ÎCCJ, Decizia nr. 226/2011

Asupra recursului de

față:

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința nr. 243 din 10 februarie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva

Sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare

statului.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut, în esență, că revizuentul a solicitat

revizuirea Sentinței nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, (definitivă prin Decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători), invocând

dispozițiile art. 394 lit. a), b), c), d) și e) C. proc. pen., prin sentința a

cărei revizuire s-a solicitat fiind respinsă, ca inadmisibilă plângerea

petentului M.I. împotriva Rezoluției nr. 84/ P din 12 august 2007 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, prima

instanță a reținut, având în vedere și dispozițiile art. 393 C. proc. pen.,

precum și Decizia nr. XVII/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți

de Casație și Justiție, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă

fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii, hotărârea a cărei revizuire s-a

solicitat, pronunțată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., nefiind, deci, susceptibilă de a face obiectul unei asemenea căi de atac,

cererea este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuentul; recursul nu a fost

motivat.

Analizând cauza sub

toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C.

proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în

măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul

juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare

sau de încetare a procesului penal.

Această concluzie

rezultă și din interpretarea dispozițiilor 394 alin (2) și alin. (3) C. proc.

pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Astfel, prin art. 394

alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la

situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de

condamnare” iar prin art. 394 alin (3) C. proc. pen. se prevede că motivele

prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) constituie cazuri de revizuire „dacă au

dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”.

Rezultă, așadar,

caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea

a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.

Se va reține,

totodată că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. raportat la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

analizează plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în

judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluția sau

ordonanța atacată, plângerea formulată și orice înscrisuri depuse de părți.

Soluțiile ce pot fi

adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existenței

faptei în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau

încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.

Față de aspectele

prezentate se va considera că soluția pronunțată de prima instanță asupra

cererii de revizuire este justă.

Calea extraordinară

de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu

cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care

sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a

dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele

ce preced în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Sentinței nr. 243 din

10 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 4903/1/2010.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.