ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 55/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1186 din 23 octombrie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea reclamantelor R.J. și V.E.R.M., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul Municipiul București prin Primarul General să restituie acestora imobilul din București, sector 2, mai puțin apartamentele nr. 2 din corpul A de clădire și nr. 1 și 3 din corpul B de clădire. In considerente s-a reținut că imobilul a fost preluat în baza Decretului 92/1950, iar reclamantele sunt unicele succesoare ale fostului proprietar, R.A. In temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea numai pentru partea de imobil care nu a fost înstrăinată.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul susținând că reclamantele nu au dovedit dreptul de proprietate cu înscrisuri atașate la notificare. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 230 A din 29 martie 2010 a respins apelul menținând sentința instanței de fond. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că reclamantele nu au depus înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului. Recursul nu este fondat.

Chiar dacă reclamantele nu au depus copia titlului de proprietate, ci doar înscrisuri care atestă că imobilul a aparținut autorului lor, operează prezumția instituită de Legea nr. 10/2001 în art. 24 care arată în mod expres că în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Alin. (2) al acestui articol prevede că î n aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar Or, în actul de preluare, respectiv Decretul nr. 92/1950 la poziția nr. 6670 , este menționat autorul reclamantelor R.A.

Acesta a figurat ca proprietar al imobilului, în evidențele administrației financiare, până la data naționalizării, conform certificatului depus la fila 23 a dosarului de fond. Cum la dosarul cauzei nu au fost depuse alte probe contrare ale dreptului de proprietate, în mod corect instanța de apel a apreciat că prezumția instituită de textul legal amintit nu a fost răsturnată. Față de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 230 A din 29 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.