ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1186 din 23 octombrie 2009 Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea reclamantelor R.J. și

V.E.R.M., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul Municipiul București

prin Primarul General să restituie acestora imobilul din București, sector 2,

mai puțin apartamentele nr. 2 din corpul A de clădire și nr. 1 și 3 din corpul B

de clădire.

In considerente s-a reținut că imobilul a fost preluat în

baza Decretului 92/1950, iar reclamantele sunt unicele succesoare ale fostului

proprietar, R.A. In temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a dispus

restituirea numai pentru partea de imobil care nu a fost înstrăinată.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul susținând că

reclamantele nu au dovedit dreptul de proprietate cu înscrisuri atașate la

notificare.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin

decizia nr. 230 A din 29 martie 2010 a respins apelul menținând sentința

instanței de fond.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs

pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că reclamantele nu au depus

înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului.

Recursul nu este fondat.

Chiar dacă reclamantele nu au depus copia titlului de

proprietate, ci doar înscrisuri care atestă că imobilul a aparținut autorului

lor, operează prezumția instituită de Legea nr.

10/2001 în art. 24 care arată în mod expres că în

absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de

proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de

autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al acestui articol prevede că î

n aplicarea prevederilor

alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în

executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume

de proprietar

Or, în actul de preluare, respectiv Decretul nr. 92/1950 la

poziția nr. 6670

, este

menționat autorul reclamantelor R.A.

Acesta a figurat ca proprietar al imobilului, în evidențele administrației

financiare, până la data naționalizării, conform certificatului depus la fila

23 a dosarului de fond.

Cum la dosarul cauzei nu au fost depuse alte

probe contrare ale dreptului de

proprietate, în mod corect instanța de apel a apreciat că prezumția instituită

de textul legal amintit nu a fost răsturnată.

Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge

recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 230 A din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2011.