ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 654/ F

din 17 iunie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 20 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În baza art. 65

alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a lI-a C. pen. și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 18 august 2008 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza art. 346

C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 999

C. civ. au fost admise acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență S.P. și a fost obligat inculpatul Z.T. ia plata sumei de

2867,50 lei, sumă actualizată în raport de rata inflației la data plății

efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții

vătămate.

În baza art. 346

C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 999

C. civ. a luat act că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă în

procesul penal.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către de stat în sumă de 1.200 lei.

Pentru a

pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în

cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei

că, la data de 24 mai 2008, inculpatul Z.T., partea vătămată G.M., zis P. și

martorii Z.M., zis B., Z.C., Z.M., zis G., L.G., Z.P., I.I. și I.G. au

participat, împreună cu alte persoane, la „campania electorală" prilejuită

de alegerile locale din luna iunie 2008, deplasându-se în acest scop cu

autoturismele pe raza comunei Găneasa, în satele Găneasa și Moara Domnească.

La

finalizarea acestor activități, aceste persoane s-au întors spre satul

Pitească, unde domiciliază, trecând astfel prin satul Cozieni.

Ajungând în

satul Cozieni, în după-amiaza zilei de 24 mai 2008, aceste persoane s-au oprit

pe terasa barului L.A., situat pe strada principală (cunoscută și sub denumirea

de strada G.) nr. 26, pentru a consuma băuturi alcoolice. Acest bar este

deținut de către martorul G.C., zis A. și de soția sa, martora G.V.

Pe terasa

acestui bar s-au oprit astfel inculpatul Z.T., zis T., partea vătămată G.M.,

zis P., martorii Z.M., zis G., L.G., zis G.P., I.I., zis N.F., I.P., zis T.B. (persoană

care conducea autoturismul martorului Z.M., zis G.), I.G., Z.P., zis P., G.C.,

zis A., Z.M., zis B., și Z.C., zis G.

Cât timp au

rămas pe terasa acestui bar, toate persoanele au consumat o cantitate

apreciabilă de băuturi alcoolice.

Anterior

declanșării conflictului în cadrul căruia inculpatul Z.T. a înjunghiat partea

vătămată G.M., martorii Z.M., zis B. și Z.C., zis G. (cei doi frați ai

inculpatului Z.T.) au părăsit această terasă, plecând către satul Pitească.

Pe fondul

consumului exagerat de băuturi alcoolice, s-a declanșat un conflict la care au

participat inculpatul Z.T., partea vătămată G.M. și martorii Z.M., zis G., L.G.,

zis G.P. și I.I., zis N.F.

Conflictul a

fost generat de faptul că martorul Z.M., zis G., a afirmat că el se mândrește

cu „nepotul" său, partea vătămată G.M. (în realitate, cei doi sunt veri

primari), ceea ce a atras nemulțumirea inculpatului Z.T., care i-a spus

martorului Z.M., zis G., că el se mândrește cu nepotul său - martorul L.G., zis

G.P.

În acest

context, a izbucnit un conflict fizic între inculpatul Z.T. și martorul Z.M.,

zis G., conflict în care au intervenit și martorul L.G., zis G.P., precum și

partea vătămată G.M., zis P.

După

consumarea acestui incident, inculpatul Z.T. a scos un cuțit cu lama de mari

dimensiuni și - acționând cu scopul de a „demonstra" martorului Z.M. zis G.,

că nu are motive să se mândrească cu partea vătămată G.M. (nepotul său) - i-a

aplicat acestuia din urmă o primă lovitură cu acest cuțit în coapsa dreaptă,

lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut în genunchi.

În acest

moment, când partea vătămată G.M. era căzută în genunchi, inculpatul Z.T. a

aplicat acesteia două lovituri de cuțit în zona lateral stânga a toracelui și

care, dat fiind traiectul descendent (inculpatul, aflat în picioare, a lovit de

sus în jos victima căzută în genunchi), lovitura a traversat diafragma și a

pătruns în cavitatea abdominală, lezând splina, rinichiul stâng și colonul.

În același

context conflictual, inculpatul Z.T. a înțepat în piciorul stâng, cu cuțitul,

pe martorul I.I., zis N.F. (unchiul părții vătămate G.M. și al martorului Z.M.,

zis G.).

Partea

vătămată a fost transportată imediat la Spitalul Clinic de Urgență S.P.

București, cu autoturismul martorului Z.M., zis G., autoturism care a fost

condus de către martorul I.P., zis T.B.

Martorul I.I.,

zis N.F., după ce a fost lovit cu cuțitul în picior de către inculpat, a fugit

la Postul de poliție din satul Cozieni, unde a cerut polițiștilor să cheme o

ambulanță pentru a-l transporta la o unitate spitalicească, afirmând

polițiștilor că s-ar fi tăiat în mod accidental, la domiciliul său. Acesta a

fost transportat tot la Spitalul Clinic de Urgență S.P. București, unde i s-au

acordat îngrijiri medicale, însă a refuzat să rămână internat.

După

săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, părăsindu-și

locuința până în luna august 2008, când a fost reținut și apoi arestat

preventiv în cauză.

În același

timp, inculpatul și frații săi, martorii Z.M., zis B. și Z.C., zis G., au făcut

presiuni asupra părții vătămate și asupra martorilor pentru ca aceștia să nu

dea declarații care să ducă la stabilirea situației de fapt și - pe cale de

consecință - la tragerea la răspundere penală a inculpatului; consecința

acestor presiuni (materializate, inclusiv, în plata de către inculpat a sumei

de 1.500 de lei către partea vătămată, în amenințări și acte de violență fizică

comise de către martorul Z.M., zis B., asupra părții vătămate și în agresarea

de către inculpatul Z.T. a părinților părții vătămate) au fost declarațiile

neconforme cu realitatea și contradictorii date de către partea vătămată și de

către martori pe parcursul urmăririi penale și în timpul cercetării

judecătorești.

În aceeași

perioadă de timp (cât inculpatul s-a sustras urmăririi penale), martorii Z.M.,

zis B., și Z.C., zis G. (frații inculpatului) au luat legătura cu martorul M.G.,

zis G. și cu numitul R.V. (avocat, primul apărător ales al inculpatului) cărora

Ie-a cerut să intervină pe lângă persoane din cadrul organelor de poliție sau

din cadrul organelor judiciare, pentru ca - în schimbul unei sume de bani -

inculpatul să nu fie tras la răspundere penală.

În declarația

dată în fața instanței, inculpatul Z.T. a recunoscut că, la data de 24 mai 2008

a înjunghiat partea vătămată G.M. însă a motivat că a fost determinat de faptul

că partea vătămată l-a agresat fizic cu cuțitul pe martorul I.I., ceea ce l-a

determinat să intervină între ei și să aplaneze conflictul. în această

împrejurare, a dezarmat de cuțit pe partea vătămată însă a fost lovit cu pumnul

în zona feței de către aceasta, a căzut la pământ iar când s-a ridicat a lovit

partea vătămată cu cuțitul într-unui dintre picioare, a fost lovit iarăși cu

pumnul, situație în care i-a aplicat părții vătămate o a doua lovitură cu

cuțitul în partea stângă a corpului.

Depoziția

inculpatului din cursul judecății este susținută și de martorii audiați în

cauză, și anume; Z.M., L.G., I.I., G.C. și I.P., persoane care au fost de față

de la începutul desfășurării evenimentelor.

Aceeași

situație o descriu și martorii G.V., Z.M., Z.C., C.I., D.G. și G.A. care, deși

nu au fost martori oculari, au aflat de la diferite persoane din localitate

despre incidentul în care a căzut victimă partea vătămată G.M.

Depozițiile

martorilor din cursul cercetării judecătorești au fost apreciate de prima

instanță ca fiind subiective, având în vedere relațiile apropiate dintre

aceștia și inculpat, cele mai multe dintre ele fiind rude sau afini.

Totodată,

prima instanță a avut în vedere transcrierile interceptărilor și

înregistrărilor telefonice, precum și concluziile raportului medico-legal al

Serviciului de Medicină Legală al județului Ilfov.

Astfel, din

transcrierile interceptărilor și înregistrărilor telefonice rezultă presiunile

pe care inculpatul și frații săi (martorii Z.C. și Z.M.) le-au exercitat asupra

părții vătămate și a martorilor, precum și cu privire la încercările acestora

de a interveni pe lângă organele judiciare în scopul de a-l scăpa pe inculpat

de răspunderea penală (filele 194-200), precum și declarațiile martorului M.G.,

zis G. (filele 179-184), persoană pe care inculpatul și frații săi au

contactat-o în scopul arătat mai sus.

Din

concluziile raportului medico-legal al Serviciului de Medicină Legală al

Județului Ilfov (filele 44-45) rezultă faptul că partea vătămată G.M. a prezentat

la data de 24 mai 2008 două leziuni traumatice - plagă coapsă dreaptă și plagă

înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, lateral, spațiul IX intercostal, cu

pneumotorax, plagă transfixiantă de diafragm și splină și plagă înjunghiată de

rinichi stâng cu hemoperitoneu, hematom retroperitoneal/oluminos și evisceratie

colon; s-a stabilit medico-legal că leziunile traumatice au putut fi produse

prin lovire cu corp tăietor-înțepăt (posibil cuțit sau similar) și necesită

35-40 de zile de îngrijiri medicali pentru vindecare, precum și faptul că

aceste leziuni au pus în primejdie viața părții vătămate; totodată, s-a

stabilit faptul că ablația chirurgicală a splinei și a rinichiului stâng

constituie infirmitate fizică posttraumatica, reprezentând pierdere de organe

și sunt o consecință directă a traumatismului suferit de partea vătămată la

data de 24 mai 2008.

Prin urmare,

plaga înjunghiată toraco-abdominală suferită de partea vătămată are un traiect

descendent, ceea ce demonstrează că în momentul aplicării loviturii de cuțit

inculpatul se afla în picioare în fața părții vătămate care era căzută în

genunchi, iar inculpatul a aplicat lovitura de cuțit cu mâna dreaptă, în acest

sens se observă că leziunea toraco-abdominală pătrunde în corp în partea

lateral stânga a toracelui în spațiul IX intercostal, pe linia axilară, apoi

străbate diafragmul, după care trece prin splină, rinichiul stâng și colon.

Atitudinea

oscilantă a inculpatului rezultă și din raportul de constatare

tehnico-științifică criminalistică privind detecția psihologică a

comportamentului simulat (filele 89-101), în care se reține faptul că inculpatul

a prezentat comportament simulat la întrebările relevante cauzei, acesta

prezentând totodată tentative de eludare a examinării poligraf.

Tribunalul a

aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului

acesteia definit prin art. 52 C. pen., ținând seama de criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă

fixate în partea specială a C. pen. pentru infracțiunea de tentativă de omor

calificat, gradul ridicat de pericol social al faptei, persoana inculpatului

(care este cunoscut cu antecedente penale, în trecut fiind condamnat pentru o

infracțiune săvârșită cu violență, respectiv tâlhărie), atingerea adusă valorii

sociale ocrotite - având în vedere că prin fapta sa inculpatul a atentat la

viața părții vătămate, precum și de împrejurările care atenuează răspunderea

penală.

Sub acest

ultim aspect, s-a reținut în baza art. 74 C. pen. ca circumstanță atenuantă

judiciară, comportarea sinceră în cursul procesului penal, constând în

recunoașterea și regretul sincer al faptei comise.

B. Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei.

În apelul

parchetului, sentința a fost criticată pentru reținerea în mod nejustificat în

favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut

de lege. S-a susținut că inculpatul nu a dovedit sinceritate în declarații și

chiar a încercat, prin exercitarea de presiuni asupra părții vătămate și a

martorilor, să împiedice aflarea adevărului. Mai mult inculpatul s-a sustras

urmăririi penale.

În apelul

inculpatului, sentința a fost criticată pentru faptul că, deși s-a reținut în

favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., era

justificat să se rețină și circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C.

pen. și să se stabilească o pedeapsă într-un cuantum și mai redus. Inculpatul a

susținut că a fost provocat de partea vătămată, care, fiind sub influența

băuturilor alcoolice, l-a lovit cu pumnii și picioarele.

Prin Decizia penală

nr. 200 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

sentinței penale criticate care a fost desființată, în parte și, rejudecând, în

fond, s-a înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. iar în temeiul art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa principală

de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și măsura arestării

preventive a inculpatului, deducându-se din pedeapsa aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 august 2008 și

până la zi.

Totodată, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.T. împotriva aceleiași

sentințe penale.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a reținut că, din probele administrate, nu

rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de victimă ori că ar fi fost lovit de

aceasta cu vreun obiect, iar în urma acestor acțiuni ar fi aplicat loviturile

cu cuțitul.

Circumstanța

atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. presupune ca acțiunea victimei să

fie îndreptată împotriva inculpatului, produsă prin violență, printr-o atingere

gravă a demnității persoanei ori prin altă acțiune gravă ilicită, iar în urma

acestora inculpatul să ajungă într-o asemenea stare de tulburare astfel încât

nu mai este stăpân pe acțiunile sale și lovește victima, producând urmările

infracțiunii.

În cauză,

faptul că membrii grupului au avut discuții contradictorii, pe fondul

consumului de băuturi alcoolice în exces, nu poate conduce la concluzia

existenței unei tulburări însemnate a inculpatului, provocată prin acțiuni

violente ale victimei. Este greu de acceptat că, în aceste împrejurări,

inculpatul care era rudă cu partea vătămată, a avut un motiv serios să

acționeze astfel, dar din ansamblul probelor reiese că inculpatul era perceput

ca un „lider familial" care era „îndreptățit" să aplice chiar

corecții, cu primejduirea vieții celorlalți membri ai familiei.

Elocventă în

acest sens este mobilizarea membrilor familiei pentru a exercita presiuni aspra

victimei și martorilor, ori de a interveni la organele judiciare (aspecte

reieșite din înregistrarea convorbirilor telefonice, ulterior comiterii faptei)

având un singur scop, respectiv evitarea tragerii la răspundere penală a

inculpatului.

Relevantă în

acest sens este și poziția victimei, care, inclusiv în fața instanței de apel,

deși a suferit vătămări grave prin fapta comisă (pierderea de organe), a

solicitat ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă în cuantum mai redus.

Toate aceste

considerente au condus instanța de apel la constatarea că nu poate fi reținută

circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea

inculpatului.

Instanța de

apel a reținut însă că sentința este criticabilă pentru reținerea nejustificată

a circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința

stabilirii unei pedepse sub minimul special, întrucât chiar dacă inculpatul

susține că recunoaște fapte, a prezentat, inclusiv la instanța de apel,

împrejurări faptice contrazise de dovezi, aceste apărări fiind peste limita

specifică exercitării unui drept la apărare. Inculpatul, prin intermediari

(membrii familiei) a încercat împiedicarea aflării adevărului, influențarea

martorilor și a victimei pentru a face declarații în favoarea sa, neconforme cu

realitatea. Aceste încercări s-au materializat prin declarațiile mai multor

martori din fața instanței de fond, în opoziție cu cele declarate la urmărirea

penală, dar care au fost cenzurate justificat de instanță. Tot în acest context

sunt și înregistrările telefonice care confirmă încercările inculpatului și ai

fraților săi de a zădărnici aflarea adevărului.

A mai reținut

că instanța de fond, la aprecierea reținerii circumstanței atenuante, a ignorat

sustragerea inculpatului de la urmărirea penală (părăsindu-și locuința până în

luna august 2008), dar și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente

penale (pentru fapte de tâlhărie).

Pentru aceste

considerente, s-a constatat că în mod nejustificat s-a reținut circumstanța

atenuantă favorabilă inculpatului care a fost înlăturată, aplicând acestuia o

pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, având în vedere

sprijinul financiar acordat victimei.

C. Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru

netemeinicie, susținând că a acționat în stare de provocare, lovind partea

vătămată după ce aceasta, fiind sub influența băuturilor alcoolice, l-a lovit

cu pumnii și picioarele. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.

pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și, în subsidiar, menținerea

hotărârii fondul, ținându-se seama de faptul că este tatăl a patru copii,

dintre care unul minor.

Examinând

recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

Apărarea

inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca

reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care, fiind sub influența

băuturilor alcoolice, l-a lovit cu pumnii și picioarele, nu poate fi primită,

probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt

care să justifice reținerea acestei circumstanțe atenuante legale.

Așa cum în

mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele

dosarului rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C.

pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și

anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din

partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Or, așa cum s-a arătat, partea vătămată G.M. și martorul L.G. au intervenit

după ce între inculpatul Z.T. și martorul Z.M., zis G. izbucnise un conflict

fizic, iar imediat după consumarea acestui incident, inculpatul Z.T. a scos un

cuțit cu lama de mari dimensiuni și i-a aplicat părții vătămate o primă

lovitură în coapsa dreaptă, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut în

genunchi, iar apoi, în această poziție, i-a mai aplicat două lovituri de cuțit

în zona lateral stânga a toracelui. Totodată, în același context conflictual,

inculpatul a înțepat în piciorul stâng, cu cuțitul, pe martorul I.I., zis N.F.

În aceste

condiții, nu poate vorbi nici un moment de o provocare printr-o acțiune

agresivă a părții vătămate, îndreptată împotriva inculpatului, care să-i fi

provocat o puternică tulburare sau emoție, dimpotrivă, acesta din urmă a

lovit-o chiar și după ce era căzută la pământ, acționând în acest scop, pe

fondul consumului de alcool, doar pentru a-și întări poziția de lider între

persoanele implicate (toate rude sau afini) și a demonstra că a avut dreptate

în ceea ce afirmase anterior referitor la calitățile a două dintre persoanele

din grup.

În ceea ce

privește cuantumul pedepsei, Curtea constată că circumstanțele personale

invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul

procesului penal - nu pot fi avute în vedere ca circumstanțe atenuante

întrucât, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, inculpatul a

recunoscut doar formal comiterea faptei, în fapt exercitându-și apărarea în

modalități care exced limitele normale ale dreptului la apărare - prin

încercări de influențare a martorilor și a organelor de urmărire penală. Mai

mult, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale tot pentru săvârșirea unei

infracțiuni de violență și s-a sustras o perioadă de timp urmăririi penale, iar

împrejurarea că a despăgubit partea vătămată, nu poate constitui în sine

circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Ca atare, cum

instanța de apel a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat la minimul

special prevăzut de lege, o reducere a acestei pedepse nu este posibilă în

condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, nu se justifică reținerea

vreunei circumstanțe atenuante - legală sau judiciară.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat,

constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea

acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să

asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform

dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa

durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același

cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T., împotriva Deciziei penale nr. 200

din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 18

august 2008 la 20 ianuarie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.