ÎCCJ, Decizia nr. 226/2011

Asupra recursului de față: Din actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința nr. 243 din 10 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că revizuentul a solicitat revizuirea Sentinței nr. 775 din 5 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (definitivă prin Decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători), invocând dispozițiile art. 394 lit. a), b), c), d) și e) C. proc.

pen., prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat fiind respinsă, ca inadmisibilă plângerea petentului M.I. împotriva Rezoluției nr. 84/ P din 12 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prima instanță a reținut, având în vedere și dispozițiile art. 393 C. proc. pen., precum și Decizia nr. XVII/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, pronunțată în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., nefiind, deci, susceptibilă de a face obiectul unei asemenea căi de atac, cererea este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuentul; recursul nu a fost motivat. Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., raportat la art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în măsura în care acestea au dat o soluționare fondului cauzei rezolvând raportul juridic de drept substanțial, formulându-se o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal. Această concluzie rezultă și din interpretarea dispozițiilor 394 alin (2) și alin. (3) C. proc.

pen. care reprezintă reglementarea a două condiții în care pot fi invocate cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. Astfel, prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire la situația când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare” iar prin art. 394 alin (3) C. proc. pen. se prevede că motivele prevăzute de art. 394 lit. b), c) și d) constituie cazuri de revizuire „dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice”. Rezultă, așadar, caracterul inadmisibil al cererii de revizuire în situațiile în care hotărârea a cărei revizuire se solicită nu cuprinde o rezolvare a fondului.

Se va reține, totodată că în procedura specială reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., analizează plângerea formulată împotriva unei soluții de netrimitere în judecată în baza actelor premergătoare efectuate, verificând rezoluția sau ordonanța atacată, plângerea formulată și orice înscrisuri depuse de părți. Soluțiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. și nu includ stabilirea vinovăției și nici a existenței faptei în accepțiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana trimisă în judecată.

Față de aspectele prezentate se va considera că soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de revizuire este justă. Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi extinsă asupra hotărârilor judecătorești ce nu cuprind o soluție asupra fondului cauzei, față de specificul procedurii în care sunt pronunțate. A accepta o soluție contrară ar determina o încălcare gravă a dispozițiilor art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru considerentele ce preced în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Sentinței nr. 243 din 10 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 4903/1/2010. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2011.