauza de față
se constată că prezenta cerere a fost introdusă la 9 noiembrie 2010, deci cu
încălcarea disp. art. 388 alin. (1) C. proc. pen.
Pe de altă parte, din
verificarea jurisprudenței instanței de casație, se constată că și în alte
cauze promovate de contestator sunt căi de atac de retractare, contestație în
anulare, revizuire, contestație la executare promovate împotriva aceleiași
decizii și care au fost respinse, ca inadmisibile sau nefondate, ca de exemplu
decizia nr. 4307 din 30 noiembrie 2010, 3472 din 6 octombrie 2010, urmând a fi
analizată o altă contestație în anulare ce formează obiectul dosarului nr. 481/1/2010
cu termen la 31 martie 2010, apreciindu-se totodată că drepturile procedurale
trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căreia au
fost recunoscute de lege.
Pe cale de
consecință, Înalta Curte, constatând neîndeplinite condițiile expres prevăzute
de lege, va respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare, cu obligarea
acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în
anulare formulată de contestatorul R.R.G. împotriva deciziei penale nr. 1504
din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 954./64/2006.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei
de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18
ianuarie 2011.