ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2011

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 199 din

20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, – în dosarul nr. 1146/42/2010, s-a dispus respingerea, ca

nefondată, a plângerii formulate de petiționara S.A. împotriva rezoluției nr. 466/P/2010

din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat petiționara la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 30 iunie 2010,

petiționara a formulat plângere împotriva inspectorului de poliție N.V.A.,

solicitând tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

nefiind mulțumită de modul în care acesta a instrumentat dosarele nr. 227/P/2010

și nr. 2548/P/2010 înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Efectuându-se acte premergătoare

s-a constatat că dosarele indicate au avut ca obiect plângerile aceleiași

petiționare formulate împotriva Companiei de telefonie mobilă Cosmote, prin

care a reclamat clonarea cartelei telefonice și supraevaluarea facturii.

Întrucât nu au putut fi reținute indicii

privind comiterea vreunei fapte penale, inspectorul de poliție N.V.A. a propus neînceperea

urmăririi penale.

În atare condiții, cum ofițerul

de poliție și-a întemeiat propunerea pe actele premergătoare efectuate în cauză

și cum plângerea sa este examinată în condițiile legii, de către procuror, nu

pot fi reținute în sarcina acesteia fapte penale.

Ca atare, procurorul a propus,

în temeiul art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de ofițerul de poliție N.V.A.

Împotriva rezoluției dispuse de

procuror, petiționara a formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Ploiești.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că nu poate fi antrenată răspunderea penală a intimatului pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246

C. pen., în condițiile în care soluția adoptată de acesta, cu privire la

plângerile cu care a fost investit, nu a fost supusă verificării

jurisdicționale prin pronunțarea unei soluții definitive, intimatul exercitându-și

obligațiile specifice calității sale.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond a declarat recurs petiționara S.A.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la

închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage

recursul declarat.

În cauză, Înalta Curte constată

că petiționara, prin înscrisul depus la instanța de recurs ( fila 9 dosar),

solicită a se lua act de renunțarea la calea de atac exercitată.

În atare condiții, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior, va lua act de declarația de

retragere a recursului formulat de petiționara S.A. împotriva sentinței penale

nr. 199 din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația de retragere a

recursului declarat de petiționara S.A. împotriva sentinței penale nr. 199 din

20 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2011.