ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2012

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Înalta Curte, examinând contestația în anulare

formulată de contestator prin prisma dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., constată

că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac care poate fi utilizată în acele situații în care

pentru restabilirea legalității și pentru asigurarea drepturilor esențiale ale părților

procesului, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești trebuie verificată.

Principiul stabilității

hotărârilor judecătorești definitive nu trebuie să sufere atingere decât în cazurile

în care garanțiile acordate de lege părților au fost încălcate, astfel încât judecata

nu poate fi considerată ca reprezentând o justă stabilire a adevărului.

Prin urmare, determinarea

precisă a ipotezelor și considerentelor în care poate fi utilizată contestația în

anulare constituie o garanție că această cale extraordinară de atac nu va face,

din executarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecății și nu o va transforma într-o

posibilitate la îndemâna oricui și oricând - de anihilare a efectelor principiului

lucrului judecat și al stabilității hotărârilor definitive.

Din examinarea dispozițiilor

art. 386 C. proc. pen., rezultă că folosirea contestației în anulare care prin desființarea

hotărârii (care a dobândit putere de lucru judecat) partea are posibilitatea de

a-și valorifica drepturile și garanțiile procesuale nesocotite de instanța de recurs.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 lit. b) - caz de contestație invocat în cauză - se poate face contestație

în anulare: când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința

instanța despre această împiedicare.

În cadrul procedurii de

soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391

C. proc. pen., să examineze, mai întâi, admisibilitatea în principiu a cererii de

contestație în anulare întocmită pe vreunul din cazurile prevăzute de art. 386

lit. a) - e) C. proc. pen., ocazie cu care va constata dacă cererea de contestație

este făcută în temeiul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care

se sprijină contestația este unul din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și

dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt

la dosar.

Prin urmare, în această

fază preliminară, instanța se limitează doar la verificarea cererii de contestație

sub aspectul regularității sale, respectiv, îndeplinirea condițiilor legale de folosire

a acestei căi extraordinare, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.

Potrivit dispozițiilor

art. 386 lit. b), partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de instanța de recurs, a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

Cerințele art. 386

lit. b) C. proc. pen., trebuie îndeplinite cumulativ.

Or, în speță este de observat

că verificând vol. IV al dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul

din 14 aprilie 2011, inculpatul-contestator a fost prezent, asistat de apărător

desemnat din oficiu, întrucât apărătorul său ales, avocat P.I. a depus cerere la

dosar de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea apărării.

La termenul din 9

iunie 2011 a lipsit inculpatul pentru care s-a prezentat apărător desemnat din oficiu,

apărătorul ales, avocat P.I. formulând, de această dată, cerere de amânare pentru

imposibilitate de prezentare din motive medicale, depunând adeverința medicală.

La termenul din 8 septembrie

2011, instanța a respins cererea, motivat de faptul că în dosar s-au acordat 9 termene,

pentru angajare apărător ales și pregătirea apărării, sens în care instanța a respins

cererea ca neîntemeiată și a acordat cuvântul la dezbateri, amânând pronunțarea

hotărârii pentru data de 28 septembrie 2011.

În decursul termenelor

acordate în prezenta cauză până la soluționare - inculpatul contestator deși a depus

în contestație - motivarea scrisă - că și el a fost bolnav, nu a depus în acest

sens nici un act justificativ.

Pe de altă parte, raportat

la cererea apărătorului ales, trebuie observat că adeverința medicală a fost emisă

pe data de 7 septembrie 2011, că deși a mai solicitat și primit termene pentru apărare

și pregătirea apărării, apărătorul ales avea obligația în care condițiile art. 17

alin. (4) C. proc. pen., să-și asigure substituirea.

Or, era de datoria inculpatului

contestator că până la termenul acordat pentru judecarea recursului să depună toate

diligențele necesare pentru prezentarea apărătorului ales, în condițiile în care

s-au formulat cereri succesive de amânare.

Faptul că atât inculpatul-contestator

și apărătorul său ales au înțeles să-și exercite drepturile procesuale fără bună

credință (cereri de amânare așa cum s-a arătat, inculpatul nu a făcut dovada imposibilității

prezentării la termen în lipsa sa nici audierea nu a fost posibilă, lipsa demersurilor

apărătorului ales de a-și asigura substituirea) sunt aspecte ce nu sunt imputabile

instanței.

Având în vedere considerentele

expuse Înalta Curte, în temeiul art. 390 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul N.C. împotriva deciziei penale

nr. 3303 din 28 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 186/35/2006.

Obligă contestatorul la

plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie

2012.