ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 284/ CA din 8 iulie 2009,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta J.P. în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, a anulat Hotărârea

din 26 mai 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre, prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, și a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență următoarele:

În sensul

prevederilor art. 1 din O.G.nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, prin persoană persecutată trebuie să se înțeleagă atât persoana

care a suferit persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit

astfel de persecuții, în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor, acesta fiind și cazul copiilor născuți în perioada refugiului sau

strămutării părinților.

Din probatoriul

administrat în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 15 iulie 1944

în localitatea Dobromir - Deal, Județul Constanța din părinții S.I. și E., care

au făcut obiectul schimbului de populație urmare a Tratatului între România și

Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, fiind strămutați din Județul Cadrilater

- Bulgaria în localitatea Dobromir - Deal, Județul Constanța, România.

În consecință,

instanța a reținut că reclamanta s-a născut în localitatea de strămutare a

părinților săi, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței

civile pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul

legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Prin motivele de

recurs, recurenta - pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a acordat

reclamatei drepturile reparatorii, întrucât reclamanta nu era născută în 1940,

când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, pentru a

susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă

localitate și nici nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice.

Fiind născută după 3

ani și 10 luni de la data strămutării părinților, iar între România și Bulgaria

nu a avut loc niciun schimb de populație în 1944, nu poate susține că a fost

strămutată și s-a născut în perioada de strămutare.

Intimata - reclamantă

a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu

jurisprudența în materie a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999

persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în

urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În cauză, este

necontestat faptul că familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940,

obiectul schimbului de populație în baza Tratatului între România și Bulgaria,

semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și că reclamanta s-a născut în cadrul

perioadei prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, în România, localitatea Dobromir - Deal, Județul Constanța, unde se

stabilise familia sa după strămutare.

În mod constant, în

practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a

dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de

regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel,

instanța de fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din

motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în

care părinții lor au fost strămutați și care au avut de suferit toate

consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod

corect a reținut instanța de fond că reclamanta a făcut dovada, prin probele

administrate, că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în anul 1940 și

că s-a născut în localitatea în care aceștia au fost strămutați, astfel că a

suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci,

îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între

intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care

aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de strămutat, suportând

consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

În consecință, pe

baza probatoriului administrat, instanța de fond, întemeiat și legal, a reținut

că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populație în baza

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și că, fiind născută în localitatea Dobromir - Deal, Județul Constanța,

în localitatea de strămutare a familiei sale, reclamanta Jurubiță Paraschiva se

încadrează în prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările

ulterioare, și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de

lege pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de

lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de

cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și

temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

să fie respins

recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 284/

CA din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2010.