ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 605/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul S.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că reclamantul nu poate beneficia de drepturile solicitate, având în vedere că acesta nu a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege, nefiind născut la data la care părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, ca urmare a schimbului de populație ce a avut loc între România și Bulgaria în temeiul Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Aplicând apoi în cauză, prezumția privitoare la timpul legal al concepției, cuprins între a 300 și 180-a zi înainte de nașterea copilului, curtea de apel a constatat că reclamantul - născut la data de 05 martie 1944 - nu era nici măcar conceput la data de 09 septembrie 1940. la care părinții acestuia au părăsit Cadrilaterul pentru a putea beneficia de drepturile solicitate în virtutea capacității de folosință anticipată, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva acestei sentințe. în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinându-se sentința atacată. în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999. aprobată prin Legea nr. 189/2000. cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana. cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Saligny, jud. Constanța, după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei de către România, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană strămutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamantul S.M., care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate - așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. A admite teza primei instanțe, ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între recurentul-reclamant, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice, și astfel, o nesocotire a celor statuate de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că: ..toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Pentru considerentele anterior expuse, în acord cu prevederile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul și modificând în totalitate sentința atacată, va admite acțiunea reclamantului. în sensul anulării hotărârii nr. 32485 din 24 august 2009 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, și obligării acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr. 189/2009.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de S.M. împotriva sentinței civile nr. 605/CA din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea, anulează hotărârea nr. 32485 din 24 august 2009 a Casei Județene de Pensii Constanța. Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului S.M. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 05 martie 1944 - 06 martie 1945 cu începere de la data de 1 iulie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2010.