ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 654/ F din 17 iunie 2009 Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen.

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a C. pen. și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 18 august 2008 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 999 C. civ. au fost admise acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență S.P. și a fost obligat inculpatul Z.T. ia plata sumei de 2867,50 lei, sumă actualizată în raport de rata inflației la data plății efective, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părții vătămate.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. și art. 999 C. civ. a luat act că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către de stat în sumă de 1.200 lei. Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că, la data de 24 mai 2008, inculpatul Z.T., partea vătămată G.M., zis P. și martorii Z.M., zis B., Z.C., Z.M., zis G., L.G., Z.P., I.I. și I.G. au participat, împreună cu alte persoane, la „campania electorală" prilejuită de alegerile locale din luna iunie 2008, deplasându-se în acest scop cu autoturismele pe raza comunei Găneasa, în satele Găneasa și Moara Domnească.

La finalizarea acestor activități, aceste persoane s-au întors spre satul Pitească, unde domiciliază, trecând astfel prin satul Cozieni. Ajungând în satul Cozieni, în după-amiaza zilei de 24 mai 2008, aceste persoane s-au oprit pe terasa barului L.A., situat pe strada principală (cunoscută și sub denumirea de strada G.) nr. 26, pentru a consuma băuturi alcoolice. Acest bar este deținut de către martorul G.C., zis A. și de soția sa, martora G.V. Pe terasa acestui bar s-au oprit astfel inculpatul Z.T., zis T., partea vătămată G.M., zis P., martorii Z.M., zis G., L.G., zis G.P., I.I., zis N.F., I.P., zis T.B. (persoană care conducea autoturismul martorului Z.M., zis G.), I.G., Z.P., zis P., G.C., zis A., Z.M., zis B., și Z.C., zis G. Cât timp au rămas pe terasa acestui bar, toate persoanele au consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice.

Anterior declanșării conflictului în cadrul căruia inculpatul Z.T. a înjunghiat partea vătămată G.M., martorii Z.M., zis B. și Z.C., zis G. (cei doi frați ai inculpatului Z.T.) au părăsit această terasă, plecând către satul Pitească. Pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, s-a declanșat un conflict la care au participat inculpatul Z.T., partea vătămată G.M. și martorii Z.M., zis G., L.G., zis G.P. și I.I., zis N.F. Conflictul a fost generat de faptul că martorul Z.M., zis G., a afirmat că el se mândrește cu „nepotul" său, partea vătămată G.M. (în realitate, cei doi sunt veri primari), ceea ce a atras nemulțumirea inculpatului Z.T., care i-a spus martorului Z.M., zis G., că el se mândrește cu nepotul său - martorul L.G., zis G.P.

În acest context, a izbucnit un conflict fizic între inculpatul Z.T. și martorul Z.M., zis G., conflict în care au intervenit și martorul L.G., zis G.P., precum și partea vătămată G.M., zis P. După consumarea acestui incident, inculpatul Z.T. a scos un cuțit cu lama de mari dimensiuni și - acționând cu scopul de a „demonstra" martorului Z.M. zis G., că nu are motive să se mândrească cu partea vătămată G.M. (nepotul său) - i-a aplicat acestuia din urmă o primă lovitură cu acest cuțit în coapsa dreaptă, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut în genunchi. În acest moment, când partea vătămată G.M. era căzută în genunchi, inculpatul Z.T. a aplicat acesteia două lovituri de cuțit în zona lateral stânga a toracelui și care, dat fiind traiectul descendent (inculpatul, aflat în picioare, a lovit de sus în jos victima căzută în genunchi), lovitura a traversat diafragma și a pătruns în cavitatea abdominală, lezând splina, rinichiul stâng și colonul.

În același context conflictual, inculpatul Z.T. a înțepat în piciorul stâng, cu cuțitul, pe martorul I.I., zis N.F. (unchiul părții vătămate G.M. și al martorului Z.M., zis G.). Partea vătămată a fost transportată imediat la Spitalul Clinic de Urgență S.P. București, cu autoturismul martorului Z.M., zis G., autoturism care a fost condus de către martorul I.P., zis T.B. Martorul I.I., zis N.F., după ce a fost lovit cu cuțitul în picior de către inculpat, a fugit la Postul de poliție din satul Cozieni, unde a cerut polițiștilor să cheme o ambulanță pentru a-l transporta la o unitate spitalicească, afirmând polițiștilor că s-ar fi tăiat în mod accidental, la domiciliul său. Acesta a fost transportat tot la Spitalul Clinic de Urgență S.P.

București, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, însă a refuzat să rămână internat. După săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, părăsindu-și locuința până în luna august 2008, când a fost reținut și apoi arestat preventiv în cauză. În același timp, inculpatul și frații săi, martorii Z.M., zis B. și Z.C., zis G., au făcut presiuni asupra părții vătămate și asupra martorilor pentru ca aceștia să nu dea declarații care să ducă la stabilirea situației de fapt și - pe cale de consecință - la tragerea la răspundere penală a inculpatului; consecința acestor presiuni (materializate, inclusiv, în plata de către inculpat a sumei de 1.500 de lei către partea vătămată, în amenințări și acte de violență fizică comise de către martorul Z.M., zis B., asupra părții vătămate și în agresarea de către inculpatul Z.T.

a părinților părții vătămate) au fost declarațiile neconforme cu realitatea și contradictorii date de către partea vătămată și de către martori pe parcursul urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești. În aceeași perioadă de timp (cât inculpatul s-a sustras urmăririi penale), martorii Z.M., zis B., și Z.C., zis G. (frații inculpatului) au luat legătura cu martorul M.G., zis G. și cu numitul R.V. (avocat, primul apărător ales al inculpatului) cărora Ie-a cerut să intervină pe lângă persoane din cadrul organelor de poliție sau din cadrul organelor judiciare, pentru ca - în schimbul unei sume de bani - inculpatul să nu fie tras la răspundere penală. În declarația dată în fața instanței, inculpatul Z.T.

a recunoscut că, la data de 24 mai 2008 a înjunghiat partea vătămată G.M. însă a motivat că a fost determinat de faptul că partea vătămată l-a agresat fizic cu cuțitul pe martorul I.I., ceea ce l-a determinat să intervină între ei și să aplaneze conflictul. în această împrejurare, a dezarmat de cuțit pe partea vătămată însă a fost lovit cu pumnul în zona feței de către aceasta, a căzut la pământ iar când s-a ridicat a lovit partea vătămată cu cuțitul într-unui dintre picioare, a fost lovit iarăși cu pumnul, situație în care i-a aplicat părții vătămate o a doua lovitură cu cuțitul în partea stângă a corpului. Depoziția inculpatului din cursul judecății este susținută și de martorii audiați în cauză, și anume; Z.M., L.G., I.I., G.C.

și I.P., persoane care au fost de față de la începutul desfășurării evenimentelor. Aceeași situație o descriu și martorii G.V., Z.M., Z.C., C.I., D.G. și G.A. care, deși nu au fost martori oculari, au aflat de la diferite persoane din localitate despre incidentul în care a căzut victimă partea vătămată G.M. Depozițiile martorilor din cursul cercetării judecătorești au fost apreciate de prima instanță ca fiind subiective, având în vedere relațiile apropiate dintre aceștia și inculpat, cele mai multe dintre ele fiind rude sau afini. Totodată, prima instanță a avut în vedere transcrierile interceptărilor și înregistrărilor telefonice, precum și concluziile raportului medico-legal al Serviciului de Medicină Legală al județului Ilfov.

Astfel, din transcrierile interceptărilor și înregistrărilor telefonice rezultă presiunile pe care inculpatul și frații săi (martorii Z.C. și Z.M.) le-au exercitat asupra părții vătămate și a martorilor, precum și cu privire la încercările acestora de a interveni pe lângă organele judiciare în scopul de a-l scăpa pe inculpat de răspunderea penală (filele 194-200), precum și declarațiile martorului M.G., zis G. (filele 179-184), persoană pe care inculpatul și frații săi au contactat-o în scopul arătat mai sus. Din concluziile raportului medico-legal al Serviciului de Medicină Legală al Județului Ilfov (filele 44-45) rezultă faptul că partea vătămată G.M.

a prezentat la data de 24 mai 2008 două leziuni traumatice - plagă coapsă dreaptă și plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng, lateral, spațiul IX intercostal, cu pneumotorax, plagă transfixiantă de diafragm și splină și plagă înjunghiată de rinichi stâng cu hemoperitoneu, hematom retroperitoneal/oluminos și evisceratie colon; s-a stabilit medico-legal că leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepăt (posibil cuțit sau similar) și necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicali pentru vindecare, precum și faptul că aceste leziuni au pus în primejdie viața părții vătămate; totodată, s-a stabilit faptul că ablația chirurgicală a splinei și a rinichiului stâng constituie infirmitate fizică posttraumatica, reprezentând pierdere de organe și sunt o consecință directă a traumatismului suferit de partea vătămată la data de 24 mai 2008. Prin urmare, plaga înjunghiată toraco-abdominală suferită de partea vătămată are un traiect descendent, ceea ce demonstrează că în momentul aplicării loviturii de cuțit inculpatul se afla în picioare în fața părții vătămate care era căzută în genunchi, iar inculpatul a aplicat lovitura de cuțit cu mâna dreaptă, în acest sens se observă că leziunea toraco-abdominală pătrunde în corp în partea lateral stânga a toracelui în spațiul IX intercostal, pe linia axilară, apoi străbate diafragmul, după care trece prin splină,

rinichiul stâng și colon. Atitudinea oscilantă a inculpatului rezultă și din raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică privind detecția psihologică a comportamentului simulat (filele 89-101), în care se reține faptul că inculpatul a prezentat comportament simulat la întrebările relevante cauzei, acesta prezentând totodată tentative de eludare a examinării poligraf. Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art. 52 C. pen., ținând seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.

pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, gradul ridicat de pericol social al faptei, persoana inculpatului (care este cunoscut cu antecedente penale, în trecut fiind condamnat pentru o infracțiune săvârșită cu violență, respectiv tâlhărie), atingerea adusă valorii sociale ocrotite - având în vedere că prin fapta sa inculpatul a atentat la viața părții vătămate, precum și de împrejurările care atenuează răspunderea penală. Sub acest ultim aspect, s-a reținut în baza art. 74 C. pen. ca circumstanță atenuantă judiciară, comportarea sinceră în cursul procesului penal, constând în recunoașterea și regretul sincer al faptei comise. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul Z.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.

În apelul parchetului, sentința a fost criticată pentru reținerea în mod nejustificat în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. S-a susținut că inculpatul nu a dovedit sinceritate în declarații și chiar a încercat, prin exercitarea de presiuni asupra părții vătămate și a martorilor, să împiedice aflarea adevărului. Mai mult inculpatul s-a sustras urmăririi penale. În apelul inculpatului, sentința a fost criticată pentru faptul că, deși s-a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., era justificat să se rețină și circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

și să se stabilească o pedeapsă într-un cuantum și mai redus. Inculpatul a susținut că a fost provocat de partea vătămată, care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, l-a lovit cu pumnii și picioarele. Prin Decizia penală nr. 200 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale criticate care a fost desființată, în parte și, rejudecând, în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. iar în temeiul art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.T. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și măsura arestării preventive a inculpatului, deducându-se din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 august 2008 și până la zi. Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.T. împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, din probele administrate, nu rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de victimă ori că ar fi fost lovit de aceasta cu vreun obiect, iar în urma acestor acțiuni ar fi aplicat loviturile cu cuțitul. Circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

presupune ca acțiunea victimei să fie îndreptată împotriva inculpatului, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei ori prin altă acțiune gravă ilicită, iar în urma acestora inculpatul să ajungă într-o asemenea stare de tulburare astfel încât nu mai este stăpân pe acțiunile sale și lovește victima, producând urmările infracțiunii. În cauză, faptul că membrii grupului au avut discuții contradictorii, pe fondul consumului de băuturi alcoolice în exces, nu poate conduce la concluzia existenței unei tulburări însemnate a inculpatului, provocată prin acțiuni violente ale victimei. Este greu de acceptat că, în aceste împrejurări, inculpatul care era rudă cu partea vătămată, a avut un motiv serios să acționeze astfel, dar din ansamblul probelor reiese că inculpatul era perceput ca un „lider familial" care era „îndreptățit" să aplice chiar corecții, cu primejduirea vieții celorlalți membri ai familiei.

Elocventă în acest sens este mobilizarea membrilor familiei pentru a exercita presiuni aspra victimei și martorilor, ori de a interveni la organele judiciare (aspecte reieșite din înregistrarea convorbirilor telefonice, ulterior comiterii faptei) având un singur scop, respectiv evitarea tragerii la răspundere penală a inculpatului. Relevantă în acest sens este și poziția victimei, care, inclusiv în fața instanței de apel, deși a suferit vătămări grave prin fapta comisă (pierderea de organe), a solicitat ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă în cuantum mai redus. Toate aceste considerente au condus instanța de apel la constatarea că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

în favoarea inculpatului. Instanța de apel a reținut însă că sentința este criticabilă pentru reținerea nejustificată a circumstanței atenuate prev. de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special, întrucât chiar dacă inculpatul susține că recunoaște fapte, a prezentat, inclusiv la instanța de apel, împrejurări faptice contrazise de dovezi, aceste apărări fiind peste limita specifică exercitării unui drept la apărare. Inculpatul, prin intermediari (membrii familiei) a încercat împiedicarea aflării adevărului, influențarea martorilor și a victimei pentru a face declarații în favoarea sa, neconforme cu realitatea. Aceste încercări s-au materializat prin declarațiile mai multor martori din fața instanței de fond, în opoziție cu cele declarate la urmărirea penală, dar care au fost cenzurate justificat de instanță.

Tot în acest context sunt și înregistrările telefonice care confirmă încercările inculpatului și ai fraților săi de a zădărnici aflarea adevărului. A mai reținut că instanța de fond, la aprecierea reținerii circumstanței atenuante, a ignorat sustragerea inculpatului de la urmărirea penală (părăsindu-și locuința până în luna august 2008), dar și faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (pentru fapte de tâlhărie). Pentru aceste considerente, s-a constatat că în mod nejustificat s-a reținut circumstanța atenuantă favorabilă inculpatului care a fost înlăturată, aplicând acestuia o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, având în vedere sprijinul financiar acordat victimei.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, susținând că a acționat în stare de provocare, lovind partea vătămată după ce aceasta, fiind sub influența băuturilor alcoolice, l-a lovit cu pumnii și picioarele. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și, în subsidiar, menținerea hotărârii fondul, ținându-se seama de faptul că este tatăl a patru copii, dintre care unul minor. Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele: Apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de provocare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, l-a lovit cu pumnii și picioarele, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei circumstanțe atenuante legale. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Or, așa cum s-a arătat, partea vătămată G.M. și martorul L.G. au intervenit după ce între inculpatul Z.T. și martorul Z.M., zis G. izbucnise un conflict fizic, iar imediat după consumarea acestui incident, inculpatul Z.T. a scos un cuțit cu lama de mari dimensiuni și i-a aplicat părții vătămate o primă lovitură în coapsa dreaptă, lovitură în urma căreia partea vătămată a căzut în genunchi, iar apoi, în această poziție, i-a mai aplicat două lovituri de cuțit în zona lateral stânga a toracelui. Totodată, în același context conflictual, inculpatul a înțepat în piciorul stâng, cu cuțitul, pe martorul I.I., zis N.F.

În aceste condiții, nu poate vorbi nici un moment de o provocare printr-o acțiune agresivă a părții vătămate, îndreptată împotriva inculpatului, care să-i fi provocat o puternică tulburare sau emoție, dimpotrivă, acesta din urmă a lovit-o chiar și după ce era căzută la pământ, acționând în acest scop, pe fondul consumului de alcool, doar pentru a-și întări poziția de lider între persoanele implicate (toate rude sau afini) și a demonstra că a avut dreptate în ceea ce afirmase anterior referitor la calitățile a două dintre persoanele din grup.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei, Curtea constată că circumstanțele personale invocate de inculpat - constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal - nu pot fi avute în vedere ca circumstanțe atenuante întrucât, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, inculpatul a recunoscut doar formal comiterea faptei, în fapt exercitându-și apărarea în modalități care exced limitele normale ale dreptului la apărare - prin încercări de influențare a martorilor și a organelor de urmărire penală. Mai mult, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de violență și s-a sustras o perioadă de timp urmăririi penale, iar împrejurarea că a despăgubit partea vătămată, nu poate constitui în sine circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Ca atare, cum instanța de apel a stabilit pedeapsa într-un cuantum orientat la minimul special prevăzut de lege, o reducere a acestei pedepse nu este posibilă în condițiile în care, așa cum am arătat mai sus, nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante - legală sau judiciară. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.T., împotriva Deciziei penale nr. 200 din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2008 la 20 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.